Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 395 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 395 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 94 din 5 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Liliana Gabriela Conea şi Mari Mariana Conea Rosen în Dosarul nr. 11.886/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 238D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde pentru autoarele excepţiei avocatul Alexandru Enăchescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În esenţă, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece magistraţii nu pot fi traşi la răspundere civilă, fiind astfel deasupra legii. Susţine că se încalcă şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece doar statul poate fi acţionat în judecată în mod direct, iar nu şi magistratul răspunzător de eroarea judiciară, fără a exista astfel duelul probelor care duce la aflarea adevărului sub toate aspectele. Consideră că se mai încalcă şi prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece statul plăteşte despăgubiri din bugetul de stat şi, prin urmare, dispoziţiile criticate impun o taxă cetăţenilor pentru erorile judiciare săvârşite de alte persoane. De asemenea, susţine că se încalcă şi dispoziţiile art. 57 din Constituţie, privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu bunăcredinţă. Totodată, arată că legiuitorul a prevăzut asigurarea profesională a magistraţilor. În final, invocă argumentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 54 din 7 februarie 2018, precum şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 15 aprilie 2025, pronunţată în Cauza Bădescu şi alţii împotriva României.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, arată că în dreptul public există mecanisme de răspundere diferite faţă de dreptul privat, sens în care invocă dispoziţiile art. 52 din Constituţie, potrivit cărora statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 633 din 24 noiembrie 2005, nr. 263 din 23 aprilie 2015, nr. 45 din 30 ianuarie 2018, nr. 252 din 19 aprilie 2018 şi nr. 136 din 3 martie 2021. În concluzie, magistratul nu se află în relaţie de prepuşenie cu statul român, iar dispoziţiile criticate privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare respectă întru totul prevederile constituţionale.
    5. Având cuvântul în replică, reprezentantul convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate susţine că jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată de reprezentantul Ministerului Public nu înlătură argumentele aduse pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, susţine că se îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece în procesul privind angajarea răspunderii persoana vătămată prin eroarea judiciară poate chema în judecată doar statul român, iar nu şi magistratul responsabil de eroarea judiciară.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Sentinţa civilă nr. 1.711 din 6 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.886/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liliana Gabriela Conea şi Mari Mariana Conea Rosen într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor - judecători - la plata, alături de statul român, de daune materiale şi morale pentru repararea prejudiciului cauzat de modul de soluţionare a unei acţiuni judecătoreşti.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că răspunderea exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate de erori judiciare este neconstituţională, întrucât, prin dispoziţiile de lege criticate, magistraţilor li se acordă un privilegiu, şi anume acela de a nu putea fi traşi la răspundere directă şi de a nu suporta consecinţele propriilor erori comise din neştiinţă sau cu intenţie şi interes. Astfel, potrivit dispoziţiilor criticate, greşelile magistraţilor nu pot fi sancţionate decât dacă statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, consideră că este cazul să o facă, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate le creează magistraţilor o supraimunitate în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni care îşi exercită profesia în România, întrucât magistraţii nu pot fi chemaţi în judecată pentru propria lor faptă civilă delictuală, întocmai ca toate celelalte persoane obligate ca, în cazul încălcării legii, să răspundă şi să acopere un prejudiciu pentru propria faptă delictuală, conform prevederilor art. 1.349 din Codul civil, iar astfel se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. De asemenea, este neconstituţional ca, ulterior constatării erorii judiciare, statul să nu aibă obligaţia de a se îndrepta împotriva persoanei vinovate.
    8. Cu privire la invocarea art. 24 alin. (1) din Constituţie se arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă, pe de o parte, dreptul magistraţilor la apărare, deoarece aceştia ar trebui să aibă posibilitatea de a se apăra atât în litigiul principal (de antrenare a răspunderii statului), cât şi în litigiul dintre stat şi magistratul vinovat de eroarea judiciară. Pe de altă parte, se încalcă dreptul la apărare al reclamanţilor din acţiunile privind antrenarea răspunderii statului, deoarece nu există contradictorialitatea unui proces, acel „duel al probelor“ care să conducă la îndeplinea scopului unui proces, penal sau civil, şi anume aflarea adevărului sub toate aspectele.
    9. Referitor la invocarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, se susţine că lipsa contradictorialităţii unui proces care ar trebui să existe direct între cei prejudiciaţi şi cel care a produs prejudiciul încalcă dreptul la un proces echitabil, drept care conţine, printre altele, şi necesitatea ca părţile să îşi aducă în mod direct în combatere argumente, să existe un „duel“ al susţinerilor şi al probelor. Or, în situaţia în care magistratul nu poate să fie parte în procesul de angajare a răspunderii pentru eroarea judiciară, principiul contradictorialităţii şi dreptul la un proces echitabil sunt încălcate, cu consecinţa imposibilităţii aflării adevărului.
