Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 48 din 23 martie 2026 referitoare la aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 48 din 23 martie 2026 referitoare la aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 415 din 15 mai 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 339/1/2026


┌─────────┬────────────────────────────┐
│Ana      │- vicepreşedintele Înaltei  │
│Hermina  │Curţi de Casaţie şi Justiţie│
│Iancu    │- preşedintele completului  │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Elena    │- preşedintele Secţiei I    │
│Carmen   │civile                      │
│Popoiag  │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Adina    │- preşedintele Secţiei a    │
│Oana     │II-a civile                 │
│Surdu    │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Elena    │- preşedintele Secţiei de   │
│Diana    │contencios administrativ şi │
│Tămagă   │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Diana    │- judecător la Secţia I     │
│Florea   │civilă                      │
│Burgazli │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Lavinia  │- judecător la Secţia I     │
│Dascălu  │civilă                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Cristiana│- judecător la Secţia I     │
│Dana     │civilă                      │
│Enache   │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Liviu    │- judecător la Secţia I     │
│Eugen    │civilă                      │
│Făget    │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Mihai    │                            │
│Andrei   │- judecător la Secţia I     │
│Negoescu │civilă                      │
│Gândac   │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Alina    │- judecător la Secţia a II-a│
│Irina    │civilă                      │
│Prisecaru│                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Simona   │- judecător la Secţia a II-a│
│Maria    │civilă                      │
│Zarafiu  │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Iulia    │- judecător la Secţia a II-a│
│Craiu    │civilă                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│George   │- judecător la Secţia a II-a│
│Bogdan   │civilă                      │
│Florescu │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Petronela│- judecător la Secţia a II-a│
│Iulia    │civilă                      │
│Niţu     │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Andreea  │- judecător la Secţia de    │
│Marchidan│contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Mădălina │- judecător la Secţia de    │
│Elena    │contencios administrativ şi │
│Vladu    │fiscal                      │
│Crevon   │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Alina    │- judecător la Secţia de    │
│Nicoleta │contencios administrativ şi │
│Ghica    │fiscal                      │
│Velescu  │                            │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Bogdan   │- judecător la Secţia de    │
│Cristea  │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ştefania │- judecător la Secţia de    │
│Dragoe   │contencios administrativ şi │
│         │fiscal                      │
└─────────┴────────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
    "Aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost dezlegate prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încalcă dispoziţiile art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ?"

    5. După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.
    ÎNALTA CURTE
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizărilor
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin încheierea din 8 august 2025, în Dosarul nr. 199/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept anterior menţionată.
    7. Sesizarea a fost înregistrată la 11 februarie 2026, cu nr. 339/1/2026.
    8. Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat cu nr. 340/1/2026 sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la aceeaşi problemă de drept.
    9. Având în vedere identitatea de obiect între prima şi a doua sesizare, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 340/1/2026 la Dosarul nr. 339/1/2026.

    II. Normele legale incidente
    10. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
    "ART. 6
    Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...)
    b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;
    c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)
    f) principiul ierarhizării, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate; (...)"

