Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 390 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 390 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 419 din 18 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra   │-                 │
│Buterez-Făşie      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 15.411/301/2020 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 670D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile criticate stabilesc competenţa instanţei judecătoreşti de a soluţiona anumite cauze şi nu intră în categoria normelor care reglementează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, nefiind incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l). Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l), reprezentantul Ministerului Public apreciază că celelalte critici de neconstituţionalitate referitoare la principiul legalităţii şi la dreptul la un proces echitabil sunt lipsite de obiect.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 22 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.411/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei prin care a fost aplicată o amendă contravenţională.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l) întrucât reglementează aspecte ce vizează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi era necesar ca reglementarea acestora să se realizeze prin lege organică. În continuare, se arată că dispoziţiile unei legi organice trebuiau să fie dezbătute şi aprobate de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, şi că Parlamentul nu putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care fac obiectul legilor organice, fiind încălcate astfel prevederile constituţionale ale art. 75 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1). Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 133 alin. (1) din Constituţie, se reţine că era obligatorie cel puţin solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Nu în ultimul rând, cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, se invocă faptul că reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată numai prin lege, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, trebuie să respecte standardul minim impus de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa instanţei „instituite de lege“. În susţinerea acestor aspecte, autoarea excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 paragraful 1 din Convenţie, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, având următorul cuprins: „Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul.“
    10. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cărora organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică, ale art. 75 alin. (1) privind sesizarea Camerelor, ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, ale art. 126 alin. (2) privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 133 alin. (1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii.
    11. Cu titlu prealabil analizei criticilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul criticat a fost introdus în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, la data de 15 februarie 2013, prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, şi avea următorul conţinut: „Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.“ La data de 28 aprilie 2015, textul criticat a fost modificat prin art. III pct. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având conţinutul normativ de la data sesizării Curţii.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că una dintre principalele critici de neconstituţionalitate vizează faptul că textul criticat a fost adoptat de către Guvern printr-o ordonanţă, şi nu printr-o lege organică, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, întrucât modificarea are ca obiect aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea instanţelor, care ar trebui reglementate prin lege organică. În plus, autoarea excepţiei subliniază că, prin legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, nu putea fi prevăzută posibilitatea Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice.
    13. Raportat la aceste critici, instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 371 din 29 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 25 septembrie 2023, paragraful 18) că delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituţionale stabilesc cadrul şi limitele exercitării acestui drept, condiţionând legitimitatea şi deci constituţionalitatea ordonanţelor Guvernului de îndeplinirea unor cerinţe exprese, calificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept criterii de constituţionalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament -, în cazul ordonanţelor simple, sau izvorăşte direct din Constituţie - în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanţelor de urgenţă.
    14. De asemenea, Curtea a reţinut în Decizia nr. 227 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 4 august 2022, paragraful 16, că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care îi permite acestuia, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
    15. Aplicând aceste considerente în cauza dedusă controlului de constituţionalitate, Curtea constată că introducerea textului criticat prin lege şi modificarea sa prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 nu contravin exigenţelor constituţionale ale art. 73 alin. (1) lit. l), ale art. 75 alin. (1) sau ale art. 115 alin. (1).
    16. Cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, din prisma nerespectării naturii actului de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, Curtea observă că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului sunt, în funcţie de emitentul lor, acte cu caracter administrativ, însă, ţinând cont de materia în care intervin, sunt acte legislative, care au putere de lege şi, prin urmare, pot conţine norme de reglementare primară (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001, Decizia nr. 260 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2002, Decizia nr. 46 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 1 aprilie 2002, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006). De asemenea, Curtea aminteşte faptul că, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 33 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 mai 2023, paragraful 25), noţiunea de „lege“ din cuprinsul normei constituţionale este utilizată în sensul său de act normativ de reglementare primară, care include, pe lângă actul formal adoptat de Parlament, şi actele normative cu forţă echivalentă legii, respectiv ordonanţa simplă şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Semnificaţia normei constituţionale rezidă, astfel, în limitarea posibilităţii de a stabili impozite, taxe şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat doar în sarcina legiuitorului primar, Parlamentul, sau delegat, Guvernul, şi nicidecum în sarcina legiuitorului secundar - administraţia publică centrală sau locală -, abilitat să adopte acte normative de reglementare secundară, date în executarea actelor normative de reglementare primară.
    17. Aşadar, având în vedere considerentele deciziilor antereferite, Curtea constată că nu poate fi primită critica privind încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2), întrucât modificarea acestuia a fost realizată prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, şi nu printr-o lege.
    18. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 133 alin. (1) din Constituţie, din perspectiva obligativităţii solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a mai analizat astfel de critici în Decizia nr. 203 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 23 august 2024, şi în Decizia nr. 177 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2024, reţinând că neregularităţile existente în cadrul de avizare a unui proiect sau a unei propuneri legislative nu pot în sine să determine neconstituţionalitatea legii/ordonanţei, ci acestea trebuie integrate şi invocate în considerarea unei legături cauzale cu încălcarea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale. Aşa fiind, întrucât în cauză nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente în cauză.
    19. Referitor la invocarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât în cuprinsul lor nu a fost analizată nicio critică referitoare la modificarea legislaţiei contravenţionale.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 15.411/301/2020 şi constată că dispoziţiile art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca-Alexandra Buterez-Făşie

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 390 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 390 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 390 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România