    10. Se mai susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 56 din Constituţie, deoarece plata despăgubirilor pentru erori judiciare din bugetul statului este incorectă, întrucât cetăţenii achită taxe şi impozite pentru a li se asigura un climat necesar de siguranţă publică, de apărare, de sănătate, dar şi pentru un sistem judiciar corect, cu judecători bine pregătiţi, iar plata unor despăgubiri pentru erori judiciare din culpa personală a magistratului nu este în niciun caz cheltuială de interes public. Contrar prevederilor art. 56 alin. (3) din Constituţie, nu este creat şi nu există vreun fond special sau vreo altă taxă specială care să acopere despăgubirile datorate de stat pentru eroarea judiciară, ci aceste despăgubiri se achită de stat din bugetul general, adică din toate contribuţiile cetăţenilor. Astfel, dispoziţiile de lege criticate - care prevăd că numai statul răspunde pentru erorile judiciare, iar nu şi magistratul în mod direct - instituie implicit o taxă, o contribuţie nouă către toţi cetăţenii României.
    11. De asemenea, se susţine că, potrivit alin. (11) al art. 96 din Legea nr. 303/2004, s-a instituit o asigurare profesională obligatorie a magistraţilor, iar Consiliul Superior al Magistraturii era obligat ca, în 6 luni de la publicarea Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, să o pună în aplicare. Astfel, şi din acest motiv se încalcă prevederile art. 56 alin. (3) din Constituţie, întrucât, în situaţia în care există asigurarea profesională a magistratului menită să acopere malpraxisul acestuia, atunci nu mai există raţiunea pentru care numai statul să răspundă pentru prejudiciul material creat de un magistrat.
    12. În final, cu privire la încălcarea art. 57 din Constituţie, se susţine că cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Or, magistraţii sunt deasupra legii, întrucât cunosc faptul că nu vor fi sancţionaţi pentru faptele lor, astfel încât încalcă, cu rea-credinţă, drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni, deoarece dispoziţiile de lege criticate permit acest lucru.
    13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esenţă, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 633 din 24 noiembrie 2005 şi nr. 263 din 23 aprilie 2015, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil. Instanţa apreciază că împrejurarea că magistraţii răspund penal, civil şi disciplinar numai în condiţiile instituite prin Legea nr. 303/2004 nu echivalează cu încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât diferenţa de reglementare are o justificare obiectivă şi raţională ce ţine de consolidarea independenţei funcţionale şi personale a corpului magistraţilor. Totodată, instanţa reţine că magistratul nu este exonerat de răspundere, ci răspunderea acestuia este subsidiară şi intervine doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii privind exercitarea acţiunii în regres pe care o poate exercita statul român, în cazul în care a fost obligat ca urmare a unei erori judiciare. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, instanţa reţine, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 375 din 7 iunie 2016, că reclamantele au acces la instanţă, dreptul lor nefiind afectat în substanţa sa, câtă vreme prin normele legale sunt prevăzute dispoziţii prin care reclamantele beneficiază nu doar de o pârghie procesuală care să le garanteze repararea prejudiciului patrimonial cauzat printro eroare judiciară, ci şi de condiţii mai favorabile pentru a obţine repararea prejudiciului pretins, astfel că din perspectiva lor este sau ar trebui să fie irelevant faptul că nu obţin această reparaţie direct de la magistrat. Se mai arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă art. 24 din Constituţie, deoarece dreptul la un proces echitabil nu este afectat de modul în care este stabilit cadrul procesual pasiv. Magistratului nu îi sunt încălcate drepturile privind apărarea, deoarece acesta îşi poate exercita apărările necesare în litigiul privind acţiunea în regres exercitată de statul român, căci răspunderea sa operează doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, ca urmare a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. În final, instanţa apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea art. 56 şi 57 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind justa impunere a taxelor şi impozitelor şi nici exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, nefiind nicio legătură între aceste texte constituţionale şi dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, dispoziţii care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut:
    "(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
    (...)
(5) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.“"

    18. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022.