    III. Expunerea succintă a proceselor
    11. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 4 noiembrie 2024, cu nr. 199/3/2024, reclamantele, persoane fizice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat obligarea acestuia la stabilirea indemnizaţiei de încadrare brute lunare, la nivel maxim, începând cu anul 2021 (în cadrul termenului de prescripţie de 3 ani), prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime, respectiv prin luarea în considerare, ca termen de comparaţie, a nivelului salarial maxim stabilit la nivelul Ministerului Finanţelor şi/sau al tuturor instituţiilor şi autorităţilor aflate în subordinea Ministerului Finanţelor (nivel care cuprinde şi drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti din cadrul tuturor direcţiilor regionale ale finanţelor publice), recalcularea drepturilor salariale cuvenite în integralitatea lor şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv achitate şi drepturile salariale cuvenite la nivelul maxim de salarizare începând cu anul 2021, în tranşă unică, actualizate cu rata de inflaţiei până la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, de la data naşterii obligaţiei de plată pentru fiecare drept salarial lunar şi până la momentul plăţii efective.
    12. În motivarea cererii, în esenţă, reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici, angajaţi în cadrul Ministerului Finanţelor, şi, având în vedere calitatea acestora de funcţionari publici, au dreptul la un salariu de bază la nivelul maxim aflat în plată din cadrul structurilor anterior amintite, raportat la aceeaşi familie ocupaţională - administraţie, plătit pentru personalul numit/încadrat în această instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel.
    13. Prin Legea-cadru nr. 153/2017 s-au urmărit înlăturarea inechităţilor şi eliminarea discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, au acelaşi grad, treaptă, gradaţie, în aceleaşi condiţii de studii, astfel că, cel puţin de la 1 ianuarie 2018 (odată cu modificarea nivelului brut al salariilor prin introducerea contribuţiilor plătite anterior de către angajator), salariile reclamanţilor trebuia să fie stabilite la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. Ca urmare, reclamanţii angajaţi în cadrul Ministerului Finanţelor ar trebui remuneraţi la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru aceeaşi/acelaşi funcţie/grad/treaptă/ gradaţie la nivelul structurilor enumerate în petitul acţiunii.
    14. Prin menţinerea diferenţei de salarizare a reclamanţilor faţă de nivelul maxim pentru aceeaşi funcţie şi acelaşi grad profesional în cadrul familiei ocupaţionale pârâtul a încălcat principiile nediscriminării şi egalităţii pentru salariaţii din sectorul public, principii adoptate cu scopul de a se elimina orice formă de discriminare şi a se asigura salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală. Pârâtul este autoritate publică centrală, din familia ocupaţională „Administraţie“, drept care salariile angajaţilor ar trebui să fie la acelaşi nivel, din aceeaşi familie ocupaţională, pentru aceleaşi funcţii, grade profesionale, gradaţii de vechime, încadrate în aceeaşi rubrică din grila de salarizare prevăzută în lege.
    15. Aşadar, sunt încălcate principii fundamentale în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, precum cel al legalităţii, al nediscriminării şi cel al egalităţii salarizării, prevăzute de art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru stabilirea unui nivel maxim de salarizare la nivelul mai multor instituţii sau autorităţi publice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: ca acele entităţi să se afle în subordinea unui ordonator de credite comun, să aibă acelaşi scop, să îndeplinească aceleaşi funcţii şi atribuţii, să se situeze la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar.
    16. Pârâtul Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că existenţa diferenţelor salariale între salariile angajaţilor din cadrul ministerului şi unităţilor subordonate s-a generat ca urmare a câştigării în instanţă a anumitor drepturi salariale de către unii funcţionari din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, neexistând temei legal pentru extinderea acestei soluţii pronunţate de instanţa de judecată asupra unor persoane care nu au fost parte în cauză.
    17. Pretenţiile deduse judecăţii în dosarul conexat înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal cu nr. 19.715/3/2024 sunt similare cu cele menţionate anterior, având în susţinere aceleaşi motive.
    18. În cadrul soluţionării acţiunii, s-au dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea judecăţii cauzei.

    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor, care susţin admisibilitatea procedurii
    19. Titularii sesizărilor au susţinut că, în conformitate cu interpretarea dată de instanţa supremă, din coroborarea art. 2 alin. (1) cu referire la art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, admisibilitatea sesizărilor întemeiate pe dispoziţiile acestui act normativ trebuie analizată inclusiv prin raportare la normele generale în materie, cuprinse în art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.
    20. Concluzia care se desprinde din coroborarea acestor prevederi este aceea că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate fi dispusă atât de un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, cât şi de un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei într-o cale de atac, observându-se că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate.
    21. Referitor la celelalte condiţii de admisibilitate, s-a apreciat că acestea sunt îndeplinite.
    22. Raportat la categoria de personal din care fac parte salariaţii reprezentaţi de reclamanţii din cele două cauze conexate, se constată că prezentul litigiu vizează stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, vizat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    23. Totodată, este îndeplinită şi situaţia premisă avută în vedere de legiuitor la edictarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, asupra chestiunii de drept ce face obiectul prezentelor cauze, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzelor respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nestatuând până în prezent, iar aceasta nefăcând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    24. În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei chestiuni de drept se reţine că îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităţilor procedurii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care are un caracter special şi parţial derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun.
    25. În cauză, problema de drept în discuţie prezintă un grad de dificultate suficient pentru a justifica intervenţia instanţei supreme, având în vedere că modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost dezlegate prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conturează riscul apariţiei unei jurisprudenţe neunitare, al unor soluţii divergente, ceea ce s-a dorit a fi evitat prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, împrejurare ce justifică deci necesitatea declanşării mecanismului de unificare a jurisprudenţei de către instanţa supremă.
    26. Raportat la obiectul litigiului, se constată îndeplinită şi cerinţa potrivit căreia soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere. Problema de drept dedusă interpretării, respectiv dacă aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost dezlegate prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încalcă dispoziţiile art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ, este esenţială, direct incidentă în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care obiectul litigiului constă tocmai în acordarea acestui spor.

