Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 29 din 9 februarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 369-370, art. 382 şi art. 406-407 din Codul administrativ Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 29 din 9 februarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 369-370, art. 382 şi art. 406-407 din Codul administrativ

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 245 din 30 martie 2026
Comenteaza legea
    Dosar nr. 699/1/2025

┌──────────┬───────────────────────────┐
│Ana       │- vicepreşedintele Înaltei │
│Hermina   │Curţi de Casaţie şi        │
│Iancu     │Justiţie - preşedintele    │
│          │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina     │- pentru preşedintele      │
│Georgeta  │Secţiei I civile           │
│Ponea     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina Oana│- preşedintele Secţiei a   │
│Surdu     │II-a civile                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei de  │
│Diana     │contencios administrativ şi│
│Tămagă    │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina     │- judecător la Secţia I    │
│Georgeta  │civilă                     │
│Nicolae   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mirela    │- judecător la Secţia I    │
│Vişan     │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Daniel    │- judecător la Secţia I    │
│Marian    │civilă                     │
│Drăghici  │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ileana    │- judecător la Secţia I    │
│Ruxandra  │civilă                     │
│Tirică    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Liviu     │- judecător la Secţia I    │
│Eugen     │civilă                     │
│Făget     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mărioara  │- judecător la Secţia a    │
│Isailă    │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Roxana    │- judecător la Secţia a    │
│Popa      │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Rodica    │- judecător la Secţia a    │
│Zaharia   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ianina    │- judecător la Secţia a    │
│Blandiana │II-a civilă                │
│Grădinaru │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adriana   │- judecător la Secţia a    │
│Nicolae   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Luiza     │- judecător la Secţia de   │
│Maria Păun│contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Doina     │- judecător la Secţia de   │
│Vişan     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Alina     │- judecător la Secţia de   │
│Pohrib    │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Alina     │- judecător la Secţia de   │
│Gianina   │contencios administrativ şi│
│Prelipcean│fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Alina     │- judecător la Secţia de   │
│Irina     │contencios administrativ şi│
│Prisecaru │fiscal                     │
└──────────┴───────────────────────────┘


    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.058/99/2023* şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept:
    Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, are loc doar în cazul autorităţilor centrale, astfel cum susţine pârâtul, sau şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iaşi;
    În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?; respectiv
    Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice?
    În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?

    5. După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizărilor
    6. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.058/99/2023*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024“), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, are loc doar în cazul autorităţilor centrale, astfel cum susţine pârâtul, sau şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iaşi.
    În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii
    Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?"

    7. Sesizarea a fost înregistrată la 26 martie 2025 cu nr. 699/1/2025.
    8. Prin Încheierea din 25 februarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea instanţei supreme, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice?
    În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de’ natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?"

    9. Sesizarea a fost înregistrată la 1 aprilie 2025 cu nr. 735/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 699/1/2025, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019“ sau „Codul administrativ“)
    Art. 369 Înfiinţarea de funcţii publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
    Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt:
    a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
    b) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice locale;
    c) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
    d) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
    e) structurile autorităţii judecătoreşti.


    Art. 370 Prerogative de putere publică
    (1) Prerogativele de putere publică sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu caracter special.

    (2) Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369, sunt următoarele:
    a) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
    b) elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
    c) autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
    d) gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
    e) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
    f) realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.


    (3) Activităţile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
    a) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
    b) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României;
    c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
    d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
    e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
    f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
    g) activităţi vamale;
    h) alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.


    (4) Stabilirea posturilor în regim de funcţie publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activităţi prevăzute la alin. (1)-(3), cu excepţia posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) şi i), precum şi a posturilor din cadrul autorităţilor autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin legislaţia specială.

    (5) Funcţiile publice se stabilesc prin lege.

    Art. 382 Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici
    Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: (...)
    c) magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor; (...)
    h) personalul militar;
    i) membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.


    Art. 385 Funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale
    (1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor de specialitate ale Parlamentului României, autorităţilor publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor autorităţi administrative autonome, precum şi în cadrul structurilor autorităţii judecătoreşti.

    (2) Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.

    (3) Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.

    Art. 406 Transformarea posturilor de natură contractuală în funcţii publice
    Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), stabilesc funcţii publice în condiţiile prevăzute la art. 407.

    Art. 407 Stabilirea de funcţii publice
    Funcţiile publice se stabilesc pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local.