    Chiar dacă textele criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituţională analizează dispoziţii din legi sau ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepţii îl reprezintă dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

    19. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 56 privind contribuţii financiare şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul I: Dispoziţii generale al titlului IV: Răspunderea judecătorilor şi procurorilor din Legea nr. 303/2004 şi reglementează condiţiile în care se angajează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Art. 96 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 reprezintă o reiterare a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Constituţie, iar art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 reprezintă temeiul legal al acţiunii împotriva statului pentru repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare.
    21. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate critică aceste dispoziţii de lege în principal din perspectiva imposibilităţii exercitării unei acţiuni directe împotriva magistratului care a comis o eroare judiciară. Cu privire la susţineri similare, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 15 decembrie 2005, şi prin Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 11 iunie 2015.
    22. Referitor la critica raportată la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, potrivit căreia textele de lege criticate împiedică persoana interesată să se adreseze direct cu acţiune împotriva magistratului care i-a cauzat prejudicii, prin Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, precitată, paragraful 18, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că problema erorilor judiciare se ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma lor, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a statului în asemenea împrejurări. De aceea, reglementarea potrivit căreia persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, iar nu împotriva magistratului care a comis eroarea judiciară, oferă posibilităţi mai largi în valorificarea unui eventual drept la despăgubire. Astfel, condiţionarea recunoaşterii dreptului la despăgubire exclusiv de săvârşirea erorii judiciare are drept consecinţă uşurarea sarcinii probaţiunii, faţă de ipoteza în care, alături de eroarea judiciară, ar trebui dovedită şi reaua-credinţă sau grava neglijenţă a magistratului, exigenţe constituţionale pentru angajarea răspunderii acestuia din urmă. Mai mult, conferirea calităţii de debitor al obligaţiei de dezdăunare în exclusivitate statului este de natură să înlăture riscul creditorului de a nu-şi putea valorifica creanţa, fiind de principiu că statul este întotdeauna solvabil.
    23. De asemenea, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii reglementate prin textul dedus controlului de constituţionalitate nu îl constituie tragerea la răspundere a magistratului pentru eroarea judiciară cauzatoare de prejudiciu, ci exclusiv repararea acestuia. În plus, prevederile art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 au reglementat posibilitatea statului de a recupera contravaloarea reparaţiei acordate persoanei care a suferit din cauza unei erori judiciare. Astfel, după ce prejudiciul a fost acoperit în temeiul unei hotărâri definitive, statul poate formula acţiune în regres împotriva judecătorului sau procurorului, în măsura în care respectiva eroare judiciară îi este imputabilă, fiind cauzată de exercitarea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a funcţiei. Acestea constituie condiţii pentru angajarea răspunderii magistratului faţă de stat, în limitele despăgubirii la care acesta din urmă a fost obligat faţă de victima erorii judiciare, iar nu condiţii ale răspunderii directe a respectivului magistrat faţă de persoana prejudiciată.
    24. Totodată, la paragraful 29 al Deciziei nr. 263 din 23 aprilie 2015, Curtea a reţinut că, spre deosebire de faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de alţi cetăţeni (de exemplu, răspunderea medicului pentru culpa medicală) care pot fi chemaţi direct în judecată, pentru magistraţi, Constituţia, şi nu legea, consacrând principiul răspunderii directe a statului, a instituit cu titlu de excepţie răspunderea subsidiară a acestora.
    25. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia statul trebuie să aibă obligaţia de a se îndrepta împotriva magistratului vinovat de eroarea judiciară, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, paragrafele 223-230, pronunţându-se în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (devenită Legea nr. 242/2018), a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative care stabilea caracterul obligatoriu al introducerii de către stat a acţiunii în regres. Astfel, la paragraful 223 al deciziei menţionate, Curtea a reţinut că obligativitatea introducerii de către stat a acţiunii în regres poate duce la situaţii inadmisibile, în care statul va promova în mod automat acţiunea în regres ori de câte ori acoperă un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară, fără a mai avea un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, solicitând, astfel, în mod mecanic intervenţia instanţei judecătoreşti. De aceea, este necesar ca statul să beneficieze de posibilitatea de a exercita dreptul de regres în condiţiile legii. La paragrafele 224 şi 225 ale Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, Curtea a reţinut că statul trebuie să realizeze o primă evaluare, şi nu să introducă mecanic o asemenea acţiune. Astfel, statul, prin reprezentanţii săi, va trebui să formuleze acţiuni în regres numai dacă în urma evaluării realizate la nivelul acestuia se apreciază că există gravă neglijenţă sau rea-credinţă. Altfel, s-ar ajunge la translatarea acţiunii în răspundere civilă obiectivă promovată împotriva statului la acţiunea în regres promovată împotriva magistratului. Or, deşi acţiunea de regres are în vedere răspunderea civilă subiectivă, caracterul obligatoriu al acţiunii statului, astfel cum aceasta este reglementată, nu lasă nicio marjă de apreciere în privinţa acestuia pentru a discerne dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute pentru angajarea răspunderii civile subiective a judecătorilor şi procurorilor. Prin urmare, revine statului obligaţia de a realiza o procedură de filtraj în vederea formulării acţiunii în regres şi de a-şi prezenta dovezile/probele în legătură cu poziţia personală şi subiectivă avută de către magistratul respectiv în judecarea cauzei. Aşadar, sarcina probei revine statului, iar prezumţiile anterioare, simple, prin natura lor, pot fi răsturnate numai ca urmare a intervenirii unei hotărâri judecătoreşti de soluţionare a acţiunii în regres.
    26. În final, la paragraful 227 al Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, Curtea a reţinut că legiuitorul trebuie să stabilească, în mod riguros, că răspunderea civilă a magistraţilor este angajată numai în condiţiile în care şi-au exercitat prerogativele funcţiei lor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ceea ce evidenţiază că nu există o suprapunere între cele două răspunderi - a statului, respectiv a magistratului - şi că răspunderea statului nu angajează, în mod implicit, răspunderea magistratului. O asemenea delimitare între cele două tipuri de răspundere se impune tocmai pentru a evita crearea unui sentiment de temere a magistratului în a-şi exercita atribuţiile sale constituţionale şi legale.
    27. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin lipsa contradictorialităţii unui proces care, în opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, ar trebui să existe direct între cei prejudiciaţi şi cel care a produs prejudiciul, Curtea reţine că, analizând prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, paragraful 35, a constatat că o încălcare gravă a unei norme de drept de către un judecător prin care a acesta produs o eroare judiciară trebuie mai întâi constatată de o instanţă naţională în condiţiile unui proces echitabil, ca efect al antrenării răspunderii statului, stat care, la rândul său, are posibilitatea formulării unei acţiuni în regres împotriva judecătorului, dacă se stabileşte, tot în cadrul unui proces echitabil, că acesta este cel care a încălcat norma de drept cu gravă neglijenţă sau rea-credinţă.
    28. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 220 şi 221, în vederea angajării răspunderii statului pentru o eroare judiciară, aceasta trebuie să fie constatată ca atare. În cadrul acestei acţiuni se stabileşte eroarea judiciară, iar, după repararea prejudiciului în această manieră, statul, potrivit Constituţiei, are o acţiune în regres împotriva judecătorului/procurorului, dacă acesta şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Astfel, statul este cel care, în cadrul acţiunii în regres, trebuie să dovedească faptul că magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă (Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 16 februarie 2014, precitată, paragraful 173).
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    30. Prin urmare, Curtea constată că art. 96 din Legea nr. 303/2004 reglementează două tipuri distincte de acţiuni civile, între părţi diferite, stabilite în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 52 alin. (3), fără să afecteze contradictorialitatea fiecărui proces, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil.
    31. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 56 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că această normă constituţională stabileşte că orice alte prestaţii - cu excepţia impozitelor şi taxelor - sunt interzise în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale. Astfel, prevederea constituţională de referinţă instituie posibilitatea reglementării prin lege a obligaţiei suplimentare a cetăţenilor de a contribui sub orice formă, nu numai prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice generate de o situaţie excepţională. Or, în cauză, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate critică condiţiile în care se angajează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, măsură legislativă care nu echivalează cu stabilirea unei obligaţii fiscale, astfel că dispoziţiile art. 56 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente.
    32. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 57 din Constituţie, Curtea reţine că aceste norme constituţionale statuează că cetăţenii şi apatrizii trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Or, normele criticate reglementează angajarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, acesta având o acţiune în regres împotriva judecătorului/procurorului care şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă, ceea ce reprezintă o transpunere la nivel infraconstituţional a principiului exercitării drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă.
    33. În final, cu privire la invocarea în şedinţa publică de către reprezentantul convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate a Hotărârii din 15 aprilie 2025, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Bădescu şi alţii împotriva României, Curtea reţine că aceasta nu are incidenţă în cauza de faţă, deoarece priveşte lipsa de previzibilitate a legii penale invocată de reclamante (judecătoare) care au fost condamnate pentru abuz în serviciu, speţa vizând, aşadar, răspunderea penală a judecătorilor, iar nu răspunderea civilă a acestora.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Gabriela Conea şi Mari Mariana Conea Rosen în Dosarul nr. 11.886/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 395 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016