Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 287 din 26 martie 2026 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 287 din 26 martie 2026 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 241 din 27 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────┬───────────────────────┐
│Elena-Simina   │- preşedinte           │
│Tănăsescu      │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Asztalos       │- judecător            │
│Csaba-Ferenc   │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihai Busuioc  │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător            │
│Ciochină       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian       │- judecător            │
│Deliorga       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dacian-Cosmin  │- judecător            │
│Dragoş         │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător            │
│Licu           │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător            │
│Scântei        │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly   │-                      │
│               │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026, obiecţie formulată de 28 de senatori aparţinând Grupului Parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.141 din 21 martie 2026 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.529A/2026.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.
    (1.) Critici de neconstituţionalitate extrinsecă

    (1.1.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 2 alin. (1), a art. 61 alin. (1), a art. 64 alin. (1) şi a art. 138 din Constituţie
    4. Critica de neconstituţionalitate extrinsecă vizează, în esenţă, procedura legislativă accelerată de adoptare a legii criticate. Constituţia, prin art. 61 alin. (1), consacră Parlamentul ca organ reprezentativ suprem şi unică autoritate legiuitoare, ceea ce presupune nu doar adoptarea formală a legilor, ci şi desfăşurarea unui proces deliberativ autentic, care să permită analiza substanţială a proiectelor legislative. Astfel, Parlamentul, prin validarea rapidă a voinţei executivului, fără dezbatere reală, nu îşi exercită rolul constituţional.
    5. Examinarea parcursului legislativ al proiectului PL-x nr. 185/2026; L147/2026 relevă o comprimare excesivă a etapelor procedurale: doar 3 zile pentru depunerea amendamentelor, 5 zile pentru întocmirea raportului şi adoptarea legii în 7 zile de la depunerea proiectului. Or, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, care implică gestionarea a aproximativ 163 de miliarde de lei şi afectează drepturile a milioane de cetăţeni, reclamă un timp rezonabil pentru analiză, consultări şi formularea unor amendamente fundamentate. Termenele extrem de scurte au făcut practic imposibilă o deliberare parlamentară efectivă.
    6. Art. 64 alin. (1) din Constituţie garantează autonomia regulamentară a Camerelor, însă procedura de urgenţă nu poate fi utilizată pentru a anula dezbaterea democratică, fiind destinată doar situaţiilor excepţionale, nu proiectelor complexe cu impact social major. Urgenţa invocată a fost generată prin întârzierea Guvernului în depunerea proiectului de lege, iar o asemenea situaţie nu poate justifica restrângerea drepturilor parlamentare. Acceptarea unei astfel de practici permite executivului, ca prin propria inacţiune, să eludeze controlul parlamentar efectiv.
    7. Importanţa constituţională a legilor bugetare, consacrată de art. 138, impune respectarea deplină a drepturilor parlamentarilor de a dezbate, propune amendamente şi de a vota în mod informat. Procedura accelerată aplicată, care a redus întregul proces la o săptămână, contravine atât literei, cât şi spiritului Constituţiei, afectând şi principiul suveranităţii naţionale prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât organele reprezentative nu pot exercita suveranitatea în mod real dacă nu dispun de timpul necesar deliberării.
    8. Totodată, art. 1 alin. (3) şi (5) consacră statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, ceea ce presupune nu doar legalitate formală, ci şi calitatea procesului legislativ, inclusiv transparenţă, consultare şi dezbatere. Adoptarea unei legi cu impact major asupra drepturilor sociale în doar câteva zile, fără o analiză efectivă, contravine acestor exigenţe.
    9. De asemenea, rolul constituţional al Consiliului Economic şi Social prevăzut de art. 141 din Constituţie a fost redus la o formalitate procedurală fără conţinut prin ignorarea avizului nefavorabil, care semnala probleme grave ale proiectului de lege, însă procedura accelerată nu a permis o analiză reală a acestor observaţii.

    (1.2.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 73 alin. (3) şi a art. 76 din Constituţie
    10. Se susţine, în esenţă, că practica tot mai frecventă a legiuitorului de a introduce, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, derogări multiple de la cadrul normativ primar în materie bugetară conduce la o erodare sistematică a ierarhiei actelor normative şi la afectarea principiilor statului de drept. Legea criticată conţine derogări exprese de la dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale Legii nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bugetară, modificând mecanisme esenţiale ale gestiunii financiare publice: de la regimul virărilor de credite la introducerea unor titluri bugetare suplimentare sau la înlocuirea procedurii obişnuite de deschidere a creditelor cu un sistem de limite lunare stabilite de ministrul finanţelor.
    11. Această practică a derogărilor, inserate în legi anuale, contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât afectează principiul legalităţii, claritatea şi coerenţa normativă. Legea nr. 500/2002, lege organică adoptată în temeiul art. 73 alin. (3) din Constituţie, reprezintă cadrul general şi stabil al finanţelor publice, iar derogarea de la dispoziţiile acesteia printr-o lege ordinară - cum este calificată legea bugetului asigurărilor sociale de stat - contravine exigenţelor art. 76 din Constituţie, care impune un regim de adoptare distinct pentru legile organice. O lege ordinară nu poate modifica, nici măcar temporar, norme cu caracter organic fără a depăşi limitele competenţei sale normative.
    12. Prin urmare, această practică legislativă generează un cadru normativ instabil, în care regulile fundamentale ale gestiunii financiare sunt anual modificate sau derogate, ceea ce afectează previzibilitatea şi predictibilitatea normei juridice necesare funcţionării unui stat de drept.

