Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 420 din 14 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 420 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 352 din 29 aprilie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.182D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 8 din 14 ianuarie 2020, motivul de revizuire întemeiat pe încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat vizează doar soluţia pronunţată, iar dacă se admite cererea de revizuire se va anula ultima hotărâre. Legiuitorul are dreptul de a stabili momentul pentru exercitarea revizuirii ca fiind data de la care a fost pronunţată ultima hotărâre, dată la care părţile interesate cunosc dispozitivul ambelor hotărâri.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în cadrul recursului formulat împotriva deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă a fost determinată de pronunţarea unor hotărâri definitive contradictorii, ultima hotărâre conţinând dispoziţii potrivnice celor statuate în considerentele şi dispozitivul hotărârilor pronunţate anterior.
    6. Se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că sintagma „există hotărâri definitive potrivnice (...) care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri“ din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă se referă strict la situaţia în care prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat (când există identitate de obiect, părţi şi cauză) şi nu se referă şi la situaţia în care prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat (când contrarietatea rezultă doar din confruntarea considerentelor hotărârilor, cu reflectare în soluţia din dispozitiv, situaţie în care încălcarea autorităţii de lucru judecat nu poate fi cunoscută de parte la momentul rămânerii definitive, şi anume la momentul pronunţării ultimei hotărâri, ci doar la momentul comunicării acesteia).
    7. De asemenea, sintagma „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri“ cuprinsă în art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este neconstituţională în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, pentru cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din cod, atunci când prin cererea de revizuire se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
    8. Se mai arată că, din punct de vedere procedural, este vorba de posibilitatea exercitării efective a revizuirii atunci când printr-o hotărâre definitivă ulterioară este încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unei hotărâri definitive anterioare, în condiţiile în care termenul de redactare a ultimei hotărâri şi termenul de revizuire a acesteia curg în paralel, de la acelaşi moment al pronunţării ultimei hotărâri, şi au aceeaşi durată.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 8 din 14 ianuarie 2020.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 509 alin. (1) pct. 8: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“;
    – Art. 511 alin. (1) pct. 8: „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“

    14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii şi în art. 21 - Accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, excepţiile de neconstituţionalitate astfel invocate fiind respinse, ca neîntemeiate.
    16. Prin Decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10 septembrie 2024, Curtea a reţinut, referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
    17. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din cod, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
    18. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
    19. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
    20. În ceea ce priveşte termenul de exercitare a revizuirii, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 576 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 24 iunie 2025, paragrafele 50 şi 51, că faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
    21. Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil.
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anastasia-Maria Dârmon prin reprezentant legal Marilena Panait în Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016