    III. Expunerea succintă a proceselor
    Dosarul nr. 1.058/99/2023*
    11. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal la 24.02.2023, cu nr. 1.058/99/2023, reclamanta AAA (fostă BAA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale („MApN“), Unitatea Militară 02543 Iaşi („UM 02543 Iaşi“), Direcţia generală management resurse umane a MApN („DGMRU a MApN“), toţi prin Direcţia generală juridică a MApN, obligarea acestora la: (i) transformarea postului de natură contractuală de consilier juridic, ocupat de reclamantă, în funcţie publică, conform clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor, începând cu 6.12.2019; (ii) emiterea ordinului de numire în funcţia publică rezultată în urma transformării postului de natură contractuală ocupat, în condiţiile art. 406, 407 şi ale art. 612 din Codul administrativ; (iii) obligarea pârâţilor la stabilirea pentru reclamantă a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017“), precum şi (iv) obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate de reclamantă şi cele corespunzătoare funcţiei publice rezultate, începând cu 6.12.2019.
    12. Potrivit susţinerilor reclamantei, aşa cum rezultă din art. 406, 407, 370 şi 464 din Codul administrativ, este în sarcina conducătorului autorităţii/instituţiei publice în cadrul căreia se află personal angajat în baza unui contract individual de muncă şi care prestează activităţi care implică puterea publică obligaţia de a întreprinde măsuri privind transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, cu toate consecinţele care decurg din această operaţiune. Obligaţia reiese din formularea normelor precitate, acestea fiind norme imperative.
    13. Reclamanta invocă, totodată, art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, arătând că trebuia să fie numită în funcţia publică până la 6.12.2020, astfel că este îndreptăţită inclusiv la plata diferenţei dintre salariile efectiv încasate şi cele datorate - corespunzătoare funcţiei publice pe care ar fi trebuit să o ocupe, de la data anterior menţionată.
    14. Pârâtul MApN a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esenţă, că prevederile Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 346/2006“), şi cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 nu permit efectuarea demersurilor solicitate de reclamantă.
    15. Din art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) ale Legii nr. 346/2006, rezultă că funcţiile publice din cadrul MApN pot fi stabilite exclusiv în structurile centrale ale acestuia, doar acestea putând fi încadrate în prevederile art. 369 din Codul administrativ, ca făcând parte din autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale menţionate la lit. a) a art. 7 alin. (1) indicat. Angajatorul reclamantei nu este parte componentă a structurilor centrale ale MApN, fiind o structură subordonată uneia centrale, respectiv Direcţiei domenii şi infrastructuri, comandantul acestei unităţi militare fiind şeful Centrului de domenii şi infrastructuri nr. 5 Iaşi.
    16. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Dosar nr. 2.845/105/2022*
    17. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu nr. 2.845/105/2022* (în urma soluţionării conflictului de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4.352 din 4 octombrie 2023), reclamantele BB şi CC, în contradictoriu cu pârâţii MApN, MApN - Unitatea Militară 02494 Ploieşti („UM 02494 Ploieşti“), MApN - Unitatea Militară 01991 Târgşoru Nou („UM 01991 Târgşoru Nou“) şi DGMRU a MApN, toţi prin Direcţia generală juridică a MApN, au solicitat obligarea pârâţilor: (i) să stabilească posturile contractuale şi să transforme posturile contractuale pe care le ocupă ca funcţii publice de stat - consilier juridic - corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 5.07.2019, şi să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici („ANFP“) modificările intervenite; (ii) să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice de stat astfel stabilite, în condiţiile prevăzute de art. 612 din Codul administrativ, începând cu 5.07.2019; (iii) să achite diferenţa dintre salariile efectiv încasate şi cele datorate, corespunzătoare funcţiei publice rezultate în condiţiile menţionate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare şi indicele de inflaţie, începând cu 5.07.2019 până la data plăţii efective.
    18. Prin Sentinţa nr. 68 din 9 februarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a obligat pârâţii: să stabilească şi să transforme posturile contractuale ocupate de reclamante ca funcţii publice teritoriale - consilier juridic, corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 1.01.2020, şi să comunice ANFP modificările intervenite; să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice stabilite, începând cu 1.01.2020; să achite diferenţa diferenţei dintre salariile efectiv încasate de reclamante şi cele datorate, corespunzătoare funcţiilor publice ce urmează a fi stabilite, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată, până la data plăţii efective.
    19. Prima instanţă a reţinut incidenţa, în drept, a art. 406, 407, 612 şi art. 370 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, arătând că, ulterior intrării în vigoare a Codului administrativ, autorităţile şi instituţiile publice aveau obligaţia stabilirii de funcţii publice în cazul în care în statele de funcţii aveau stabilite posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor prerogative dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, de putere publică, cu excepţiile prevăzute de lege.
    20. În ceea ce priveşte apărarea potrivit căreia funcţiile publice sunt de stat, teritoriale şi locale potrivit Codului administrativ şi Legii-cadru nr. 153/2017, iar funcţiile publice din MApN sunt funcţii publice de stat, regăsindu-se doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului), astfel că personalul civil contractual din unităţile militare de subordonare centrală ale MApN nu poate fi salarizat decât pe funcţii contractuale din unităţile bugetare de subordonare centrală, sa reţinut că nu există niciun temei de drept care să excludă personalul contractual încadrat în unităţile militare de la aplicarea art. 406 şi 407 din Codul administrativ, singurele excepţii fiind cele reglementate în cuprinsul art. 382 din acelaşi act normativ, care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, reclamantele neregăsindu-se printre acestea din urmă. Curtea de apel a mai reţinut că se pot înfiinţa funcţii publice în unităţile militare din cadrul MApN, având în vedere art. 369 lit. a) din Codul administrativ.
    21. În raport cu clasificarea conţinută de art. 383 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, instanţa de fond a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate reclamantele nu sunt funcţii de stat, având în vedere că acestea nu se regăsesc în cadrul ministerului, ci în cadrul unei instituţii publice aflate în subordinea MApN, astfel încât funcţiile sunt teritoriale.
    22. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantele BB şi CC, cât şi pârâţii MApN prin Direcţia generală juridică şi UM 02418 Bucureşti, UM 02494 Ploieşti şi UM 01991 Târgşoru Nou, toate prin MApN - Direcţia generală juridică, toţi recurenţii criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
    23. În motivarea cererii de recurs a recurentelor-reclamante s-a arătat că în mod eronat prima instanţă a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate sunt teritoriale, şi nu de stat, cât timp, faţă de art. 385 alin. (2) din Codul administrativ, unităţile militare nu se circumscriu instituţiilor enumerate expres şi limitativ în textul de lege, astfel că stabilirea posturilor în funcţii publice din categoria funcţiilor teritoriale apare ca nelegală.
    24. Prin recursul declarat de recurenţii-pârâţi s-a arătat că dispoziţiile Legii nr. 346/2006, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017, raportate la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, nu dau posibilitatea transformării posturilor de personal civil contractual prevăzute în statele de organizare ale unităţilor militare aflate în subordinea/ coordonarea structurilor centrale sau în structurile de forţe în funcţii publice.
    25. Unităţile militare în care îşi desfăşoară activitatea reclamantele nu se regăsesc printre cele enumerate la art. 369 din Codul administrativ. Prima instanţă a omis aplicabilitatea cadrului normativ special derivat din prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, conform cărora în MApN sunt stabilite funcţii publice de stat doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului) şi la nivelul Casei de pensii sectoriale a MApN, iar în unităţile militare de subordonare centrală sunt stabilite doar funcţii contractuale.
    26. Structura funcţiilor publice din MApN este stabilită în acord cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi a numărului total de posturi aferente acestora, act normativ care stabileşte funcţiile publice din unităţi teritoriale doar în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, fără a face trimitere la structuri aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ministerelor, menţionate în Codul administrativ, aşa cum în mod eronat reţine instanţa de fond. Tipurile de structuri în care se regăsesc funcţiile publice teritoriale şi locale nu sunt specifice modului de organizare al MApN.
    27. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.