    (1.3.) Încălcarea art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 138 alin. (2) din Constituţie şi art. 36 din Legea nr. 500/2002
    13. Se susţine, în esenţă, că lipsa unei fundamentări realiste şi prudente a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2026 contravine obligaţiilor constituţionale şi legale privind elaborarea bugetului public. Art. 138 alin. (2) din Constituţie impune Guvernului nu doar să elaboreze şi să depună formal proiectele de buget, ci să o facă pe baze tehnice şi economice solide, astfel încât Parlamentul să poată exercita un control bugetar efectiv. Această exigenţă este completată de art. 36 din Legea nr. 500/2002, care consacră principiul fundamentării prudente a bugetului.
    14. Adoptarea unui buget cu fundamentări optimiste excesive, în contradicţie cu istoricul execuţiilor bugetare şi cu prudenţa impusă de art. 36 din Legea nr. 500/2002, contravine obligaţiei constituţionale de elaborare a bugetului pe baze solide, prevăzută de art. 138 alin. (2) din Constituţie, şi afectează capacitatea Parlamentului de a exercita un control bugetar real, precum şi drepturile beneficiarilor.

    (2.) Critici de neconstituţionalitate intrinsecă

    (2.1.) Încălcarea art. 1 alin. (3), a art. 15 alin. (2), a art. 16 alin. (1), a art. 44 şi a art. 47 alin. (2) din Constituţie
    15. Se susţine, în esenţă, că refuzul aplicării, pentru anul 2026, a mecanismului legal de majorare a valorii punctului de referinţă instituit prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, refuz materializat prin suspendarea acestuia prin art. XXXI din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi ulterior confirmat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2026, contravine normelor de referinţă mai sus menţionate. Astfel, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 continuă măsura de îngheţare a valorii punctului de referinţă la 81 lei, având în vedere că întregul buget este construit pe menţinerea acestei valori, fără fonduri pentru majorare, ceea ce transformă îngheţarea într-un element structural obligatoriu pentru anul 2026.
    16. Se arată că mecanismul de majorare anuală prevăzut de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 360/2023 reprezintă o componentă intrinsecă a dreptului la pensie, menită să asigure menţinerea valorii reale a acestui drept în faţa inflaţiei. Or, art. 47 alin. (2) din Constituţie garantează dreptul la pensie cu un conţinut economic real, ceea ce presupune menţinerea puterii de cumpărare a pensiei. Legea nr. 360/2023 a instituit un mecanism de protecţie împotriva inflaţiei, prin indexarea anuală a valorii punctului de referinţă. Suspendarea acestui mecanism permite erodarea valorii reale a pensiilor, fenomen agravat în 2026 de creşterea TVA, majorarea accizelor şi scumpirea utilităţilor. În aceste condiţii, menţinerea valorii punctului de referinţă la 81 lei determină o scădere efectivă a nivelului de trai al pensionarilor, fiind în contradicţie cu dreptul la un trai decent şi cu dreptul la o pensie cu valoare economică reală, garantate de art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie
    17. Mai mult, persoanele care se pensionează în 2026 intră în sistem cu o valoare a punctului de referinţă de 81 lei - valoarea din 2023, ceea ce înseamnă că dreptul lor la pensie este diminuat chiar de la momentul deschiderii sale.
    18. În continuare, se arată că majorarea anuală a valorii punctului de referinţă, prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 360/2023, este un drept universal aparţinând tuturor pensionarilor din sectorul public, fără nicio distincţie în funcţie de cuantumul pensiei, de vârstă, de starea de sănătate. Aceasta se aplică uniform în calculul pensiilor, iar înlocuirea ei cu ajutoare selective pentru anumite categorii vulnerabile ar reprezenta o abatere de la lege şi ar încălca principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    19. Totodată, suspendarea mecanismului legal de majorare a valorii punctului de referinţă afectează direct conţinutul economic al dreptului la pensie, echivalând cu o ingerinţă în dreptul de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituţie. O asemenea ingerinţă nu îndeplineşte condiţiile constituţionale de proporţionalitate, necesitate şi justificare printr-un interes public imperativ, întrucât suspendarea este totală, nediferenţiată şi lipsită de măsuri compensatorii. Aceeaşi măsură încalcă şi art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât drepturile la prestaţii sociale cu caracter contributiv sunt protejate ca „bunuri“ atunci când sunt determinabile pe baza unor criterii legale clare - condiţie pe deplin îndeplinită de sistemul instituit prin Legea nr. 360/2023.
    20. Suspendarea mecanismului de indexare afectează şi principiul protecţiei aşteptărilor legitime, derivat din art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii. Pensionarii care s-au pensionat în temeiul Legii nr. 360/2023 au luat decizia de pensionare în baza unui cadru legal care garanta indexarea anuală a valorii punctului de referinţă. Eliminarea acestui mecanism chiar în primul an de aplicare reprezintă o modificare abruptă şi imprevizibilă a unui drept legal consolidat, fără justificare imperativă, fără proporţionalitate şi fără o perioadă de tranziţie sau compensaţii.
    21. În plus, suspendarea mecanismului de indexare contravine şi caracterului social al statului prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituţie. Statul social nu se limitează la a institui formal mecanisme de protecţie, ci are obligaţia pozitivă de a le aplica efectiv. Mecanismul de indexare anuală este un instrument fundamental al protecţiei sociale, menit să împiedice erodarea valorii reale a pensiilor. Suspendarea mecanismului de indexare pentru anul 2026, urmată de adoptarea unui buget care confirmă această suspendare, reprezintă o regresie în nivelul de protecţie socială a pensionarilor, contrar principiului neregresivităţii şi obligaţiilor statului social.
    22. În continuare, se arată că din analiza proporţionalităţii măsurii de suspendare a mecanismului legal de indexare a valorii punctului de referinţă rezultă o încălcare evidentă a exigenţelor art. 53 din Constituţie, întrucât nu respectă condiţiile de proporţionalitate şi justificare prevăzute de Constituţie pentru restrângerea drepturilor fundamentale.

    (2.2.) Încălcarea art. 47, 48 şi 49 din Constituţie
    23. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 menţine la nivelul anterior alocaţiile pentru copii şi bursele studenţeşti, contribuind la un context general de austeritate. În condiţiile creşterii costului vieţii, această îngheţare reduce valoarea reală a sprijinului acordat, afectând în special familiile cu copii şi studenţi. Măsura contravine obligaţiei statului de a proteja prioritar copiii şi de a asigura acces egal la educaţie, aşa cum prevăd Constituţia şi normele internaţionale.

    (2.3.) Încălcarea art. 1 alin. (4), a art. 61 alin. (1) şi a art. 102 şi 138 din Constituţie
    24. Art. 26 alin. (1) din legea criticată conferă ministrului finanţelor prerogativa de a stabili lunar limitele de credite bugetare pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj. Această delegare excesivă de competenţă permite executivului să controleze, în mod discreţionar, accesul ordonatorilor de credite la fondurile aprobate de Parlament, ceea ce reprezintă o inversare a raportului constituţional dintre puterea legislativă şi cea executivă. Mai mult, mecanismul nu conţine criterii obiective care să limiteze discreţia ministrului finanţelor, ceea ce permite, teoretic, chiar blocarea plăţii pensiilor sau a altor prestaţii sociale, întrucât acestea nu sunt exceptate de la aplicarea limitelor lunare. În schimb, dobânzile şi fondurile la dispoziţia Guvernului sunt exceptate, ceea ce demonstrează o prioritizare a obligaţiilor financiare ale statului în detrimentul drepturilor sociale garantate de art. 47 din Constituţie.

    (2.4.) Încălcarea art. 47 şi 53 din Constituţie
    25. Dispoziţiile art. 7, 8 şi 9 din legea criticată instituie interdicţii absolute de virare a creditelor bugetare între diferitele subsisteme ale asigurărilor sociale, fără a permite nicio excepţie pentru situaţii de urgenţă socială sau dezechilibre temporare. Deşi scopul declarat este acela al compartimentării stricte a fondurilor, rigiditatea acestor interdicţii poate conduce, în practică, la imposibilitatea plăţii unor drepturi sociale garantate de art. 47 din Constituţie, în special în contextul vulnerabilităţilor bugetare deja identificate - cum ar fi dependenţa bugetului asigurărilor pentru şomaj de fonduri europene, a căror absorbţie este incertă. În lipsa posibilităţii de a transfera resurse din alte fonduri excedentare, beneficiarii riscă să nu îşi primească la timp prestaţiile, ceea ce contravine atât dreptului la asigurări sociale, cât şi principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 53 din Constituţie.
    26. În acelaşi sens, art. 25 alin. (2) din legea criticată instituie o sancţiune disproporţionată, permiţând Ministerului Finanţelor să restituie deschiderile de credite bugetare în cazul nerespectării unui termen administrativ de raportare. Această sancţiune, aplicată automat şi fără garanţii procedurale, poate bloca plata pensiilor, a ajutoarelor de şomaj şi a altor prestaţii sociale, deşi abaterea sancţionată nu are legătură cu drepturile beneficiarilor. O asemenea măsură, lipsită de proporţionalitate şi de mecanisme de remediere, încalcă art. 47 şi 53 din Constituţie, întrucât afectează direct exerciţiul unor drepturi fundamentale pentru motive pur administrative, fără justificare constituţională şi fără a respecta exigenţele statului de drept consacrate de art. 1 alin. (3).

    (2.5.) Încălcarea art. 1 alin. (3), a art. 47 şi a art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie
    27. Prin îngheţarea pensiilor, alocaţiilor pentru copii şi burselor studenţeşti, în contextul unei inflaţii semnificative şi al creşterii costului vieţii, statul reduce nivelul real de protecţie socială acordat unor categorii vulnerabile, afectând puterea lor de cumpărare şi nivelul de trai. Astfel, legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2026 adoptă o strategie de austeritate socială fără mecanisme compensatorii adecvate, în contradicţie cu obligaţiile constituţionale ale statului social. Ansamblul măsurilor bugetare din anul 2026 produce o deteriorare a nivelului de trai real contrar obligaţiei constituţionale a statului social de a asigura protecţie socială şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Principiul neregresivităţii drepturilor sociale - recunoscut în jurisprudenţa constituţională comparată şi în instrumentele internaţionale privind drepturile economice şi sociale - interzice statului să diminueze, prin mecanisme bugetare sau normative, nivelul de protecţie socială deja atins. Un buget care îngheaţă prestaţiile sociale în contextul inflaţiei nu respectă principiul neregresivităţii şi contravine art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.

    (2.6.) Încălcarea art. 53 din Constituţie
    28. Se arată, în esenţă, că art. 53 din Constituţie permite restrângerea drepturilor doar în condiţii stricte, cum ar fi motive limitate, necesitate, proporţionalitate, nediscriminare şi fără afectarea existenţei dreptului. Or, îngheţarea prestaţiilor sociale în anul 2026 echivalează cu o restrângere a dreptului la protecţie socială, dar nu are un temei constituţional valid, nu este demonstrată ca necesară, nu este proporţională, produce efecte discriminatorii şi, prin erodarea valorii reale, afectează substanţa dreptului. Prin urmare, măsura este neconstituţională.

    (2.7.) Încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie
    29. Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie tratamente profund asimetrice între diferite categorii de beneficiari ai fondurilor publice, fără justificare obiectivă sau proporţională.

    (2.8.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 47 alin. (1) din Constituţie
    30. Demnitatea umană şi dreptul la un nivel de trai decent impun statului obligaţia de a asigura condiţii minime de trai (hrană, medicamente, locuinţă). Îngheţarea pensiilor în contextul creşterii costurilor de trai şi a taxelor poate duce pensionarii vulnerabili sub pragul unui trai decent, afectând drepturile garantate de Constituţie.
    31. Statul nu poate invoca dificultăţi bugetare pentru a reduce nivelul de trai sub minimul necesar, deoarece demnitatea umană reprezintă un standard absolut care trebuie protejat.

    (2.9.) Încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie
    32. Îngheţarea pensiilor pentru anul 2026 încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi produce efecte doar pentru viitor, afectează în realitate drepturi câştigate prin contribuţiile anterioare ale pensionarilor. Aceştia au dobândit, prin legislaţia în vigoare, o aşteptare legitimă că pensiile lor vor fi indexate anual conform indicatorilor macroeconomici, iar suspendarea bruscă a mecanismului de indexare, fără tranziţie şi fără compensaţii, subminează stabilitatea cadrului legal.

    (2.10.) Încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie
    33. Sistemul public de pensii se bazează pe principiul contributivităţii, iar mecanismul de indexare este menit să protejeze valoarea reală a pensiilor. Îngheţarea pensiilor şi refuzul indexării în 2026 duc la erodarea acestui drept, subminând echilibrul dintre contribuţii şi beneficii.
    34. În plus, sistemul capătă tot mai mult caracter de asistenţă socială, iar reducerea contribuţiilor (prin Pilonul II) şi lipsa indexării creează un dezechilibru: contribuabilii plătesc integral contribuţiile obligatorii la sistemul de asigurări sociale, dar valoarea reală a prestaţiilor la care vor fi îndreptăţiţi scade prin mecanisme bugetare.

    (2.11.) Încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie
    35. Art. 56 alin. (2) din Constituţie impune ca sarcinile fiscale să fie distribuite echitabil, în funcţie de capacitatea fiecărui contribuabil, iar acest principiu vizează impactul general al politicilor fiscale asupra populaţiei.
    36. Măsurile din anul 2026 au un caracter regresiv, având în vedere că persoanele cu venituri mici sunt afectate mai puternic de creşterea TVA şi a accizelor, în timp ce contribuţiile la unele sisteme depăşesc necesarul fără beneficii suplimentare. În ansamblu, aceste politici nu respectă principiul echităţii fiscale, deoarece nu distribuie sarcinile în mod proporţional şi corect.

    (2.12.) Încălcarea art. 41 din Constituţie
    37. Dreptul la salariu minim care să asigure un nivel de trai decent, parte a dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie, este afectat atunci când valoarea reală a acestuia este erodată de inflaţie generată prin măsuri fiscale ale statului. Statul nu poate, pe de o parte, să crească indirect costul vieţii prin majorarea TVA şi a accizelor, iar, pe de altă parte, să refuze ajustarea salariului minim în raport cu aceste creşteri, fără a încălca obligaţia constituţională de protecţie a salariaţilor prevăzută de art. 41.

    (2.13.) Încălcarea art. 34 din Constituţie
    38. Dreptul la sănătate, garantat de art. 34, este afectat indirect prin erodarea puterii de cumpărare a pensionarilor, categorie cu nevoi medicale ridicate. Îngheţarea pensiilor, în contextul creşterii preţurilor la medicamente şi servicii medicale, reduce accesul efectiv la îngrijiri, iar statul nu adoptă măsuri compensatorii adecvate.

    (2.14.) Încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie
    39. Întârzierea adoptării bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 a dus la funcţionarea prelungită pe baza bugetului provizoriu al anului 2025, conform art. 138 alin. (3) din Constituţie, afectând continuitatea şi predictibilitatea serviciului public de asigurări sociale. Această situaţie creează incertitudine pentru beneficiari şi contravine principiilor securităţii juridice şi aşteptărilor legitime.

    (2.15.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 31 din Constituţie
    40. Art. 31 din Constituţie obligă autorităţile să informeze corect cetăţenii, iar transparenţa bugetară este esenţială pentru acest drept. Adoptarea rapidă a bugetului pe anul 2026, într-un interval foarte scurt, a limitat accesul la informaţii şi la dezbatere publică, afectând calitatea procesului decizional. Astfel, lipsa unei dezbateri reale şi ignorarea observaţiilor experţilor au redus transparenţa şi au slăbit dialogul social autentic.

    (2.16.) Încălcarea art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie
    41. Art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie obligă statul să protejeze interesul naţional, inclusiv prin asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemelor sociale. Însă bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 ignoră sau agravează probleme structurale ale sistemului de pensii şi şomaj. În plus, măsurile de austeritate pot duce la scăderea veniturilor sistemului pe termen mediu, contrar interesului naţional şi obiectivului de stabilitate financiară, fiind încălcată obligaţia de protejare a intereselor naţionale şi a sustenabilităţii sistemului de asigurări sociale.