    V. Punctul de vedere al completurilor de judecată
    27. Opinia titularului sesizărilor este în sensul că aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost dezlegate prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu încalcă dispoziţiile art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ.

    VI. Punctul de vedere al părţilor
    28. Părţile nu au exprimat niciun punct de vedere.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    29. Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme nu a fost necesară consultarea instanţelor naţionale cu privire la practica judiciară relevantă.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    30. În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanţă în analiza sesizării de faţă.
    31. Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că principiile nediscriminării şi egalităţii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.
    32. Prin Decizia nr. 407 din 17 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2026, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    Dacă personalul vamal, funcţionari publici în cadrul Autorităţii Vamale Române, poate beneficia de egalizarea şi plata la nivelul maxim a drepturilor salariale existente în plată pentru funcţii similare din cadrul Ministerului Finanţelor, ca urmare a aplicării principiilor nediscriminării şi egalităţii prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017.
    Dacă aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încalcă dispoziţiile art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ, respectiv dacă personalul din cadrul altor unităţi subordonate Ministerului Finanţelor ar putea beneficia de egalizare şi plată la nivelul maxim a drepturilor salariale existente în plată pentru funcţii similare din cadrul Ministerului Finanţelor, cu încălcarea principiului ierarhizării atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    33. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizările sunt inadmisibile.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    34. Temeiul sesizărilor îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    35. Potrivit art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ „prezenta ordonanţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal“, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „(...) prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze“.
    36. Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    37. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, întrucât soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept;
    d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    38. Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; astfel, în considerarea scopului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sintagma „drepturi de naturală salarială“ trebuie interpretată extensiv, astfel încât să includă toate drepturile ataşate raporturilor de serviciu sau de muncă în condiţiile în care angajatul este plătit din fonduri publice.
    39. Cauzele în care au fost formulate sesizările se află în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    40. În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).
    41. Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.
    42. De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a ţinut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    43. În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).
    44. Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege şi a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite de a judeca în mod direct şi efectiv procesul, noţiunii de „chestiune de drept“ neputându-i fi subsumat însuşi obiectul cererii de chemare în judecată.
    45. Chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigenţelor care să permită declanşarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizărilor nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispoziţiile legale incidente nu sunt lacunare, incomplete şi nici neclare, neargumentându-se riscul apariţiei unei practici judiciare neunitare.
    46. Or, absenţa indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum şi punctul de vedere clar exprimat al instanţelor de trimitere relevă, în realitate, o solicitare de soluţionare, în concret, a raportului dedus judecăţii.
    47. Prin raportare la aceste exigenţe, în urma evaluării elementelor sesizărilor formulate, se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunţată în condiţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispoziţiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecăţii, în funcţie de particularităţile speţei rezultate din analiza materialului probator administrat, cu scopul de a se identifica soluţiile ce trebuie adoptate în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
    48. În egală măsură, evaluarea dificultăţii chestiunii de drept nu poate fi disociată de existenţa unor dezlegări anterioare date de instanţa supremă în mecanismele obligatorii de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanţei de trimitere suficiente repere interpretative pentru soluţionarea cauzelor cu care a fost învestită.
    49. Astfel, în considerentele obligatorii cuprinse în paragrafele 41-49 ale Deciziei nr. 407 din 17 noiembrie 2025 sa statuat că:
    "Textele de lege a căror interpretare se solicită de către instanţa de trimitere sunt cele de la art. 6 lit. b), c) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează principiile egalităţii, nediscriminării şi ierarhizării.
    Examenul atent al deciziilor interpretative pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judiciare în legătură cu chestiuni de drept similare relevă că jurisprudenţa obligatorie a instanţei supreme cuprinde deja suficiente repere pentru interpretarea şi aplicarea unitară a normelor legale în discuţie, care se impun a fi respectate şi valorificate, mutatis mutandis, de către instanţele de trimitere în cauzele cu care acestea au fost învestite, aplicarea concretă şi efectivă a legii constituind, în afara oricăror ambivalenţe, atributul constituţional exclusiv al acestora din urmă.
    Astfel, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: în interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.
    În considerentul de la paragraful 123 din această decizie sa reţinut că legiuitorul impune, în ceea ce priveşte stabilirea unui nivel maxim de salarizare la nivelul mai multor instituţii sau autorităţi publice, ca acele entităţi să se afle în subordinea unui ordonator de credite comun, să aibă acelaşi scop, să îndeplinească aceleaşi funcţii şi atribuţii, să se situeze la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, condiţii care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
    Ulterior, prin Decizia nr. 8 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 2 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în categoria «personalului numit/încadrat», la care se referă prevederile art. 39 alin. (4), raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus şi personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    În considerentul de la paragraful 105 s-a reţinut că dispoziţiile art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile în situaţia în care există salariaţi în cadrul autorităţilor/instituţiilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, astfel încât în aceste situaţii nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. Noţiunea de funcţie similară, prevăzută de alin. (1) al art. 39, este cea definită de art. 7 lit. g) din aceeaşi lege, după cum urmează: «funcţia similară reprezintă o funcţie de acelaşi fel din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate, după caz, şi condiţii de muncă».
    Totodată, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, că principiile nediscriminării şi egalităţii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.
    În considerentele de la paragrafele 78 şi 82 din această decizie s-a reţinut că: la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017, care a integrat dezlegările oferite prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale în normele de la art. 6 lit. b) şi c) din această lege, respectiv în conţinutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare şi instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie) şi în cel al principiului egalizării în salariul maxim aflat în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală). Atunci când instanţele judecătoreşti sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază, prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiţi destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaşte dreptul la respectivele majorări.
    În condiţiile în care există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizii obligatorii, care conţin suficiente repere de interpretare, utile instanţei de trimitere în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, acesteia din urmă îi revine atribuţia jurisdicţională de a respecta jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a instanţei supreme şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
    În plus, cum s-a arătat deja, cerinţa legală de argumentare a încheierii de sesizare a fost complet ignorată de instanţă, lipsind punctul său de vedere asupra chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării, ceea ce consolidează concluzia că în speţă nu se poate identifica o chestiune de drept în sensul analizat.
    Cu privire la cea de-a doua întrebare, se observă că instanţa de trimitere solicită pe calea mecanismului de unificare de faţă a se determina în mod concret care este rezultatul aplicării în cauza aflată pe rolul său a unor dezlegări cuprinse în Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv dacă o atare aplicare nu ar conduce la un conflict cu prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    Pe de-o parte, reperele jurisprudenţiale mai sus evocate cuprind dezlegări care acoperă şi principiul ierarhizării, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate; pe de altă parte, mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept nu poate fi utilizat pentru a obţine confirmarea unei soluţii ce se va da în soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie putând fi chemată a dezlega exclusiv probleme de interpretare a legii, iar aplicarea sa concretă la situaţia de fapt dedusă judecăţii rămâne atributul exclusiv al instanţei de judecată."