    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea acestora
    Dosarul nr. 1.058/99/2023*
    28. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) obiectul cauzei este reprezentat de obligaţia de a face - transformarea unui post de natură contractuală în funcţie publică, precum şi stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială corespunzătoare unei astfel de funcţii; (ii) de dezlegarea acestor chestiuni de drept depinde în tot soluţionarea fondului cauzei; (iii) asupra acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, iar chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii şi nici al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare.
    29. Raportat la dispoziţiile legale, care, în opinia tribunalului, prevăd obligativitatea sesizării, acesta a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a da o lămurire de principiu chestiunilor de drept.

    Dosarul nr. 2.845/105/2022*
    30. Prin Încheierea din 25 februarie 2025, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv:
    (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac - cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care judecă în calea de atac a recursului, în ultimă instanţă, conform art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 554/2004“), coroborat cu art. 97 din Codul de procedură civilă;
    (ii) litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa supremă fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind transformarea unor posturi contractuale în posturi aferente funcţiei publice, ambele plătite din fonduri publice;
    (iii) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunilor de drept în discuţie şi nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare cu privire la aceste chestiuni. S-a reţinut că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025, nu a avut în vedere chestiunile de drept supuse dezlegării în cadrul prezentei sesizări;
    (iv) în ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate vizând identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, instanţa de trimitere a constatat că, din practica judiciară deja existentă şi depusă la dosarul cauzei, se conturează premisele unei cazuistici neunitare cu privire la ambele chestiuni de drept sesizate.

    31. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a prezentat soluţiile divergente adoptate de instanţele naţionale cu privire la ambele chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării, precum şi argumentele care au stat la baza acestora, reţinând că, în ceea ce priveşte prima chestiune de drept, caracterul dificil al acesteia rezultă din necesitatea de a tranşa între argumentele expuse în cazul fiecărei orientări jurisprudenţiale, dar şi din necesitatea existenţei unei rezolvări unitare a acestei probleme de drept, cu acoperire naţională. În privinţa celei de-a doua chestiuni de drept, caracterul dificil al problemei de drept a fost apreciat a rezulta din lacunele reglementărilor, care nu indică în mod explicit modalitatea de transformare a postului din perspectiva clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ. De asemenea, condiţia ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită în cauză, deoarece modalitatea de interpretare a art. 369, 370, 382, 385 şi 406 din Codul administrativ determină consecinţe asupra modalităţii de soluţionare a recursului.


    V. Punctele de vedere ale completurilor de judecată
    Dosarul nr. 1.058/99/2023*
    32. Potrivit punctului de vedere exprimat de instanţa de trimitere, dispoziţiile art. 406, 407, 370, 464 şi 612 din Codul administrativ trebuie interpretate în sensul că transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul MApN, are loc atât în cazul autorităţilor centrale, cât şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este UM 02543 Iaşi.
    33. În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al UM 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică, completul de judecată opinează în sensul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice respective.

    Dosarul nr. 2.845/105/2022*
    34. Cu privire la prima chestiune de drept, instanţa de trimitere apreciază că nu există nicio raţiune pentru care, atunci când legiuitorul a enumerat, la art. 369 din Codul administrativ, autorităţile publice în care se înfiinţează funcţii publice, intenţia acestuia să fi fost aceea de a exclude dreptul personalului civil din cadrul unităţilor militare teritoriale de la obligaţia corelativă a angajatorului de înfiinţare a funcţiilor publice, în măsura în care acest personal îndeplineşte prerogative de putere publică [astfel cum acestea sunt prevăzute expres de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ], ci enumerarea de la art. 369 anterior menţionat a urmărit tocmai scopul de a acoperi toate autorităţile şi instituţiile publice, fie ele centrale sau locale, atâta vreme cât personalul din cadrul acestora nu este exceptat expres de art. 382 din Codul administrativ.
    35. Faţă de faptul că unităţile militare nu se încadrează nici în definiţia dată de art. 5 lit. d) din Codul administrativ noţiunii de „autoritate a administraţiei publice locale“, această interpretare ar conduce la concluzia, inacceptabilă juridic, a imposibilităţii încadrării personalului din cadrul unităţilor militare în vreo categorie de instituţii publice, centrale sau locale. Or, intenţia legiuitorului nu poate fi cea privind inaplicabilitatea faţă de această categorie de personal a vreunei dispoziţii legale din Codul administrativ, principiul de drept fiind cel al interpretării normei legale în vederea producerii de efecte juridice.
    36. În aceste condiţii, prin interpretarea coroborată a prevederilor legale ale art. 369, 370 şi 382 din Codul administrativ, rezultă că unităţile militare ar putea intra în sfera de aplicare a prevederilor art. 369 din acelaşi cod care aveau obligaţia transformării posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice.
    37. Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, instanţa de trimitere apreciază că existenţa unor atribuţii ale consilierului juridic angajat al unei unităţi militare în raporturile cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară sau din străinătate, în limitele competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, corespunde definiţiei date noţiunii de activitate cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în accepţiunea prevederilor art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
    38. Astfel, trebuie avute în vedere atribuţiile înscrise în fişele posturilor, acestea fiind circumscrise prerogativelor de putere publică. În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare ce aparţin MApN este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că această activitate se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forţe subordonate acestora.


    VI. Punctul de vedere al părţilor
    Dosarul nr. 1.058/99/2023*
    39. Reclamanta a arătat că, în speţă, este vorba despre o chestiune de fapt, şi nu de drept, fără a-şi exprima un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.
    40. Pârâtul a susţinut că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată, neformulând un punct de vedere cu privire la chestiunile de drept în discuţie.