    (2.17.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 135 din Constituţie
    42. Sistemul public de pensii se bazează pe principiul solidarităţii inter-generaţionale, iar statul are obligaţia să asigure sustenabilitatea şi echitatea între acestea. Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 se concentrează pe măsuri de austeritate pe termen scurt, fără reforme structurale, ceea ce reduce beneficiile viitoare ale contribuabililor actuali.
    43. În acelaşi timp, creşterea datoriei publice transferă costuri către generaţiile viitoare, ceea ce creează un dezechilibru şi o distribuţie inechitabilă a poverii financiare între generaţii.

    (2.18.) Încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie
    44. Totodată, legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 conţine derogări, excepţii şi autorizări speciale faţă de regulile generale aplicabile gestiunii fondurilor publice - nu mai puţin de 13 articole -, ceea ce afectează claritatea şi previzibilitatea normativă, componente esenţiale ale principiului securităţii juridice consacrat de art. 1 alin. (3) şi (5).

    (2.19.) Încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie
    45. Art. 138 alin. (5) din Constituţie este încălcat deoarece bugetul se bazează în proporţie mare pe fonduri europene cu absorbţie incertă, ceea ce face sursele de finanţare nesigure. Această situaţie pune în pericol plata prestaţiilor de şomaj şi evidenţiază caracterul nerealist al bugetului. Prin urmare, bugetul a fost construit pe o premisă de finanţare nerealistă, cu riscuri directe pentru drepturile beneficiarilor sistemului de asigurări pentru şomaj.
    46. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.
    47. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    48. Se arată că adoptarea accelerată a legii criticate a fost justificată prin necesitatea asigurării continuităţii finanţării măsurilor de protecţie socială, esenţiale pentru funcţionarea statului şi sprijinirea persoanelor aflate în diverse situaţii de vulnerabilitate. Referitor la critica privind termenul de 3 zile pentru depunerea amendamentelor se arată că acest aspect ţine de aplicarea regulamentelor parlamentare şi nu reprezintă probleme de constituţionalitate. Prin urmare, termenele stabilite şi eventualele lor comprimări rămân chestiuni ce ţin exclusiv de autonomia regulamentară a Parlamentului. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 187 din 4 aprilie 2023, nr. 261 din 5 mai 2022, nr. 583 din 25 septembrie 2018.
    49. În continuare, cu privire la pretinsa încălcare a principiilor securităţii juridice şi aşteptărilor legitime, se arată că autorii invocă în mod formal nerespectarea prevederilor constituţionale fără să arate în ce constă pretinsa contrarietate, astfel încât criticile astfel formulate nu au relevanţă pentru soluţionarea obiecţiei.
    50. Totodată, avizul nefavorabil al Consiliului Economic şi Social nu poate fundamenta o critică de neconstituţionalitate, întrucât rolul acestuia este strict consultativ, iar Constituţia nu impune obligativitatea solicitării avizului, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    51. În ceea ce priveşte criticile referitoare la derogările legislative se arată că acestea sunt permise dacă sunt justificate, proporţionale, clare şi urmăresc un interes public. În domeniul fiscalităţii, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere, iar derogările temporare, corelate cu legile bugetare anuale, nu afectează stabilitatea legislativă. De asemenea, derogarea este permisă chiar şi de la legi organice sau legi-cadru, deoarece legea bugetară este o lege specială, cu aplicabilitate temporară. Derogările menţionate de autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt temporare şi nu modifică implicit drepturi sau obligaţii instituite prin legile cu caracter permanent, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 127 din 6 martie 2019.
    52. Se apreciază că plafonarea valorii punctului de referinţă la nivelul stabilit anterior nu este o consecinţă a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, ci rezultatul unei opţiuni politice consacrate printr-un act normativ distinct, respectiv Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare. Prin urmare, o eventuală critică referitoare la neconstituţionalitatea normei referite ar fi putut să greveze dispoziţiile Legii nr. 141/2025, iar nu Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, instrumentul tehnic de execuţie care prevede, în mod obligatoriu, resursele anuale necesare acoperirii cheltuielilor generate de dispoziţiile actelor normative aflate în fondul activ al legislaţiei. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 449 din 24 iunie 2021 sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 357 din 22 iulie 2025.
    53. Referitor la criticile privind îngheţarea alocaţiilor pentru copii şi a burselor studenţeşti se arată că acestea nu pot fi reţinute, deoarece nu se întemeiază pe norme constituţionale reale, ci pe interpretări circumstanţiale care depăşesc intenţia legiuitorului. Constituţia nu consacră în mod expres un drept fundamental la un anumit cuantum al alocaţiilor sau al burselor, astfel încât menţinerea lor la un anumit nivel nu poate fi calificată drept o restrângere a unui drept constituţional. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 642 din 7 noiembrie 2024.
    54. În continuare, se învederează că este eronată interpretarea autorilor sesizării potrivit căreia art. 26 din legea criticată ar încălca separaţia puterilor şi ar permite Guvernului să intervină în atribuţiile Parlamentului, deoarece aprobarea lunară a limitelor de credite bugetare de către Ministerul Finanţelor nu reprezintă o depăşire a rolului constituţional al executivului, ci o obligaţie firească a Guvernului - de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod prudent şi responsabil, astfel încât să fie protejate interesele economice ale statului şi să fie menţinută stabilitatea macroeconomică, în conformitate cu art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.
    55. În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că legea bugetului are, în esenţă, natura unui act administrativ elaborat de Guvern, care doar capătă formă de lege prin aprobarea Parlamentului. Conţinutul său rămâne însă unul administrativ, legat de gestionarea anuală a finanţelor publice. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o ingerinţă a Guvernului în competenţele Parlamentului, atât timp cât procedurile regulamentare au fost respectate, iar măsurile prevăzute în lege se înscriu în atribuţiile fireşti ale executivului în materie de administrare bugetară (Decizia Curţii Constituţionale nr. 127 din 6 martie 2019).
    56. Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora anumite articole din legea criticată ar crea o rigiditate excesivă şi ar putea afecta plata drepturilor sociale, deoarece articolele invocate nu au legătură cu drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie. Normele contestate nu limitează dreptul la protecţie socială, ci reglementează modul de execuţie a bugetului, având rolul de a asigura disciplina financiară şi utilizarea corectă a fondurilor aprobate. Aşa-numita „rigiditate“ reprezintă, în realitate, un mecanism legitim de protejare a resurselor destinate categoriilor vulnerabile.
    57. Măsurile prevăzute în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 se înscriu în limitele Constituţiei, întrucât aceasta garantează protecţia socială, dar nu impune acordarea unui cuantum fix al prestaţiilor. Legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în stabilirea nivelului pensiilor, alocaţiilor sau burselor, în funcţie de resursele disponibile şi de priorităţile economice ale statului. Îngheţarea temporară a unor prestaţii sociale nu reprezintă o restrângere a drepturilor fundamentale, ci o opţiune de politică fiscal-bugetară justificată de contextul economic, fără a afecta esenţa dreptului la protecţie socială.
    58. Statul poate ajusta sau menţine nivelul prestaţiilor sociale în funcţie de situaţia financiară, atât timp cât nu suprimă drepturi şi nu depăşeşte limitele proporţionalităţii. În perioade de dificultate economică, măsurile de stabilizare bugetară pot fi considerate necesare pentru menţinerea echilibrului financiar şi a ordinii economice. De asemenea, nu pot fi reţinute nici criticile privind pretinse tratamente discriminatorii, deoarece diferenţele de reglementare invocate nu privesc situaţii comparabile şi au o justificare obiectivă, derivată din natura distinctă a veniturilor şi din opţiunile de politică socială ale statului. Astfel, legea nu încalcă principiul egalităţii şi se încadrează în limitele constituţionale.
    59. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la demnitate şi a dreptului la pensie, întrucât menţinerea valorii reale a pensiilor sub nivelul unui trai decent ar reprezenta o atingere adusă acestor drepturi, se arată că aceste critici nu pot fi reţinute, deoarece nici demnitatea umană, nici dreptul la pensie nu presupun garantarea unui cuantum fix sau a unei creşteri automate a pensiilor. Constituţia obligă statul să asigure cadrul general al protecţiei sociale, iar nu un anumit nivel prestabilit al prestaţiilor, iar modul de actualizare a pensiilor ţine de marja de apreciere a legiuitorului, care poate adapta politicile sociale în funcţie de resursele disponibile şi de sustenabilitatea sistemului public.
    60. Art. 47 din Constituţie nu garantează un algoritm de creştere a pensiilor, iar orice ajustare sau îngheţare trebuie analizată în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale. De asemenea, principiul statului social nu conferă drepturi nelimitate, ci impune un echilibru între protecţia socială şi posibilităţile economice ale statului. În perioade de dificultate financiară, măsurile temporare de îngheţare sau amânare a unor prestaţii pot fi justificate pentru menţinerea stabilităţii economice, atât timp cât nu afectează esenţa drepturilor.
    61. Totodată, critica privind încălcarea dreptului la muncă este nefondată, întrucât stabilirea nivelului salariilor şi a altor venituri din fonduri publice este o atribuţie exclusivă a legiuitorului, iar Constituţia nu garantează un cuantum minim al acestora, ci doar existenţa unui salariu minim stabilit prin lege.
    62. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale confirmă că dreptul la muncă, la un nivel de trai decent sau la protecţie socială nu implică obligaţia statului de a garanta accesul la orice profesie, un anumit cuantum al prestaţiilor sociale ori menţinerea lor la un nivel fix. Aceste drepturi sunt configurate prin lege, iar legiuitorul dispune de libertatea de a stabili condiţiile şi limitele lor, în funcţie de resursele financiare şi de priorităţile statului. Măsurile de ajustare bugetară sau de adaptare la contextul economic nu reprezintă atingeri aduse drepturilor fundamentale, ci expresia obligaţiei statului de a gestiona responsabil resursele publice. În acest sens, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 700 din 31 octombrie 2019, nr. 118 din 6 martie 2014 şi nr. 287 din 17 mai 2022.
    63. În ceea ce priveşte critica referitoare la necesitatea existenţei unei surse certe de finanţare pentru fiecare cheltuială bugetară se arată că bugetul de stat este un plan financiar al statului, el nu poate prevedea cu o exactitate absolută evoluţiile economice în cursul unui an bugetar, ci trasează marile direcţii ale acţiunii statului din perspectivă bugetară. Eventualele dezechilibre apărute pe parcursul anului bugetar se pot corecta prin acte normative de forţa legii. Se invocă jurisprudenţa Curţii, spre exemplu Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004.
    64. Preşedintele Senatului consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    65. Se arată că procedura legislativă accelerată nu contravine Constituţiei, deoarece Parlamentul are autonomie regulamentară, iar Curtea Constituţională a statuat că stabilirea procedurii legislative, inclusiv instituirea şi aplicarea procedurii de urgenţă, reprezintă o expresie a acestei autonomii (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 sau Decizia nr. 57 din 13 februarie 2013).
