Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 485 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 485 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 88 din 4 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Nelu Bocancia      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, excepţie ridicată de Societatea SIF Metal - S.R.L. din Sebeş în Dosarul nr. 544/298/2020 al Judecătoriei Sebeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 809D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că legiuitorul nu are obligaţia de a detalia exhaustiv fiecare dintre noţiunile utilizate, cu atât mai mult cu cât acestea aparţin unui domeniu tehnic în care evaluarea impactului se poate realiza prin intermediul specialiştilor şi al autorităţilor competente, revenind judecătorului sarcina de a aprecia cu privire la aplicabilitatea acestor dispoziţii legale, sintagma „afectare negativă“ având un caracter general, fiind extrinsecă obiectului de reglementare. Susţine că atât această noţiune, cât şi cea care se referă la „zone de interes special“ trebuie raportate şi la legislaţia conexă privind evaluarea impactului asupra mediului. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate nu instituie norme penale de incriminare, ci fac parte dintr-un cadru contravenţional administrativ, în care standardele de claritate şi previzibilitate ale normei se aplică raportat la scopul de protecţie a mediului şi la obligaţia de diligenţă care le este impusă celor care gestionează deşeurile.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 118 din 16 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 544/298/2020, Judecătoria Sebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea SIF Metal - S.R.L. din Sebeş într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei emis de Garda Naţională de Mediu, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1), ale art. 20 şi ale art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2011.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 20 lit. c) din Legea nr. 211/2011 nu prevăd care sunt acţiunile care afectează un peisaj, care sunt criteriile în funcţie de care se poate stabili dacă peisajul este afectat negativ, respectiv care sunt obligaţiile persoanelor care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor actului normativ.
    6. Totodată, susţine că nu există o definiţie a sintagmei „zone de interes special“ şi că, în lipsa unei definiţii legale, nu se poate stabili care sunt locurile protejate de prevederile legale criticate. În consecinţă, apreciază că dispoziţiile art. 20 lit. c) din Legea nr. 211/2011 nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu stabilesc, în mod neechivoc, acţiunile sau omisiunile care angajează răspunderea contravenţională.
    7. Cu privire la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, se susţine că textul de lege invocat nu stabileşte în mod neechivoc acţiunile sau omisiunile care angajează răspunderea contravenţională.
    8. Se arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului amenda contravenţională este considerată amendă penală şi procedura aplicării acesteia intră sub incidenţa art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, printre altele, considerente ale hotărârilor din 24 mai 2007, respectiv din 17 septembrie 2009, pronunţate în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României şi, respectiv, în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2).
    9. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care dispoziţiile unui act normativ trebuie să le îndeplinească (Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
    10. Judecătoria Sebeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că sintagma „fără a afecta negativ peisajul“ este suficient de clară şi se referă la orice afectare a mediului înconjurător din punct de vedere estetic. Totodată, reţine că afectarea peisajului este o consecinţă care se doreşte a fi înlăturată prin politica de mediu reglementată prin textele legale în materie, acestea impunând operatorilor economici luarea tuturor măsurilor pentru ca activitatea lor să nu afecteze mediul din punct de vedere medical ori din punct de vedere vizual. Reţine că norma este suficient de clară, fiind previzibil pentru orice persoană diligentă că depozitarea unei cantităţi de 80 de tone de deşeuri în aer liber, la marginea oraşului, lângă locuinţele colective, afectează peisajul din zona respectivă.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014.
    15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 211/2011 a fost abrogată prin art. 71 alin. (1) lit. a) din capitolul VII al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 26 august 2021.
    16. Cu privire la o astfel de ipoteză, în acord cu jurisprudenţa sa, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), instanţa de control constituţional se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, reglementarea în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale.
    17. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 20 lit. c):
    "Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:
    (...) c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special."

