Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 409 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 409 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "uneia sau mai multor infracţiuni" cuprinse în dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 131 din 17 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969, respectiv a sintagmei „în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 2.596/118/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 560D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care invocă Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2021 şi solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.596/118/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969, respectiv a sintagmei „în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că în cuprinsul dispoziţiilor criticate nu sunt specificate infracţiunile care intră în scopul constituirii grupului infracţional organizat. Sintagma criticată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, componente ale principiului legalităţii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Or, principiul legalităţii incriminării presupune ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală. Sintagma criticată reprezintă o normă de trimitere generală, vizând toate infracţiunile reglementate atât în Codul penal, cât şi în legile speciale, fără a le preciza. Aşa fiind, în lipsa reglementării unor infracţiuni concrete sau a unor categorii de infracţiuni, se apreciază că textul este redactat deficitar, fiind lipsit de claritate şi previzibilitate şi, în consecinţă, încalcă principiile legalităţii şi proporţionalităţii. Face referire la art. 2 lit. a) şi b), art. 3 alin. (1), art. 5, 6, 8 şi 23 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565/2002, precum şi la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
    6. Susţine că sintagma criticată este incompatibilă cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, precum şi cu principiul restrângerii proporţionale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Imprecizia acestei sintagme afectează şi garanţiile constituţionale prevăzute de art. 21 alin. (3) şi de art. 24 din Constituţie.
    7. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege pretins neconstituţionale fiind unele precise, clare şi previzibile, aplicabile tuturor categoriilor de fapte şi făptuitori.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale în materia clarităţii şi previzibilităţii legilor. Apreciază că sintagma „uneia sau mai multor infracţiuni“, din cuprinsul normelor criticate, constituie o sintagmă adecvată legislaţiei penale. Termenii din cuprinsul acestei sintagme sunt termeni uzuali în limba română, legiuitorul folosindu-i în sensul pe care aceştia îl au în limbajul curent, astfel încât prin utilizarea lor nu sunt create dificultăţi de înţelegere şi interpretare a dispoziţiilor legale analizate. O astfel de formulare a textului de lege nu este de natură să afecteze previzibilitatea normelor penale criticate, fiind de aşteptat ca orice destinatar al acestora să cunoască înţelesul incriminării, astfel încât să îşi poată adapta conduita în mod corespunzător exigenţelor legii.
    10. În concret, orice persoană interesată va putea cunoaşte că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup va putea antrena răspunderea penală, dacă aceste variante alternative ale elementului material au fost realizate în vederea comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni. Aşadar, antrenarea răspunderii penale va putea fi realizată doar în cazul existenţei unei intenţii calificate prin acest scop impus, în mod expres, de legiuitor.
    11. Aşa fiind, apreciază că sintagma criticată este formulată clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, reglementând cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale care acţionează în vederea comiterii de infracţiuni.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „uneia sau mai multor infracţiuni“ cuprinsă în dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969, prevederile criticate având următorul conţinut:
    - Art. 367 alin. (6) din Codul penal: „Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.“;
    – Art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.“

    15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia apreciază că sintagma „uneia sau mai multor infracţiuni“ din cuprinsul textelor de lege criticate este lipsită de claritate şi previzibilitate deoarece nu sunt specificate infracţiunile care intră în scopul constituirii grupului infracţional organizat. Plecând de la aceste premise, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte claritatea şi previzibilitatea legii, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 464 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, paragrafele 16 şi 17, a statuat că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar sau neclar, sistemul de drept recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului acesteia se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Curtea a reţinut astfel că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul - în concret, orice normă juridică ce urmează să fie aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de instanţele judecătoreşti (interpretare judiciară) pentru a emite un act de aplicare legal.
    17. Totodată, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevede şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezultă, astfel, că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).
    18. Totodată, Curtea a precizat, în jurisprudenţa sa, că dispoziţiile de lege criticate trebuie analizate în ansamblul normativ din care fac parte, pentru a decide asupra previzibilităţii acestora (Decizia nr. 92 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 14).
    19. Curtea, prin Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 36, a reţinut că există mai multe metode interpretative, şi anume literală, extensivă, restrictivă, gramaticală, sistematică, istorică, teleologică sau logică. Or, sensul normei poate fi înţeles/dedus prin metodele interpretative. Dacă în urma parcurgerii metodelor interpretative se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    20. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu pot fi interpretate strict gramatical şi izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv Codul penal, şi că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul Codului penal (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragraful 20).
    21. În aceste context, Curtea observă că, prin Decizia nr. 823 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 5 aprilie 2018, paragrafele 14 şi 17, a reţinut că pluralitatea constituită este o formă a pluralităţii de infractori - alături de pluralitatea naturală şi de pluralitatea ocazională (participaţia penală) -, creată prin asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Spre deosebire de celelalte două forme ale pluralităţii de infractori, pluralitatea constituită se caracterizează prin aceea că ia naştere prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni - indiferent dacă această asociere sau grupare a fost sau nu urmată de punerea în practică a vreunuia dintre proiectele infracţionale -, fiind incriminată prin voinţa legiuitorului tocmai din cauza caracterului periculos al grupării, care este structurată, de regulă, în trepte sau nivele de comandă, cu sarcini precise, ierarhizări exacte, disciplină şi subordonare. Potrivit doctrinei, condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite sunt următoarele: a) să existe o grupare de mai multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp, să nu aibă caracter ocazional; c) gruparea să aibă un program infracţional şi o structură ierarhică.
    22. Incriminarea instituită prin art. 367 din Codul penal a preluat, astfel, atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia.
    23. În acest context, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal, legiuitorul nu realizează o enumerare a infracţiunilor care intră în scopul grupului infracţional organizat, ci a făcut referire la săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, ceea ce denotă intenţia legiuitorului de a se referi la orice infracţiune prevăzută de fondul activ al legislaţiei. Astfel, în concepţia Codului penal, grupul infracţional organizat are ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, fără ca legiuitorul să reglementeze vreo limitare în sensul adăugării vreunei caracteristici infracţiunilor care intră în scopul grupului infracţional organizat [a contrario, referirea la comiterea unei „infracţiuni grave“ din art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012].
    24. De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 823 din 12 decembrie 2017, precitată, paragraful 18, a constatat că dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal nu au o formulare ambiguă, neclară sau imprevizibilă, astfel că nu încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, cerinţe impuse de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea pedepsei, precum şi de dispoziţiile art. 7 referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât există un proces firesc prin care regulile răspunderii penale se clarifică în mod gradual, pe calea interpretării judiciare, de la un caz la altul, singura condiţie ce se cere îndeplinită fiind aceea ca rezultatul acestui proces de clarificare, de lămurire a conţinutului normei, să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil.
    25. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969, Curtea observă că acestea reglementau infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, ce consta, printre altele, în fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele la care face trimitere art. 167 din acelaşi act normativ, respectiv cele prevăzute la art. 155-163, 165 şi 166^1 din Codul penal din 1969.
    26. Aşa fiind, având în vedere jurisprudenţa de principiu în ceea ce priveşte cerinţele de calitate a legii, Curtea constată că dispoziţiile art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu conţin nicio doză de imprevizibilitate, înglobând toate elementele necesare pentru identificarea existenţei infracţiunii într-o speţă sau alta, iar destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea ei şi îşi poate adapta conduita în mod corespunzător.
    27. Totodată, Curtea reţine că art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie nu au legătură cu textul criticat, întrucât sfera de cuprindere a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare nu vizează normele de incriminare/de drept substanţial, ci normele procesuale (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 şi 20, sau Decizia nr. 232 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 4 august 2023, paragraful 15). Or, în cauză, se contestă o normă cu caracter substanţial, astfel că nu se poate reţine incidenţa acestui text de referinţă. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare prin norma penală criticată a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, întrucât prevederile constituţionale invocate sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de faţă.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 2.596/118/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că sintagma „uneia sau mai multor infracţiuni“ cuprinse în dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 323 alin. 1 din Codul penal din 1969 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 409 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016