    66. De asemenea, parlamentarii nu au fost privaţi de dreptul de a formula amendamente, iar avizul Consiliului Economic şi Social a fost solicitat şi emis, chiar dacă observaţiile sale nu au fost preluate. Invocarea principiilor statului de drept sau a democraţiei reprezentative nu poate fundamenta o critică validă în lipsa unei norme constituţionale încălcate în mod concret.
    67. În ceea ce priveşte derogările de la legislaţia-cadru bugetară se subliniază că legile bugetare au caracter anual şi pot conţine reguli specifice, inclusiv derogatorii, fără să afecteze natura legii organice. Tehnicile bugetare criticate - precum virările de credite sau stabilirea unor limite - sunt practici obişnuite şi justificate de necesitatea flexibilităţii execuţiei bugetare. Aceste derogări sunt limitate în timp, clare şi nu afectează securitatea juridică. Faptul că o lege ordinară conţine dispoziţii care interferează cu reglementări dintr-o lege organică nu conduce, per se, la schimbarea naturii juridice a actului normativ. Multiplicarea derogărilor nu afectează principiul securităţii juridice, deoarece acestea sunt exprese, limitate în timp şi clar formulate.
    68. Referitor la critica privind lipsa fundamentării realiste a bugetului, se arată că instanţa constituţională nu are competenţa să analizeze oportunitatea sau realismul estimărilor economice. Bugetul este un plan anual, iar eventualele supraestimări sau opiniile unor instituţii consultative ţin de responsabilitatea politică a Guvernului, nu de controlul de constituţionalitate. Atât timp cât există surse de finanţare identificate şi bugetul este echilibrat global, nu se poate reţine încălcarea Constituţiei.
    69. În ceea ce priveşte suspendarea temporară a mecanismului de majorare a valorii punctului de referinţă se subliniază că aceasta nu afectează substanţa dreptului la pensie şi se înscrie în marja largă de apreciere a legiuitorului în materie de politici sociale şi bugetare.
    70. Legiuitorul are libertatea de a adapta regulile de calcul şi indexare în funcţie de resursele bugetare, iar mecanismul suspendat nu reprezintă un drept actual, ci doar o posibilitate viitoare, care nu intră în sfera protecţiei proprietăţii. Măsura este temporară, nu retroactivează şi se aplică uniform tuturor pensionarilor, fără discriminări, fiind justificată de necesitatea menţinerii sustenabilităţii sistemului public de pensii.
    71. În privinţa celorlalte critici intrinseci - privind îngheţarea alocaţiilor pentru copii, a burselor studenţeşti sau a altor prestaţii sociale - se arată că acestea nu ţin cont de faptul că statul nu este obligat să asigure creşteri anuale ale acestor beneficii. Constituţia impune acordarea lor în funcţie de resursele disponibile, iar Curtea Constituţională a confirmat constant marja largă de apreciere a legiuitorului în materie socială. Îngheţarea temporară nu echivalează cu eliminarea protecţiei sociale, iar statul poate utiliza şi alte instrumente pentru sprijinirea copiilor, a familiilor sau a studenţilor.
    72. Totodată, mecanismele tehnice de execuţie bugetară - limitele lunare de credite, interdicţiile de virare sau sancţiunile administrative - sunt instrumente tehnice de execuţie bugetară şi de asigurare a disciplinei financiare, care nu anulează rolul Parlamentului şi nu afectează substanţa drepturilor fundamentale.
    73. Caracterul social al statului are un rol orientativ şi trebuie interpretat împreună cu obligaţia de menţinere a echilibrului bugetar. Măsurile temporare de ajustare bugetară nu reprezintă o regresie socială nejustificată, ci sunt necesare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de protecţie socială.
    74. Guvernul consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    75. Se susţine că adoptarea legii criticate printr-o procedură accelerată nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi alin. (5), ale art. 2 alin. (1), ale art. 61 alin. (1), ale art. 64 alin. (1) şi ale art. 138 din Constituţie, întrucât acestea nu impun un anumit termen pentru dezbaterea unor legi în Parlament. Din argumentele prezentate nu rezultă că ar fi fost încălcate dispoziţii imperative privind respectarea unor termene minime. În acest context, Parlamentul şi-a îndeplinit rolul de unică autoritate legiuitoare, în acord cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte faptul că proiectul nu a fost modificat ca urmare a observaţiilor din avizul Consiliului Economic şi Social se arată că, prin Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, Curtea a statuat că avizul Consiliului Legislativ are rol consultativ şi nu decizional în procesul de legiferare. Solicitarea şi obţinerea avizului sunt etape procedurale în cadrul procesului legislativ, în care este implicat un organ consultativ de specialitate al Parlamentului. Acest aviz nu conduce însă, prin natura lui, direct la modificarea reglementării vizate, Parlamentul nefiind obligat să se conformeze observaţiilor din conţinutul avizului. Prin urmare, legea nu contravine art. 141 din Constituţie.
    76. Cu privire la derogările multiple de la cadrul normativ primar în materie bugetară şi erodarea sistematică a ierarhiei normative se arată că domeniul legii organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, astfel încât legiuitorul este obligat să adopte legi organice numai în domeniile expres prevăzute, domeniul bugetar nefiind expres enumerat de Constituţie printre cele de natură organică. Normele legate de finanţele publice, în special cele care vizează aspecte tehnice ce ţin de repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, sunt aspecte care nu se încadrează în situaţiile limitative de la art. 73 din Constituţie, fiind astfel norme cu caracter ordinar. Astfel, aplicând criteriul material al normei de reglementare, se consideră că, prin conţinutul lor juridic, normele de la care se instituie derogări prin legea supusă controlului de constituţionalitate reprezintă norme juridice cu caracter ordinar, întrucât vizează aspecte tehnice ce ţin de construcţia bugetară.