    – Art. 22 alin. (1): „(1) Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.“

    18. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autoarea excepţiei invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, cât şi dispoziţiile art. 7 privind principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la calificarea contravenţiei ca acuzaţie în materie penală (a se vedea în acest sens Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, respectiv Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel împotriva Olandei, paragraful 82, Hotărârea din 25 august 1987, pronunţată în Cauza Lutz împotriva Germaniei, paragraful 52, Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei, paragraful 50, şi Decizia din 17 mai 2016, pronunţată în Cauza Société Oxygène Plus împotriva Franţei, paragraful 43), Curtea reţine ca normă de referinţă şi art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea incriminării şi a pedepsei, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 lit. c) din Legea nr. 211/2011, Curtea reţine că autoarea critică sintagmele „fără a afecta negativ peisajul“ şi „zone de interes special“, susţinând că dispoziţiile criticate nu reglementează o definiţie în acest sens, nu prevăd care sunt acţiunile care afectează un peisaj, care sunt criteriile în funcţie de care se poate stabili dacă peisajul este afectat negativ, respectiv care sunt obligaţiile operatorilor economici care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor criticate.
    20. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că normele criticate transpun în legislaţia naţională dispoziţiile art. 13 lit. c) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 312 din 22 noiembrie 2008, potrivit cărora „statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că gestionarea deşeurilor se face fără a pune în pericol sănătatea şi fără a dăuna mediului, în special: (...) c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.“
    21. Dintr-o perspectivă istorică, Curtea reţine că sintagmele criticate se regăsesc în dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 25 iulie 2001, potrivit cărora „(1) Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi a metodelor care nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, iar autorităţile competente autorizează şi controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea: (...) c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.“
    22. De asemenea, sintagmele criticate sunt prevăzute şi în cuprinsul dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 septembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 27/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 18 ianuarie 2007, potrivit cărora „(1) Procesele şi metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului şi în mod deosebit: (...) (c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special.“
    23. Cadrul normativ în vigoare privind regimul deşeurilor foloseşte aceleaşi sintagme atunci când reglementează cu privire la gestionarea deşeurilor, în acest sens art. 21 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 9 ianuarie 2023, stabilind că „Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea populaţiei şi fără a dăuna mediului, în special: (...) c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.“
    24. În aceste condiţii, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 60-63), utilizarea constantă şi uniformă a aceloraşi termeni în redactarea actelor normative este o garanţie pentru realizarea coerenţei legislative naţionale, aşa încât nu mai este necesară determinarea conceptuală şi definirea acestor termeni, aşadar interpretarea oficială, autentică, contextuală a noţiunilor cu conţinut normativ identic reglementării anterioare. Mai mult, în acord cu considerentele deciziei precitate, Curtea reţine că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar, dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept îi recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice în cazul concret. Curtea reţine, de asemenea, că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul. În concret, Curtea apreciază că orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret va fi interpretată de instanţele judecătoreşti (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal.
    25. Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului. Potrivit art. 32 alin. (3) din Legea nr. 211/2011, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, prin „autorizaţie de mediu“ se înţelege actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune.
    26. În scopul îndeplinirii obiectivelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, dispoziţiile Legii nr. 211/2011 impun operatorilor economici ca întreaga activitate a acestora de gestionare a deşeurilor să se desfăşoare doar în condiţiile expres reglementate de autorizaţia de mediu. Orice activităţi de gestionare a deşeurilor care nu se încadrează în limitele prevăzute de autorizaţia de funcţionare sunt prezumate a afecta mediul înconjurător. Cu alte cuvinte, orice alte operaţiuni neautorizate, deci nesupuse unui control al instituţiilor publice, au un potenţial sancţionator.
    27. Aşadar, obligaţia stabilită prin art. 20 lit. c) din Legea nr. 211/2011 priveşte unităţi/întreprinderi care au ca obiect de activitate gestionarea deşeurilor cu titlu profesional.
    28. De altfel, raţiunea adoptării actului normativ nu este aceea de a reglementa un set de conduite care afectează negativ peisajele sau de a defini şi de a delimita zonele de interes special din punctul de vedere al gestionării deşeurilor, ci de a stabili, în temeiul art. 34 alin. (2) şi al art. 35 alin. (2) din Constituţie, măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora, fiind prevăzute drepturile şi obligaţiile operatorilor economici şi ale autorităţilor publice în materia gestionării deşeurilor.
    29. În consecinţă, motivele de neconstituţionalitate potrivit cărora dispoziţiile art. 20 lit. c) din Legea nr. 211/2011 nu îndeplinesc cerinţele cu privire la calitatea legii şi încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea incriminării şi a pedepsei, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sunt neîntemeiate.
