Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 388 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 388 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 414 din 15 mai 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra   │-                 │
│Buterez-Făşie      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr. 2.115/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 6D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul criticat a mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public apreciază, în esenţă, că textul criticat reprezintă, de fapt, o punere în aplicare a dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept şi principiul securităţii raporturilor juridice.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.115/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul textului de lege criticat.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei susţine că textul criticat este neconstituţional dacă se interpretează în sensul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este admisibilă decât dacă se pune problema unei contrarietăţi între dispozitivele respectivelor hotărâri, iar nu şi între considerentele acestora.
    6. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate creează confuzii la nivel logico-juridic şi procedural, iar consecinţa caracterului echivoc al reglementării este declararea inadmisibilităţii unei căi de atac, fie ea şi extraordinară, din raţiuni care excedează sferei legale a textului criticat, fapt ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Se susţine că echivocul reglementării permite inserarea unor condiţii pretins legale, care sunt, în realitate, suplimentare, fapt care conduce la restrângerea nelegală a drepturilor fundamentale, respectiv a dreptului la un proces echitabil, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un remediu efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru aceste motive se susţine şi contrarietatea dintre textul criticat şi prevederile constituţionale ale art. 53.
    7. Se mai arată că textul criticat provoacă grave erori judiciare, de natură să creeze situaţii juridice contradictorii, generatoare de insecuritate juridică, întrucât au condus la validarea unui titlu de proprietate, deşi printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că titularul titlului nu este şi nu a fost niciodată proprietar al terenului.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Prevederile legale invocate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac sunt stabilite numai prin lege. Sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, trebuie avut în vedere că accesul liber la justiţie presupune că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cu respectarea principiilor fundamentale, or, în speţa de faţă, judecata se desfăşoară în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţii. Nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi şi ale art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului privind dreptul la un remediu efectiv, câtă vreme garantarea dreptului la un recurs efectiv presupune că orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. Ca atare, dreptul la un recurs judiciar efectiv, astfel cum este consacrat prin art. 13 din Convenţie, obligă la asigurarea unei căi de atac care să garanteze toate drepturile şi garanţiile specifice judecării în faţa unui tribunal, care să poată analiza încălcarea dreptului subiectiv, or, în cauză a fost formulată cererea de revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
    9. Cu referire la cea de-a doua teză invocată de autoarea excepţiei, aceea a neconstituţionalităţii cerinţei ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu privire la existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, se arată că aceasta nu poate face obiectul unui control de neconstituţionalitate în condiţiile în care o astfel de condiţie izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs.
    10. Totodată, în opinia instanţei supreme, textul invocat de autoarea excepţiei respectă standardele de claritate şi predictibilitate ce derivă din art. l alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor, fiind formulat cu o precizie suficientă pentru a permite destinatarilor acestuia să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele ce pot rezulta din aplicarea acestuia.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“.
    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind caracterele statului de drept, ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin raportare la prevederile constituţionale corespondente, sunt invocate şi exigenţele art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că principala critică de neconstituţionalitate a autoarei este aceea că textul criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este admisibilă decât dacă se pune problema unei contrarietăţi între dispozitivele respectivelor hotărâri, iar nu şi între considerentele acestora.
    17. În continuare, Curtea arată că, printr-o jurisprudenţă bogată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 448 din 15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 25 martie 2025, paragrafele 24-27, Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021, paragrafele 16-18, Decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10 septembrie 2024, paragrafele 21-23), a reţinut, referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea dintre considerentele pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
    18. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau neevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
    19. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
    20. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşanumitele considerente decizorii), Curtea a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
    22. Referitor la restul criticilor formulate de autoarea excepţiei, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii la cauză, revenind instanţei învestite cu judecarea acesteia competenţa de a le analiza şi de a corecta eventualele erori de judecată, invocate de autoarea excepţiei.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr. 2.115/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca-Alexandra Buterez-Făşie

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 388 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016