    Dosarul nr. 2.845/105/2022*
    41. Punctele de vedere exprimate de recurentele-reclamante BB şi CC şi de recurenţii-pârâţi MApN prin Direcţia generală juridică, UM 02418 Bucureşti, UM 02494 Ploieşti şi UM 01991 Târgşoru Nou, toate prin MApN - Direcţia generală juridică, precum şi de intimata-pârâta DGMRU din cadrul MApN au fost în sensul admiterii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    42. Punctul de vedere al recurentelor-reclamante cu privire la chestiunile de drept este în sensul că unităţile militare se regăsesc printre instituţiile enumerate de art. 369 din Codul administrativ, având în vedere art. 5 lit. c) şi w) şi art. 51 alin. (1) din Codul administrativ.
    43. În ceea ce priveşte tipul funcţiei stabilite se arată că persoanele angajate cu contract individual de muncă ce îndeplineau condiţiile de numire în funcţiile publice rezultate prin transformarea posturilor contractuale ocupate, printre care şi reclamantele, au solicitat valorificarea acestui drept pe cale judecătorească. Ca urmare a admiterii acţiunilor, unele instanţe nu au precizat/stabilit tipul funcţiei - de stat sau teritorială, alte instanţe, prin hotărâri definitive, au stabilit funcţii publice de stat.
    44. Hotărârile judecătoreşti care nu indicau tipul funcţiei au fost executate de pârâţi prin stabilirea funcţiilor publice teritoriale, iar celelalte hotărâri au fost executate conform dispozitivului, stabilind funcţii publice de stat. Ca urmare, principiile de salarizare (nediscriminare, egalitate, ierarhizare) nu mai sunt respectate.
    45. Activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forţe subordonate acestora, iar atribuţiile înscrise în fişele posturilor sunt efectiv îndeplinite de către reclamante.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    46. Curţile de apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Ilfov şi Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.
    Prima chestiune de drept ce face obiectul ambelor sesizări
    47. Într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat că, în cadrul unităţilor militare, transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, este posibilă şi obligatorie în condiţiile îndeplinirii condiţiilor prevăzute de actul normativ menţionat.
    48. Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe de judecată: curţile de apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Galaţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    49. În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice ale următoarelor instanţe: Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Ilfov, Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Vaslui.
    50. În susţinerea orientării jurisprudenţiale indicate în cele de mai sus au fost invocate argumentele redate în continuare.
    51. Prevederile art. 406 din Codul administrativ nu limitează sfera autorităţilor sau instituţiilor publice cărora le revine obligaţia de a proceda conform art. 406, 407 şi art. 612 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ la autorităţile şi instituţiile publice prevăzute de art. 369 din Codul administrativ, astfel că împrejurarea că unităţile militare nu fac parte din categoria autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate în textul art. 369 din Codul administrativ nu prezintă relevanţă.
    52. Noţiunea de „instituţie publică“ este definită de art. 5 lit. w) din Codul administrativ, iar unităţile militare, în calitate de structuri subordonate ale MApN, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 346/2006, se încadrează în această categorie.
    53. Unităţile militare angajatoare sunt parte integrantă a MApN ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale care acţionează la nivel naţional prin toate structurile sale. Coroborând prevederile Legii nr. 346/2006 cu cele ale Codului administrativ, reiese că MApN nu este descentralizat şi nu are servicii publice deconcentrate. Conform Legii nr. 346/2006, MApN nu are o organizare comună celorlalte ministere din administraţia publică centrală, respectiv aparat de lucru şi servicii publice deconcentrate, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menţionat, unitatea militară, neavând personalitate juridică, face parte integrantă din aparatul de lucru al ministerului, acest aparat fiind format din întregul sistem de structuri centrale, structuri şi forţe.
    54. Prin urmare, funcţiile publice specifice MApN nu sunt funcţii publice teritoriale sau locale, ci sunt funcţii de stat.
    55. Prin acceptarea punctului de vedere potrivit căruia personalul din cadrul unităţilor militare nu poate fi inclus în nicio categorie de autoritate publică, nici centrală, nici locală, ar fi încălcată interdicţia de interpretare a normelor legale în sensul în care acestea nu ar produce niciun efect juridic.
    56. Dispoziţiile art. 406, 407 şi art. 612 alin. (1) din Codul administrativ sunt norme imperative, aşa cum reiese din însăşi formularea acestora, concluzie susţinută şi de art. 537 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.
    57. Litigiilor cu un astfel de obiect nu li se aplică prevederile art. 385 din Codul administrativ şi dispoziţiile anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017, care definesc funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale, ci li se aplică prevederile anexei nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017.
    58. Este necesară interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 369, 370 şi 382 din Codul administrativ, prezentând relevanţă, în interpretarea acestora, atribuţia de serviciu care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum este definită aceasta de art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
    59. Posibilitatea dispunerii încadrării reclamantei pe postul de funcţionar public este prevăzută şi de Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile art. 2 alin. (1) coroborat cu alin. (5) din anexa nr. VI la aceeaşi lege-cadru.
    60. Într-o altă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că unităţile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înfiinţarea de funcţii publice, nefiind autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice centrale ori locale.
    61. Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe de judecată: curţile de apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    62. În acelaşi sens a fost exprimat şi punctul de vedere teoretic al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal.
    63. În susţinerea orientării jurisprudenţiale redate în cele de mai sus au fost invocate art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006 şi art. 369 din Codul administrativ.
    64. Unităţile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înfiinţarea de funcţii publice, nefiind autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice centrale sau locale.
    65. Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006, MApN este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora, care constituie Armata României. Aşadar, acest minister are o organizare specifică, iar unităţile militare subordonate nu fac parte din structura centrală prevăzută de art. 7 din Legea nr. 346/2006, ci din structura de forţe ale armatei, conform art. 28, neputând fi considerate structuri locale ale administraţiei publice.
    66. Funcţiile publice de stat sunt stabilite doar pentru aparatul propriu al ministerului prin Legea-cadru nr. 153/2017, pentru unităţile militare de subordonare centrală şi din structura de forţe fiind prevăzute doar funcţii contractuale, salarizate potrivit literelor B şi C din capitolul II al anexei nr. VIII Ia Legea-cadru nr. 153/2017.
    67. Această chestiune de drept este conturată în cadrul primei orientări jurisprudenţiale expuse cu privire la prima chestiune de drept comună ambelor sesizări conexate.
    68. Într-o orientare jurisprudenţială unanimă s-a reţinut că modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare în cazul transformării posturilor de natură contractuală în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul MApN, se va face potrivit funcţiei publice, cu referire la anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    69. Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: curţilor de apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
    70. În acelaşi sens au fost exprimate şi opiniile teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe de judecată: Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, tribunalele Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Vaslui şi Ilfov.
    71. În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 735/1/2025 nu a fost identificată practică judiciară.
    72. Într-o primă orientare teoretică, nesusţinută de practică judiciară, prezentă la nivelul curţilor de apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi al tribunalelor Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcţiei publice se face raportat la atribuţiile din fişa postului de natură contractuală deţinut anterior.
    73. Într-o altă orientare teoretică, exprimată la nivelul Tribunalului Ilfov, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcţiei publice se va face prin raportare la atribuţiile efectiv îndeplinite de angajat, iar nu raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior.
    74. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    75. În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv:
    - Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2025“), prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, în interpretarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, sa stabilit că:
    "Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, în condiţiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, este o obligaţie legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autorităţile şi instituţiile publice până la data de 1 ianuarie 2020.
    În situaţia în care autorităţile şi instituţiile publice nu şi-au îndeplinit această obligaţie până la 1 ianuarie 2020, persoanele care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita, în condiţiile legii, dobândirea calităţii de funcţionar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcţiei publice."

    – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 7 august 2025 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233/2025“), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă, prin interpretarea prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, funcţionarul public consilier juridic din cadrul unei unităţi militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit ocupă o funcţie publică de stat sau teritorială şi, în consecinţă, dacă îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. d) sau din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. II lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017."



    IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    76. În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la soluţionarea prezentei sesizări.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    77. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea art. 369, 370, 382, 406 şi 407 din Codul administrativ, unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală care presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, respingându-se ca inadmisibile sesizările instanţelor de trimitere privind următoarele aspecte:
    "Care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?
    Corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?"


    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Asupra admisibilităţii sesizărilor
    78. Admisibilitatea celor două sesizări va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2004, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă anterior menţionate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziţii se completează.
    79. În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:
    - existenţa unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanţa competentă să le soluţioneze (de dreptul muncii, de contencios administrativ şi fiscal);
    – instanţa de trimitere să judece cauza în primă instanţă ori în calea de atac;
    – sesizarea să privească o chestiune de drept, iar soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea acesteia;
    – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    80. Evaluând elementele sesizărilor, se constată că primele cerinţe de admisibilitate, referitoare la titular şi existenţa unor cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice şi obligarea la emiterea de acte administrative privind raporturile de muncă ale acestui personal în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt îndeplinite.
    81. Astfel, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sunt instanţe învestite cu soluţionarea în fond, respectiv în calea de atac, a unor cereri de chemare în judecată formulate de reclamanţi deţinând calitatea de personal contractual angajaţi ai unităţilor militare, având ca obiect recunoaşterea dreptului acestora la dobândirea calităţii de funcţionar public, ca efect al transformării posturilor contractuale în funcţii publice, precum şi stabilirea şi plata drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice astfel stabilite, în acord cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.
    82. Aşadar, ambele instanţe de trimitere au fost învestite cu soluţionarea unor litigii care se înscriu în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat, titularii cererilor de chemare în judecată făcând parte din categoria personalului plătit din fonduri publice.
    83. Instanţele de trimitere au fost învestite cu soluţionarea cauzelor în virtutea competenţelor legale conturate de art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004.
    84. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate ca problemele de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    85. În privinţa condiţiei referitoare la caracterul esenţial al lămuririi chestiunilor de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei în cadrul căreia s-a ivit chestiunea prejudicială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept, dacă, prin consecinţele pe care le produce, interpretarea normei de drept are aptitudinea de a determina rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii.
    86. În cauză, chestiunile sesizate sunt deduse judecăţii în litigiile cu care au fost învestite cele două instanţe de trimitere, sesizările înaintate relevând dificultăţi de interpretare a normelor ce reglementează situaţia juridică a categoriei personalului contractual din cadrul unităţilor militare, care desfăşoară activităţi dintre cele reglementate de art. 370 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019.
    87. Totodată, sesizările formulate privesc, parţial, probleme de drept apte să perpetueze o jurisprudenţă neunitară, dat fiind că până în prezent s-au identificat soluţii divergente ale instanţelor naţionale asupra acestui tip de litigii (a se vedea paragrafele 47 şi 60).
    88. Cum asigurarea unei clarificări asupra unor anumite chestiuni de drept, de natură a unifica jurisprudenţa încă din faza incipientă a formării acesteia, se înscrie în raţiunea edictării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, condiţia de admisibilitate este deci îndeplinită.
    89. Însă, din perspectiva identificării existenţei unei veritabile chestiuni de drept, care să reclame intervenţia instanţei supreme în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cele două sesizări formulate sunt doar parţial admisibile.
    90. În acest sens se reţine că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 are un conţinut aproape identic cu cel al art. 519 din Codul de procedură civilă, distincţia raportându-se la două condiţii specifice acestuia din urmă, referitoare la noutatea chestiunii de drept şi la judecarea sa în ultimă instanţă.
    91. Prin urmare, văzând şi norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se constată că, inclusiv în cazul mecanismului instituit în baza ordonanţei de urgenţă sus-menţionate, este pe deplin operantă noţiunea autonomă de „chestiune de drept“, prevăzută de Codul de procedură civilă şi a cărei semnificaţie a fost deja conturată de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la procedura prevăzută de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.
    92. Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanţei supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege neclar, incomplet sau, după caz, incert ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.
    93. Chiar în expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenţia instanţei supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor deduse judecăţii.
    94. În jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înţelesuri şi aplicări divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară.
    95. Aplicând aceste dezlegări sesizărilor de faţă, se constată că cea de-a doua întrebare din sesizarea Tribunalului Iaşi nu priveşte interpretarea unor norme apreciate neclare, ci tinde la dezlegarea unor chestiuni de fapt, relevante pentru soluţionarea litigiului cu care a fost sesizată, precum şi la identificarea de chiar Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a prevederilor legale incidente speţei, în scopul aplicării lor situaţiei de fapt stabilite.
    96. Astfel, se observă că această instanţă solicită Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să analizeze punctual situaţia postului de natură contractuală de consilier juridic, respectiv să determine modul de stabilire a nivelului de salarizare în ipoteza transformării acestuia în funcţia publică corespunzătoare, fără însă a preciza textele de lege apreciate a fi incidente şi care comportă dificultăţi de interpretare.
    97. Totodată, nici punctul de vedere exprimat de instanţa de trimitere nu face nicio referire la normele apreciate neclare, rezumându-se a preciza: „completul de judecată opinează în sensul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice respective“. Or, motivele expuse, pe lângă faptul că nu identifică o normă apreciată neclară, referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale, nici nu relevă că instanţa de trimitere ar avea vreo dificultate în determinarea modului de stabilire a nivelului de salarizare.
    98. Lipsa acestor date, precum şi a unor precizări suplimentare asupra normelor juridice care reglementează drepturile salariale în discuţie conferă întrebării formulate un caracter general şi incomplet, iar o analiză detaliată a situaţiei particulare a postului de consilier juridic şi identificarea funcţiei publice echivalente în scopul stabilirii nivelului de salarizare reprezintă o chestiune factuală, determinabilă pe baza elementelor probatorii din dosar, de competenţa exclusivă a instanţei de trimitere, nefiind în prezenţa unei veritabile chestiuni de drept, care să implice intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    99. Suplimentar, se reţine şi faptul că o întrebare similară s-a aflat anterior pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcând obiect al Dosarului nr. 2.900/1/2024, în care a fost pronunţată Decizia nr. 233 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 7 august 2025, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având următorul conţinut:
    "Dacă, prin interpretarea prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, funcţionarul public consilier juridic din cadrul unei unităţi militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit ocupă o funcţie publică de stat sau teritorială şi, în consecinţă, dacă îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. VIII, cap. I lit. A pct. I lit. d) sau din anexa nr. VIII, cap. I lit. A pct. II lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017"

