Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 492 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 492 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 297 din 15 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gabriela-Lenuţa    │-                 │
│Dimitriu           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Georgel Claudiu Fanea în Dosarul nr. 10.483/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.113D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.285D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Vasile Silaghi în Dosarul nr. 9.333/296/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.285D/2021 la Dosarul nr. 2.113D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat în acelaşi sens. Cu titlu exemplificativ, invocă Decizia nr. 282 din 23 mai 2013, Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014 şi Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, arătând că cele reţinute de Curtea Constituţională prin aceste decizii sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.483/296/2020, Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Georgel Claudiu Fanea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii pentru care au fost dispuse sancţiunea principală a amenzii şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
    8. Prin Încheierea din 22 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.333/296/2020, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Silaghi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii pentru care au fost dispuse sancţiunea principală a amenzii şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat, care prevede suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, reprezintă o restrângere a dreptului de a conduce, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu şi printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
    10. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, autorii excepţiei consideră că aceasta încalcă prevederile art. 1 alin. (3) - (5) din Constituţie, având în vedere că adoptarea în regim de urgenţă a unor norme care limitează sau restrâng dreptul de a conduce şi lipsa situaţiei extraordinare care a determinat adoptarea acestei ordonanţe echivalează cu intruziunea nejustificată şi nefondată a puterii executive în atribuţiile puterii legislative. De asemenea, autorii excepţiei susţin că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate nu prevăd criteriile în baza cărora se individualizează sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Astfel, în lipsa existenţei unor proceduri clare şi previzibile în cuprinsul ordonanţei criticate, au fost eludate atribuţiile Parlamentului de a fi singura autoritate care poate dispune restrângerea unor drepturi, împrejurare ce contravine principiului statului de drept reglementat de dispoziţiile art. 1 alin. (3)-(5) din Legea fundamentală. Autorii consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât nu a fost motivată şi nici justificată situaţia extraordinară sau urgenţa care să îndreptăţească Guvernul să adopte ordonanţa contestată, care prin conţinutul său prevede o serie de măsuri restrictive de drepturi, suspendarea/anularea dreptului de a conduce, context de natură a afecta şi dreptul de deplasare sau dreptul la muncă.
    11. Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Subliniază că restrângerea drepturilor invocate de autor nu intervine automat, ci ca sancţiune aplicată în urma nerespectării unor norme ce reglementează regimul circulaţiei pe drumurile publice şi nu se referă la un drept fundamental prevăzut în Constituţie. Totodată, la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 erau incidente prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, care nu impuneau existenţa caracterului urgent în adoptarea ordonanţei.
    12. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, textele criticate fiind în acord cu principiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Referitor la stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine argumentele statuate cu valoare de principiu în jurisprudenţa sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, şi Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). Tot potrivit celor reţinute în jurisprudenţa sa, Curtea reţine că determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată). Aşadar, având în vedere motivarea autorilor, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu (...) aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.“
    17. Autorii excepţiei consideră că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 25 referitoare la libera circulaţie, ale art. 41 privind dreptul la muncă, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că atât asupra dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cât şi asupra ordonanţei, în ansamblul său, s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 9 octombrie 2019, şi Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, decizii prin care a constatat constituţionalitatea acestora.
    19. Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa, prin Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, precitată, paragrafele 27-28, Curtea a constatat netemeinicia acestora, reţinând că analiza susţinerilor referitoare la respectarea cerinţelor constituţionale privind adoptarea ordonanţei de urgenţă trebuie făcută în lumina prevederilor constituţionale în vigoare la data adoptării ordonanţei de urgenţă. Curtea a mai observat că, din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate, rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei. Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern în sensul că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar, pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte“. Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar“. Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, la care se raportează şi în prezenta cauză controlul de constituţionalitate, nu obligau la aceasta, astfel cum stabilesc în prezent prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată.
    20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    21. Cu privire la critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că autorii invocă faptul că suspendarea exercitării dreptului de a conduce orice autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile reprezintă o restrângere a unui drept, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu şi printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută.
    22. Prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, precitată, paragraful 14, Curtea Constituţională a statuat că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 90 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. Astfel, dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidentă.
    23. De asemenea, prin Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, precitată, paragrafele 21 şi 22, Curtea a reţinut că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală a amenzii, precum şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură să pună în discuţie incidenţa prevederilor constituţionale ale art. 53, aceste măsuri coercitive având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise. Prin urmare, art. 53 din Constituţie evocat se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar prevederile criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
    24. Aşa fiind, Curtea reţine că nu poate fi primită critica autorilor, întrucât dreptul de a conduce nu este parte a dreptului constituţional la liberă circulaţie, ci este un drept condiţionat de respectarea normelor legale specifice, iar suspendarea permisului de conducere nu intră în sfera de protecţie a libertăţii de circulaţie.
    25. În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5) referitoare la statul român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea reţine că aceste susţineri nu pot fi analizate pentru că nu sunt motivate, având în vedere că autorii excepţiei, deşi le invocă formal, nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Aceştia nu argumentează în mod concret în ce constă pretinsa relaţie de contrarietate dintre textul legal criticat şi norma constituţională invocată, în lipsa unei motivări nefiind permisă o analiză a fondului, motiv pentru care nu se poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgel Claudiu Fanea în Dosarul nr. 10.483/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi de Vasile Silaghi în Dosarul nr. 9.333/296/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Gabriela-Lenuţa Dimitriu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 492 din 21 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"