    50. Faţă de aceste statuări este facil a concluziona că există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărâri obligatorii, care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanţelor de trimitere în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. De altfel, deşi în cuprinsul încheierii de sesizare se face referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de trimitere nu au argumentat în concret de ce aceste dezlegări nu ar fi suficiente pentru lămurirea modului în care dispoziţiile legale incidente trebuie aplicate în cauză, astfel că, implicit, nu a dat eficienţă dezlegărilor jurisdicţionale obligatorii cu privire la condiţiile sesizării instanţei supreme în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    51. Instanţa supremă subliniază că, în condiţiile în care dezlegările anterioare obligatorii pe anumite probleme de drept facilitează interpretarea şi aplicarea şi a altor dispoziţii legale decât cele analizate în cadrul sesizărilor precedente, nu se mai impune o nouă sesizare, în caz contrar potenţându-se o diluare nepermisă atât a rolului instanţei de trimitere de a interpreta şi aplica legea care circumscrie situaţia factuală dedusă judecăţii, cât şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.
    52. În atare situaţie, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizărilor ca inadmisibile.

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca inadmisibile sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 199/3/2024 şi 19.715/3/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
    "Aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost dezlegate prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încalcă dispoziţiile art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ?"

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2026.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 48 din 23 martie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 48 din 23 martie 2026 referitoare la aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 48 din 23 martie 2026 referitoare la aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017