    100. Inclusiv cu acea ocazie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, la paragrafele 46-50, următoarele:
    "Dimpotrivă, se constată că întrebarea preliminară pendinte vizează de fapt chiar rezolvarea raportului juridic concret dedus judecăţii şi pronunţarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată, prin stabilirea concretă a faptului dacă una dintre normele juridice invocate, clare, lipsite de echivoc, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, este incidentă în speţă, raportat la circumstanţele particulare ale cauzei.
    Astfel, se observă că, în cauză, grefat pe prevederile art. 385 alin. (2) din Codul administrativ care disociază categoriile de funcţii publice în funcţii publice de stat, teritoriale sau locale, în raport cu criteriul categoriei autorităţii publice în cadrul căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, instanţa de trimitere solicită practic Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să decidă dacă unităţilor militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit, reglementate prin art. 31 alin. (1) şi art. 2 din Legea nr. 346/2006, li se aplică şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, aspect cu înrâurire asupra stabilirii caracterului funcţiei publice exercitate şi succesiv asupra nivelului de salarizare reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017.
    În acest scop, instanţa de trimitere indică Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept grupul celor trei norme juridice din Legea nr. 346/2006, dintre care art. 2 reglementează structura armatei, art. 7 alin. (1) menţionează structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, iar art. 31 alin. (1) Comandamentul Logistic Întrunit şi unităţile din subordinea acestuia - grup de norme în privinţa căruia nu invocă şi nici nu rezultă că ar întâmpina vreo dificultate de interpretare -, şi solicită practic instanţei supreme să deceleze dacă art. 7 alin. (1) din lege se aplică şi în privinţa unităţilor militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit.
    Deci, ceea ce se prezintă instanţei supreme nu este o problemă de interpretare a dispoziţiilor legale indicate, în legătură cu care nu se evidenţiază nicio minimă deficienţă de interpretare a instanţei de trimitere, ci una de stabilire a aplicării lor în cauza dedusă judecăţii.
    Or, această prerogativă este şi rămâne în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind arondată funcţiei jurisdicţionale pe care acesta o are de îndeplinit şi la care nu îi este permis să renunţe sau pe care nu o poate delega. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor judecătoreşti de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (în acest sens, Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021)."

    101. În raport cu argumentele expuse, sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu întrebarea Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal formulată pentru a se determina „care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi, în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică“, nu conturează existenţa unei veritabile chestiuni de drept, astfel că se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
    102. Totodată, în legătură cu aceeaşi condiţie de admisibilitate, nici cea de-a doua întrebare din conţinutul sesizării formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu identifică existenţa unei veritabile chestiuni de drept.
    103. Astfel, întrebarea formulată priveşte elementele ce trebuie avute în vedere cu ocazia realizării unei corespondenţe dintre posturile de natură contractuală şi cele aferente funcţiilor publice, prin valorificarea atribuţiilor din fişa postului sau, dimpotrivă, a atribuţiilor efectiv îndeplinite de angajat, fără însă a se identifica o dificultate în interpretarea şi aplicarea normelor de drept incidente.
    104. În acest sens, în legătură cu întrebarea formulată, vor fi observate dezlegările anterioare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, date prin Decizia nr. 2/2025, potrivit căreia (paragraful 73):
    "(...) obligaţiei legale incumbând autorităţii publice de transformare a posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice îi corespunde şi un drept al titularilor posturilor respective de a obţine încadrarea în funcţiile publice corespunzătoare, în acord cu atribuţiile de putere publice ce se regăseau în propriile fişe de post la data intrării în vigoare a Codului administrativ"

