Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 418 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 418 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 271 din 3 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari Bloc Romarta, din Craiova, în Dosarul nr. 14.531/215/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 526D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt clare şi precise, fiind interpretate în mod previzibil de destinatarul normei juridice. Totodată, dispoziţiile criticate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi garantează interpretarea unitară a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 14.531/215/2019, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Asociaţia de Proprietari Bloc Romarta, din Craiova, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în cadrul unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale cu privire la caracterul de noutate al chestiunii de drept asupra căreia trebuie să se pronunţe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu privire la condiţia legăturii cu soluţionarea fondului. În acest sens arată că noţiunea de noutate este relativă, întrucât ceea ce este nou pentru unii este vechi pentru alţii. Totodată, din analiza gramaticală a textului rezultă că doar chestiunea de drept/situaţia juridică este nouă.
    6. În ceea ce priveşte condiţia legăturii cu soluţionarea pe fond a cauzei, autoarea excepţiei susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să se pronunţe şi asupra aspectelor procedurale, nu numai asupra celor care au legătură cu fondul.
    7. În continuare, referitor la prevederile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt neconstituţionale, deoarece lasă aprecierea caracterului de noutate al chestiunii de drept la latitudinea judecătorului învestit în ultima cale de atac.
    8. Tribunalul Dolj - Secţia I civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“;
    – Art. 520 alin. (1): „(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.“

    13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, în art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 126 alin. (1) şi (3) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă nu îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, întrucât nu definesc caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atunci când este învestită cu soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei hotărâri prealabile şi nu definesc nici conţinutul normativ al condiţiei legăturii cu soluţionarea fondului, în sensul că nu precizează dacă instanţa supremă, în exercitarea acestei atribuţii, trebuie să se pronunţe şi asupra aspectelor procedurale sau doar asupra celor care au legătură cu fondul cauzei.
    15. Referitor la modul de reglementare a normelor, Curtea, prin Decizia nr. 322 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 16 august 2021, paragrafele 14 şi 15, a reţinut că, având în vedere principiul generalităţii legilor, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Prin urmare, existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate.
    16. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că, fără a defini în mod exhaustiv condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 - Obiectul sesizării din Codul de procedură civilă indică anumite criterii care să conducă la circumstanţierea conţinutului acestor elemente, respectiv soluţionarea pe fond a cauzei respective să depindă de chestiunea de drept invocată, iar aceasta să fie nouă, respectiv asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    17. Sensul comun al noţiunii de noutate poate fi determinat prin interpretarea gramaticală şi semantică a textului, acesta caracterizând un lucru nou; care apare pentru prima dată; de curând pus în circulaţie; sau care abia a fost descoperit. Pornind de la înţelesul general al noţiunii, Curtea reţine că, în analiza acestei condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, revine atât instanţei de trimitere, cât şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sarcina de a determina caracterul de noutate al chestiunii de drept ce urmează să fie rezolvată, prin raportare la contextul legislativ şi jurisprudenţial existent.
    18. De altfel, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a identificat criterii pentru definirea noţiunii de noutate a chestiunii de drept (spre exemplu: este o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării anterioare; este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare; poate fi generată şi de o normă mai veche, sub condiţia ca instanţa să fie chemată să se pronunţe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept; nu este îndeplinită când aspecte esenţiale au fost explicitate în considerentele unei alte hotărâri prealabile sau decizii pronunţate în recurs în interesul legii), care a fost definită, în esenţă, ca putând fi o problemă generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 34 din 6 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 14 septembrie 2022, paragraful 98).
    19. Aşadar, analizate în ansamblul reglementării din care fac parte, respectiv capitolul II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cuprins în titlul III al cărţii a doua din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea acestora, respectiv judecători membri ai unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 18 mai 2021, precitată).
    20. Totodată, în ceea ce priveşte condiţia legăturii chestiunii de drept cu soluţionarea fondului cauzei în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că această interdependenţă trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 49 din 26 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 iulie 2017, paragraful 49).
    21. Aşadar, analiza situaţiei de fapt şi aprecierea în concret a aplicabilităţii prevederilor legale criticate revin judecătorului, ca parte constitutivă a principiului înfăptuirii justiţiei, prevăzut de art. 124 din Legea fundamentală, principiu în virtutea căruia funcţia jurisdicţională a instanţelor implică în mod esenţial interpretarea legilor la speţă, ca activitate indisolubil legată de actul de justiţie. În acest context, lipsa unei definiţii exhaustive a sintagmelor criticate nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, acestea putând fi analizate şi apreciate, de la caz la caz, de instanţele judecătoreşti.
    22. În continuare, Curtea reţine că, potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra sesizării, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - chemată să pronunţe o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - răspunde, în mod necesar, nu părţilor din proces, ci instanţei de judecată, care apreciază asupra caracterului de noutate, precum şi asupra condiţiei legăturii cu fondul cauzei, având nevoie de rezolvarea de principiu a respectivei chestiuni din partea instanţei supreme. Mecanismul de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, fiind un instrument util instanţelor judecătoreşti, suverane în formularea sesizării, pentru lămurirea unei chestiuni de drept. Acest mecanism nu este de natură să aducă atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 16 iunie 2023, paragrafele 16-18).
    23. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate contribuie la realizarea competenţei constituţionale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti, astfel încât acestea nu contravin, ci, din contră, dau expresie prevederilor art. 126 alin. (3) din Constituţie.
    24. Aşadar, instituirea unor condiţii de admisibilitate a cererii de pronunţare a unei hotărâri prealabile, raportat la rolul care revine instanţei judecătoreşti, de a aprecia întrunirea acestor condiţii, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de Proprietari Bloc Romarta din Craiova, în Dosarul nr. 14.531/215/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 418 din 14 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 418 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 418 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă