Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 398 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 partea introductivă din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 398 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 partea introductivă din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 278 din 7 aprilie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Sas Company - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 503/252/2021 al Judecătoriei Lugoj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.737D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că nu este nelegală aplicarea a două sancţiuni - suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi amendă contravenţională - pentru desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor legale, întrucât acestea au un regim juridic diferit, iar modalitatea în care se pot aplica, în concret, rămâne la aprecierea instanţei judecătoreşti, ca urmare a unei plângeri formulate de către partea interesată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 10 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 503/252/2021, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Sas Company - S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevăd obligativitatea aplicării cumulativ a două sancţiuni principale (suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi amenda contravenţională), aspect ce încalcă principiul legalităţii, coroborat cu restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi privind desfăşurarea activităţilor comerciale. De altfel, dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor dispun că pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Raportat la speţă, se precizează că au fost aplicate două sancţiuni principale, respectiv suspendarea activităţii comerciale şi amendă contravenţională. Or, deşi sancţiunea privind suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării a fost consemnată în procesul-verbal de către agentul constatator la rubrica sancţiuni complementare, această sancţiune, potrivit dispoziţiei legale criticate, respectiv art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, este prevăzută ca fiind sancţiune principală, iar după modul de edictare a normei legale criticate, este prevăzută ca fiind chiar prima sancţiune principală care se impune a fi aplicată în cumul cu cea de-a doua sancţiune principală reprezentată de amenda contravenţională, ambele sancţiuni fiind aplicate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, însă singura şi unica contravenţie săvârşită a constat în neavizarea la zi a autorizaţiei de alimentaţie publică de către primărie.
    6. Judecătoria Lugoj opinează că dispoziţiile criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că este criticată soluţia legislativă cuprinsă în art. 73 pct. 1 partea introductivă din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, cu următorul cuprins:
    "Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
    1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă: [...]."

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Având în vedere conţinutul motivării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca normă de referinţă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 45 - Libertatea economică.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia apreciază că dispoziţiile criticate stabilesc, în realitate, două sancţiuni principale - suspendarea activităţii comerciale şi amendă, aspect care ar fi contrar principiului legalităţii, ţinând seama şi de cadrul legal general în materia contravenţiilor prin care se statuează că pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare [art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din data de 25 iulie 2001], şi restrâng exerciţiul libertăţii economice.
    13. Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 circumscrie principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale, vizează dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă (cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului), reglementează activităţile din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă, cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia. Potrivit art. 5 alin. (1) din capitolul II - Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale cuprins în actul normativ antemenţionat, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii. În virtutea prevederilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, spre exemplu, desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi se sancţionează cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă în cuantumul stabilit de lege.
    14. Faţă de această împrejurare, Curtea subliniază că este atributul legiuitorului să sancţioneze anumite fapte antisociale în funcţie de gravitatea acestora şi de valorile sociale ocrotite, astfel că orice exerciţiu comercial trebuie să se desfăşoare numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii, în caz contrar fiind supuşi măsurilor contravenţionale cuprinse în dispoziţiile art. 73 pct. 1 partea introductivă din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, dispoziţii care enumeră sancţiunile aplicabile în contextul dat: suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi amendă. Cuantumul amenzii este stabilit în funcţie de mărimea structurii de vânzare (suprafaţă mică, medie, mare) şi/sau de modalitatea exercitării activităţii şi tipul comercializării (comercianţii ambulanţi, comercianţii care practică vânzări în afara spaţiilor comerciale, comercianţi care practică vânzări directe). Astfel, textul criticat prevede sancţiunile (şi care se aplică cumulat), fără a stabili în mod concret dacă sunt principale, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, sau care este principală şi care este complementară, iar faptul că acestea sunt trecute în enunţ într-o anumită ordine nu le atribuie calificarea respectivă. Aspectele referitoare la calificarea sancţiunilor contravenţionale se regăsesc în art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabileşte cadrul sancţionator general, alin. (2) reglementând sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare (confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, a acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii operatorului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială), în acelaşi timp art. 5 alin. (4) reglementând şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. De altfel, cele două tipuri de sancţiuni prevăzute în textul criticat îşi găsesc justificarea cumulării prin prisma faptului că vizează scopuri diferite, respectiv: suspendarea activităţii are un scop preventiv, în ceea ce priveşte desfăşurarea unei activităţi ilicite, şi de intrare în legalitate a operatorului economic, iar amenda are scopul de a sancţiona o încălcare a legii prin măsuri care conduc la diminuarea patrimoniului propriu al contravenientului şi de a descuraja săvârşirea unor fapte contravenţionale în materie.
    15. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este o reglementare specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional, iar aplicarea în concret a acestora se realiză, potrivit art. 77 din acest act normativ, prin completare şi ţinând seama de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu excepţia art. 28 şi 29 din acest din urmă act normativ (care reglementează cu privire la posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ).
    16. Faţă de cele prezentate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul legalităţii, în componentele privind calitatea legii (spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17), precum şi art. 16 alin. (1) teza a doua şi art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care statuează că partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, Curtea constată că dispoziţiile criticate, astfel cum sunt redactate, nu sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    17. În ceea ce priveşte accesul liber al persoanelor la o activitate economică, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa cu privire la aplicarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin care a reţinut că acestea se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, iar exigenţele unor drepturi sau libertăţi fundamentale, spre exemplu, accesul liber la justiţie, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică, se aplică şi în privinţa persoanelor juridice. În consecinţă, exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile ce caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996).
    18. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a art. 45 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că prin acest articol se garantează exercitarea în condiţiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011).
    19. Aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate la normele criticate, Curtea observă că, în contextul dat, libertatea economică trebuie privită în coroborare cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este o aplicare a dispoziţiilor constituţionale antereferite, întrucât stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului. Aşadar, normele criticate nu constituie, în realitate, o limitare a libertăţii economice, ci dau expresie principiului legalităţii, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi conferă rigoare cerinţelor constituţionale cu privire la libertatea comerţului, la protecţia concurenţei loiale şi la protejarea interesului general (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 190 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 5 septembrie 2022, paragraful 18).
    20. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, dezvoltate în dinamica controlului de constituţionalitate, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece dispoziţiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte legate de obligaţiile persoanelor care comercializează produse sau desfăşoară servicii de piaţă.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Sas Company - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 503/252/2021 al Judecătoriei Lugoj şi constată că dispoziţiile art. 73 pct. 1 partea introductivă din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Lugoj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 398 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016