    105. În urma publicării în Monitorul Oficial a României, Partea I, a Deciziei nr. 2/2025 se identifică, aşadar, în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie repere relevante pentru determinarea modalităţii de realizare a corespondenţei dintre posturile de natură contractuală şi cele aferente funcţiilor publice.
    106. În altă ordine de idei, se constată că, potrivit art. 406 şi 407 din Codul administrativ, stabilirea funcţiilor publice ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală reclamă analiza activităţilor pe care personalul contractual a fost chemat să le exercite, iar o astfel de analiză se va realiza prin administrarea oricăror probe apreciate pertinente, concludente şi utile în stabilirea situaţiei de fapt, valorificarea materialului probator/determinarea valorii probatorii a acestuia căzând în competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea litigiului.
    107. Totodată, textele indicate precizează că funcţiile publice se stabilesc „pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3)“, respectiv ca urmare a verificării cerinţelor specifice ale posturilor de natură contractuală, pentru a se stabili dacă acestea reclamă exercitarea prerogativelor de putere publică. Or, din modul de redactare a normelor nu rezultă neclarităţi în legătură cu obiectul verificărilor pe care instanţa de trimitere este chemată să le realizeze.
    108. În consecinţă, nu se verifică îndeplinirea condiţiei existenţei unei veritabile chestiuni de drept, necesar a fi dezlegată în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind vorba despre aplicarea unor norme care ridică probleme de interpretare, ci despre aprecierea materialului probator şi stabilirea relevanţei acestuia în determinarea situaţiei de fapt.
    109. În concluzie, se apreciază că şi cea de-a doua întrebare, regăsită în sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
    110. În cele din urmă, în ceea ce priveşte prima întrebare din conţinutul celor două sesizări conexate, se observă că aceasta impune dezlegări în drept asupra limitelor în care devin aplicabile prevederile art. 406-407 şi art. 369-370, respectiv ale art. 382 din Codul administrativ, instanţele de trimitere solicitând, în esenţă, să se determine dacă înfiinţarea de funcţii publice ca efect al transformării posturilor de natură contractuală, în cazurile în care personalul contractual desfăşoară activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, este obligatorie inclusiv la nivelul unităţilor militare sau o astfel de obligaţie este rezervată doar la nivelul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale.
    111. Având în vedere conţinutul asemănător al întrebărilor formulate, dar şi faptul că textele de lege supuse interpretării sunt cele identificate în mod corespunzător în sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, se impune formularea unui răspuns comun ambelor sesizări, ce va fi dat următoarei întrebări, reformulate:
    "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 369-370, art. 382 şi art. 406-407 din Codul administrativ, unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală care presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică?"

    112. În privinţa acestei întrebări, analizând condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept, se apreciază că aceasta este îndeplinită.
    113. O astfel de concluzie se va deduce din practica judiciară deja existentă (identificată la pct. VII), dar şi din conţinutul normelor supuse interpretării, care relevă în legătură cu aspectul dacă şi unităţile militare sunt incluse în categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, că soluţia nu decurge în mod explicit din dispoziţiile legale, ceea ce este de natură a da naştere unor interpretări diferite.

    Asupra fondului chestiunii de drept
    114. Chestiunea ce se solicită a fi dezlegată priveşte includerea sau, dimpotrivă, excluderea unităţilor militare din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, în ipoteza în care la nivelul acestora se identifică personal contractual care desfăşoară activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică.
    115. Pentru a răspunde întrebării formulate, se impun a fi dezlegate cu prioritate aspecte referitoare la organizarea unităţilor militare şi gradul de subordonare al acestora, relevante în acest sens fiind dispoziţiile speciale ale Legii nr. 346/2006.
    116. Potrivit art. 1 din Legea nr. 346/2006, Ministerul Apărării Naţionale „este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării“, fiind format din „structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora (...)“.
    117. Observând modul în care actul normativ a fost structurat pe capitole, se constată că aspecte privitoare la organizarea, funcţionarea şi responsabilitatea structurilor centrale sunt detaliate în capitolele III şi IV ale Legii nr. 346/2006, urmând ca mai apoi, în capitolul V, să fie reglementate aspecte referitoare la structura de forţe. Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 346/2006, structura de forţe ale armatei: „este formată din state majore, comandamente, mari unităţi şi unităţi, formaţiuni şi alte structuri stabilite potrivit legii (...)“.
    118. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, o primă concluzie va fi în sensul că unităţile militare sunt structuri subordonate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, făcând parte din structura de forţe ale armatei.
    119. Odată stabilit acest lucru, analiza impune a se determina în continuare dacă, în aplicarea prevederilor art. 406 din Codul administrativ şi prin raportare la dispoziţiile art. 370 din acelaşi act, aceste structuri subordonate structurilor centrale fac parte din categoria autorităţilor şi instituţiilor publice obligate să stabilească funcţii publice ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală care presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică.
    120. În acest sens se constată că textul art. 406 din Codul administrativ are în vedere „desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3)“, norma la care face trimitere reglementând la rândul său cu privire la „activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369“.
    121. Aşadar, în urma aplicării regulilor de interpretare sistematică a textelor de lege se deduce intenţia legiuitorului în sensul instituirii obligaţiei de transformare a posturilor de natură contractuală în sarcina tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute de art. 369 din Codul administrativ, fără deosebire. Or, potrivit acestui articol, „Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt: a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică (...)“.
    122. În conţinutul art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 sunt definiţi termenii specifici utilizaţi de legiuitor în redactarea art. 369, după cum urmează:
    - administraţia publică centrală reprezintă „totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public naţional/general“ (lit. c)];
    – autoritatea administraţiei publice este definită drept „autoritatea publică care acţionează pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice“ (lit. l)];
    – instituţia publică se defineşte la lit. w) drept „structură funcţională care acţionează în regim de putere publică şi/sau prestează servicii publice şi care este finanţată din venituri bugetare şi/sau din venituri proprii, în condiţiile legii finanţelor publice“.

    123. Totodată, potrivit art. 51 din Codul administrativ: „(1) Administraţia publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea (...) ministerelor şi autorităţi administrative autonome“.
    124. Art. 1 din Legea nr. 364/2004 reglementează la rândul său, în alineatele (1) şi (2), în sensul că Ministerul Apărării Naţionale este „organul de specialitate al administraţiei publice centrale“, format din „structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora“, competenţele şi atribuţiile specifice ministerului, exercitate inclusiv prin structurile desemnate, fiind cele stabilite la art. 5 şi 6 din lege.
    125. Din modul de redactare a tuturor actelor normative anterior menţionate se constată că structurile forţelor armate aflate în subordonarea/coordonarea structurilor centrale fac parte, la rândul lor, din administraţia publică centrală, legiuitorul nefăcând distincţie în conţinutul art. 51 din Codul administrativ între raporturile de subordonare/coordonare directă şi cea indirectă, dintre aceste structuri şi ministerele de resort.
    126. Aşadar, faptul că unităţile militare se află în subordinea directă a structurilor centrale din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi doar în subordinea şi coordonarea indirectă a ministerului nu este de natură a le exclude din categoria „autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale“, o concluzie contrară conducând la plasarea lor, în mod nepermis, în afara administraţiei publice, cu încălcarea prevederilor Constituţiei României, care integrează art. 118 referitor la forţele armate şi componentele acestora „stabilite potrivit legii“ în secţiunea 1, cu denumirea „Administraţia publică centrală de specialitate“, parte a capitolului V - „Administraţia publică“.
    127. În consecinţă, unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice enumerate în art. 369 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, nefiind exceptate de la aplicarea întocmai a dispoziţiilor art. 406, respectiv a art. 370 din acelaşi act normativ, în lipsa unor prevederi derogatorii. În ipoteza în care la nivelul unităţilor militare se identifică posturi de natură contractuală ce implică desfăşurarea de activităţi care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, în aplicarea art. 370 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, inclusiv în cadrul acestor structuri vor fi stabilite posturi în regim de funcţie publică.
    128. În ceea ce priveşte identificarea unor dispoziţii derogatorii decurgând din prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 şi anexele acesteia, interpretate prin raportare la prevederile art. 385 din Codul administrativ, în sensul că la nivelul Ministerului Apărării Naţionale nu pot fi stabilite funcţii publice decât în cadrul ministerului, al structurilor centrale şi al casei de pensii sectoriale, funcţii publice teritoriale sau locale regăsindu-se doar în structuri care nu sunt specifice modului de organizare a Ministerului Apărării Naţionale, urmează a se observa, în primul rând, că Legea-cadru nr. 153/2017 este anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, astfel că nu se poate aprecia în mod valid că ar putea deroga de la norme speciale, ulterioare intrării sale în vigoare.
    129. Totodată, se impun a fi observate şi considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2025, prin care sa reţinut, la paragraful 63, că: „(...) odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, s-a instituit principiul potrivit căruia prerogativele de putere publică se exercită doar prin funcţiile publice, nu şi prin posturile de natură contractuală. Ca atare, dacă, înainte de intrarea în vigoare a Codului administrativ, exercitarea puterii publice se putea realiza şi prin intermediul posturilor de natură contractuală, odată cu intrarea în vigoare a acestui cod, exercitarea puterii publice se poate face exclusiv prin funcţiile publice (...)“.
    130. Aceste dezlegări obligatorii susţin, la rândul lor, concluzia potrivit căreia adoptarea Codului administrativ în anul 2019 a modificat realitatea juridică anterioară la care s-a raportat legiuitorul cu ocazia reglementării funcţiilor publice prin Legea-cadru nr. 153/2017, acesta reprezentând un argument suplimentar în susţinerea imposibilităţii de identificare a unui regim derogatoriu de la obligaţiile instituite prin art. 370 şi 406 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, întemeiat pe dispoziţii anterioare din materia salarizării personalului plătit din fonduri publice.
    131. De altfel, în legătură cu inexistenţa unei derogări de la aplicarea Codului administrativ, întemeiate pe prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 şi ale anexelor la aceasta, trebuie menţionat şi faptul că legea-cadru invocată instituie cadrul general în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, pe când Codul administrativ reglementează „cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora (...)“, respectiv ansamblul atribuţiilor, condiţiilor şi responsabilităţilor necesare exercitării prerogativelor de putere publică. Cum dispoziţiile legale supuse interpretării instituie reguli speciale în legătură cu organizarea autorităţilor/instituţiilor publice şi condiţiile de exercitare a prerogativelor de putere publică de către personalul salariat, acestea sunt de imediată aplicare, neputând fi înlăturate de prevederi generale anterioare dintr-o altă materie.
    132. Totodată, categoriile de personal bugetar excluse de Codul administrativ de la aplicarea prevederilor privind funcţionarii publici sunt cele prevăzute de art. 382 din cod, iar printre acestea nu se regăseşte categoria personalului civil din unităţile militare.
    133. În ceea ce priveşte faptul că, prin raportare la dispoziţiile art. 385 din Codul administrativ, la nivelul unităţilor militare nu ar putea fi stabilite funcţii publice deoarece aceste structuri subordonate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale nu se încadrează în enumerarea de la alineatele (1) şi (2) ale acestui articol, se apreciază că nici acest argument nu poate fi primit.
    134. Art. 385 din Codul administrativ reglementează cu privire la autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora pot fi înfiinţate funcţii publice de stat [alin. (1)], teritoriale [alin. (2)] şi locale [alin. (3)], însă prevederile sale trebuie interpretate în considerarea dispoziţiilor generale din conţinutul art. 369 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care determină autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora pot fi înfiinţate funcţii publice. Altfel spus, în condiţiile în care unităţile militare fac parte din categoria „autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale“ [art. 369 lit. a) din Codul administrativ], potrivit raţionamentului anterior expus, atunci la nivelul acestora vor putea fi stabilite funcţiile publice clasificate la art. 385 din Codul administrativ, integrarea acestora în una dintre categoriile specifice administraţiei publice centrale (de stat sau teritoriale) urmând a avea în vedere competenţele date de cadrul de reglementare, respectiv competenţele materiale administrative ale fiecărei autorităţii/instituţii publice, în parte.
    135. Pentru toate argumentele anterior expuse, răspunsul ce se cuvine a fi dat primei întrebări ce face obiect al celor două sesizări conexate va fi în sensul că unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală care presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică.

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite, în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.058/99/2023* şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 369-370, art. 382 şi art. 406-407 din Codul administrativ, unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală ce presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică.

    Respinge, ca inadmisibile, sesizările instanţelor de trimitere privind următoarele aspecte:
    Care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?
    Corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2026.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 29 din 9 februarie 2026

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016