    30. Referitor la criticile privind dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, instanţa de control constituţional a statuat, în jurisprudenţa sa, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.
    31. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că, având în vedere principiul generalităţii legilor, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    32. Aplicând considerentele de principiu anterior enunţate, prin prisma cerinţelor de claritate şi previzibilitate, la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, Curtea reţine că, potrivit art. 32 din Legea nr. 211/2011, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele: tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate; cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operaţiune autorizată; măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate; metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune; monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz; măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz; tipurile şi cantităţile de deşeuri şi produse care rezultă din instalaţie şi codurile operaţiilor de tratare. De asemenea, legea specială în materia regimului deşeurilor prevede că persoanele juridice care deţin autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu au obligaţia să desemneze o persoană, din rândul angajaţilor proprii, care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane, iar aceste din urmă persoane trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate [art. 22 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 211/2011]. Mai mult, legea reglementează, în mod expres, obligaţiile operatorilor economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor, respectiv: să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate; să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor; să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente; să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 211/2011]. Atât producătorul sau, după caz, orice deţinător de deşeuri, cât şi operatorul economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau operatorul public ori privat de colectare a deşeurilor au obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) din lege, referitoare la ierarhia deşeurilor, şi ale art. 20 din lege, care, printre altele, prevăd că gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră; fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
    33. Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este operator economic care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor având autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, în acord cu art. 32 din Legea nr. 211/2011. În aceste condiţii, Curtea constată că operatorii economici care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor având autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului efectuează operaţiunile specifice cu titlu profesional, potrivit reglementărilor în materie. În consecinţă, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate potrivit cărora art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 nu îndeplineşte cerinţele cu privire la calitatea legii, şi anume claritatea, precizia şi previzibilitatea, întrucât legiuitorul nu stabileşte care sunt acţiunile sau inacţiunile care angajează răspunderea contravenţională în desfăşurarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, ceea ce ar avea drept consecinţă faptul că destinatarii normei nu şi-ar putea conforma conduita prescripţiilor acesteia, este neîntemeiată.
    34. Dată fiind multitudinea consecinţelor pe care le produce activitatea de gestionare a deşeurilor asupra mediului înconjurător şi, implicit, asupra populaţiei, este firesc ca normele în această materie să fie caracterizate de un anumit grad de generalitate, tocmai pentru a putea reglementa cât mai multe conduite din sfera obligaţiilor agenţilor economici care au ca obiect de activitate gestionarea deşeurilor.
    35. De altfel, politica de mediu transpusă în dispoziţiile Legii nr. 211/2011 are în vedere prevenirea sau reducerea efectelor generale determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor prin instituirea unor obligaţii în sarcina operatorilor economici de a lua toate măsurile pentru ca activitatea lor să nu afecteze mediul înconjurător.
    36. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că în cadrul operatorilor economici care desfăşoară activităţi de colectare şi depozitare a deşeurilor având autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului activează persoane avizate şi diligente, instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase. Totodată, operatorul autorizat are obligaţia ca, pe durata deţinerii autorizaţiei, să rămână la curent cu normele legale în materie cât priveşte procedurile specifice de colectare şi depozitare a deşeurilor (Decizia nr. 122 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 10 iulie 2023, paragraful 22, precum şi, mutatis mutandis, Decizia nr. 154 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 16 iunie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 140 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 13 iulie 2017, paragraful 17, Decizia nr. 340 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 29 august 2017, paragraful 19, şi Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 13 mai 2021, paragraful 17).
    37. Curtea reaminteşte că instanţa de la Strasbourg a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    38. În concluzie, având în vedere cele reţinute anterior, Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, fiind redactate cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită destinatarilor săi - profesionişti în materie (operatori economici), care, la nevoie, pot apela la consultanţă de specialitate - să îşi conformeze conduita, astfel încât nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii şi nici dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea incriminării şi a pedepsei, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt neîntemeiate.
    39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea SIF Metal - S.R.L. din Sebeş în Dosarul nr. 544/298/2020 al Judecătoriei Sebeş şi constată că dispoziţiile art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sebeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Nelu Bocancia

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 485 din 21 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 485 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 485 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 lit. c) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor