Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 422 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 422 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 913 alin. (2) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 346 din 29 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 913 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Geanina Bălbărău în Dosarul nr. 578/231/2020 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.194D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată, în esenţă, că norma criticată vizează o măsură de ocrotire a minorului în contextul în care orice măsură care priveşte contactul dintre minor şi o persoană apropiată implică asistarea de către un specialist care trebuie să faciliteze trecerea mai uşoară a minorului peste potenţialul conflict dintre persoanele interesate să păstreze legătura cu acesta. Astfel cum rezultă şi din Hotărârea din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Abdi Ibrahim împotriva Norvegiei, statul are obligaţia de a se asigura că ia măsurile necesare pentru a menţine contactul dintre minor şi o persoană apropiată cu ascultarea acestuia, aşa cum prevede şi legislaţia naţională. O cale de atac ar putea afecta celeritatea procedurii, precum şi relaţia minorului cu creditorul şi ar aduce prejudicii dezvoltării personale a minorului, în contextul în care există obligaţia ca astfel de proceduri să se desfăşoare rapid. De asemenea, legiuitorul are posibilitatea de a nu reglementa o cale de atac în condiţiile în care nu există un drept la dublu grad de jurisdicţie în materie civilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 28 din 24 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 578/231/2020, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 913 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Geanina Bălbărău într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vrancea şi a fost dispusă consilierea psihologică a minorului pentru o perioadă de 3 luni.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prin faptul că lipsa oricărui control de legalitate poate conduce la favorizarea uneia dintre părţi sau la existenţa unor abuzuri prin pronunţarea unor hotărâri nelegale. Or, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă, lipsa acesteia echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţele superioare asupra hotărârilor instanţelor inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac prevăzut şi de art. 129 din Constituţie, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
    6. În continuare, arată că minorii se bucură de măsuri suplimentare de protecţie a drepturilor lor, iar interzicerea expresă a exercitării oricărei căi de atac într-o cauză cu implicaţie directă în executarea minorului suprimă orice drept garantat de Constituţie pentru asigurarea unui proces echitabil şi de exercitare a căilor de atac.
    7. Tribunalul Brăila - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma „prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 913 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut: „Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.“
    12. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie care se interpretează potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor şi în art. 129 - Folosirea căilor de atac.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate dispun, pentru situaţia în care minorul este cel care se opune la executare, cu privire la una dintre măsurile pe care legiuitorul le-a stabilit în vederea ducerii la îndeplinire a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu. Acestea fac parte din procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori reglementată de dispoziţiile art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Din analiza textelor legale ce reglementează această procedură, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că legiuitorul a prevăzut mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul obligaţiei de încredinţare a minorului să execute obligaţia prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanţei de judecată, inclusiv prin aplicarea unei sancţiuni pecuniare, respectiv aplicarea penalităţilor, ori constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancţiuni penale. Referitor la posibilitatea de a influenţa comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câştigat procesul, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanţă va întocmi un raport. După primirea raportului, executorul judecătoresc va relua procedura executării silite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 20 august 2019, paragrafele 15 şi 16).
    14. Cu privire la această procedură, Curtea a reţinut, prin decizia anterior menţionată, că nu încalcă dreptul la un proces echitabil garantat constituţional şi convenţional. Dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prevăd judecarea proceselor în mod echitabil şi soluţionarea lor într-un termen rezonabil, drept consfinţit şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanţie a principiului legalităţii, iar termenul rezonabil, o garanţie a faptului că justiţia asigură realizarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cu eliminarea tergiversărilor şi a mijloacelor şicanatoare. Or, procedura legală criticată instituie suficiente garanţii pentru asigurarea unui proces echitabil şi a termenului rezonabil.
    15. În continuare, Curtea reţine că, potrivit prevederilor legale criticate, cererea pentru stabilirea programului de consiliere psihologică formulată de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se soluţionează de instanţa judecătorească competentă, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi a persoanei la care se află copilul, precum şi cu ascultarea copilului, după caz. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că încheierea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac, considerând că se încalcă astfel accesul liber la justiţie, dreptul copiilor la protecţie, dar şi dreptul la folosirea căilor de atac.
    16. Referitor la această critică, instanţa constituţională reţine faptul că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea, în fiecare cauză, a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997, Decizia nr. 1.137 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).
    17. Aşadar, faptul că încheierea nu este supusă niciunei căi de atac nu este de natură să încalce accesul liber la justiţie şi nici dreptul la folosirea căilor de atac, având în vedere că procedura de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri referitoare la minori este o procedură caracterizată de celeritate şi care reclamă protejarea interesului superior al minorului. În cadrul procedurii sunt stabilite termene scurte de îndeplinire a actelor de executare, ceea ce este în concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora procedurile referitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.
    18. În acest sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 5 decembrie 2002, pronunţată în Cauza Hoppe împotriva Germaniei, paragraful 54, reţinând că art. 8 din Convenţie, din punctul de vedere al garanţiilor procedurale, impune şi o altă obligaţie în sarcina statelor, şi anume aceea de a soluţiona cauzele cu celeritate, întrucât în relaţia unui părinte cu copilul său trebuie manifestată o diligenţă excepţională, având în vedere faptul că trecerea timpului poate reprezenta o soluţionare de facto a cauzei.
    19. Totodată, Curtea reţine că etapa de consiliere psihologică, prin care se decelează cu claritate opţiunea reală a minorului, este încuviinţată de instanţa judecătorească, tocmai în vederea asigurării protejării interesului superior al copilului, care nu poate fi obligat, contra refuzului său, să aibă relaţii personale cu părintele creditor. Copilul nu poate fi sancţionat pentru că nu mai doreşte să aibă relaţii personale cu unul dintre părinţi, dar această dorinţă a sa este analizată cu ajutorului unui psiholog specializat capabil să deceleze opiniile reale ale minorului de atitudinile condiţionate de un eventual conflict de loialitate sau de manipularea părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul. Autorităţile competente trebuie să acţioneze cu celeritate în sensul rezolvării acestor situaţii delicate care ţin de viaţa de familie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 20 august 2019, paragrafele 24 şi 28).
    20. Aşadar, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, să determine debitorul să îşi îndeplinească voluntar obligaţiile cu privire la minor şi, pe de altă parte, să evite expunerea sau supunerea minorului unor acte de executare care i-ar putea dăuna, fiind interzis oricărei persoane, potrivit art. 911 alin. (4) din Codul de procedură civilă, să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea. Având în vedere că în ipoteza normei criticate chiar minorul este cel care se opune la executare, legiuitorul a recurs la instituirea programului de consiliere psihologică, norma fiind în acord cu interesul superior al acestuia, iar procedura de stabilire a programului este caracterizată prin celeritate.
    21. Referitor la prevalenţa interesului superior al copilului, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2019, precitată, paragrafele 20-22, că instanţa de la Strasbourg a statuat că respectul pentru viaţa familială implică, în materia separaţiei copiilor de părinţi, obligaţia pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menţine legăturile personale, cât şi pentru a reuni copilul cu părintele său, ţinând cont de interesul superior al minorului (Hotărârea din 7 august 1996, pronunţată în Cauza Johansen împotriva Norvegiei, paragraful 52, şi Hotărârea din 24 martie 1988, pronunţată în Cauza Olsson împotriva Suediei, paragraful 71).
    22. În concluzie, Curtea observă că există suficiente prevederi legale în procedura menţionată care se constituie implicit sau explicit în drepturi ale minorului asupra căruia poartă executarea, şi anume dreptul minorului ca la executare să participe obligatoriu un reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, atunci când este necesar, un psiholog; dreptul minorului de a nu fi bruscat şi de a nu face obiectul presiunilor pentru realizarea executării; dreptul minorului de a refuza să îl părăsească pe debitor; libertatea minorului de a-şi manifesta aversiunea faţă de creditor; dreptul minorului la consiliere psihologică. Toate aceste prevederi conduc la concluzia că minorul nu poate fi considerat doar un simplu obiect al executării silite directe reglementate în titlul III al cărţii a V-a a Codului de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 696 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2024, paragraful 15).
    23. De aceea, sintagma criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, scopul urmărit de legiuitor fiind ducerea la îndeplinire întocmai şi cu bună-credinţă a obligaţiilor ce revin statului, ca urmare a tratatelor la care este parte.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Geanina Bălbărău în Dosarul nr. 578/231/2020 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi constată că sintagma „prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul art. 913 alin. (2) din Codul de procedură civilă este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 422 din 14 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016