    77. Se consideră că principalele derogări de la unele prevederi ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se regăsesc la art. 10, 11, 18 şi 26 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026, au fost necesare ca soluţii normative specifice exerciţiului bugetar cu scopul stabilirii modului de finanţare a proiectelor din fonduri europene, aceste aspecte nefiind reglementate prin legislaţia specifică în vigoare. În concluzie, toate normele în cauză reglementează asigurarea fondurilor necesare prin virări în cadrul bugetului aprobat, autorităţilor publice neacordându-li-se competenţa de a exceda sumelor bugetare alocate per ansamblul ordonatorului de credite. Aceste prevederi legale au tocmai scopul de a duce la finalizare asemenea proiecte, respectiv de a da posibilitatea celor care le gestionează, pentru realizarea efectivă, eficace şi concretă a acestora, să poată face operaţiunile necesare implementării, astfel încât să permită o bună absorbţie a fondurilor europene.
    78. Cu privire la pretinsa nerespectare a obligaţiei de fundamentare a bugetului public naţional pe baze prudente şi realiste se apreciază că actul normativ criticat nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar în ceea ce priveşte precizarea potrivit căreia bugetul asigurărilor pentru şomaj prevede o proporţie neobişnuit de ridicată (41,7%) a cheltuielilor aferente fondurilor europene (inclusiv PNRR) din totalul cheltuielilor „fără precedent în execuţiile anterioare ale ANOFM“, se consideră că acestea nu pot fi susţinute întrucât în etapa de programare bugetară se impune cuprinderea în buget a sumelor necesare implementării proiectelor europene la nivelul contractelor de finanţare încheiate cu Uniunea Europeană.
    79. În ceea ce priveşte „Dependenţa excesivă de subvenţia de echilibrare“ se arată că acordarea acestei subvenţii nu este aleatorie, ci se calculează şi se cuprinde la partea de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat în situaţia în care veniturile Casei Naţionale de Pensii Publice stabilite potrivit legislaţiei în vigoare sunt insuficiente pentru plata integrală a drepturilor de asigurări sociale, astfel încât să nu fie afectată plata acestora către beneficiari. Prin urmare, construcţia planului financiar aferent anului 2026 vizează doar aspecte tehnice care îşi găsesc deja reglementarea şi fac parte din fondul activ al legislaţiei, prin construcţia bugetară propusă stabilindu-se doar un mod distinct de repartizare a veniturilor bugetare specific anului 2026.
    80. Cu privire la criticile referitoare la refuzul majorării valorii punctului de referinţă se arată că menţinerea în plată a aceleiaşi valori a punctului de pensie s-a realizat prin Legea nr. 141/2025, şi nu prin legea criticată. Cu privire la criticile privind îngheţarea alocaţiilor pentru copii şi burselor studenţeşti se arată că acestea nu constituie obiectul legii analizate şi, mai mult, drepturile menţionate sunt finanţate integral din bugetul de stat, şi nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. Potrivit prevederilor Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare, din bugetul asigurărilor sociale de stat se asigură plata prestaţiilor de asigurări sociale în baza contribuţiilor de asigurări sociale de stat plătite de către asiguraţi, structura acestui buget nefiind constituită ca un cadru de susţinere socială.
    81. Cu privire la delegarea către Ministerul Finanţelor a competenţei de stabilire a limitelor de cheltuieli se arată că aceasta se circumscrie cadrului legal stabilit prin Legea nr. 500/2002 acestui minister, respectiv de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
    82. Referitor la interdicţiile absolute de virare a creditelor bugetare, se arată că prevederile care le consacră nu au un caracter rigid întrucât fiecare dintre bugetele care formează obiectul acestor virări au propria legislaţie, care le reglementează în mod expres atât veniturile, cât şi categoriile de cheltuieli care se pot efectua din acestea. Astfel, deşi virările de credite ar putea fi efectuate, prin raportare la legislaţia în vigoare, fiind vorba, în acest caz, despre elemente de clasificaţie bugetară funcţională şi economică ale aceluiaşi buget, în fapt, o asemenea operaţiune bugetară ar conduce la nerespectarea destinaţiei fondurilor respective, stabilite prin legislaţia proprie specifică. În conformitate cu perspectiva anuală a posibilităţii realizării a maximum două rectificări bugetare pe an, corelat cu faptul că legea criticată ar urma să intre în vigoare la finalul trimestrului al treilea al anului 2026, nu se întrevede „interdicţia absolută“, dat fiind că normele criticate nu pot fi interpretate prin scoaterea lor din context. Din această perspectivă, decurge în mod clar că şi această critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    83. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) din legea criticată referitoare la sancţiunea restituirii deschiderilor de credite bugetare se arată că aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o parte, aceleaşi dispoziţii se regăsesc la art. 26 alin. (5) şi (6) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 nr. 10/2025 şi, pe de altă parte, termenul de 45 de zile este mai mult decât rezonabil pentru furnizarea unor informaţii esenţiale pentru stabilitatea bugetară, invocată chiar de către autorii obiecţiei.
    84. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, bazată pe tratamentul juridic aplicat pensionarilor, creditorilor financiari şi angajaţilor, se arată că aceştia nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în drepturi.

    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere formulate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    85. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026.
    86. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, principiul separaţiei puterilor stat, securitatea juridică şi exigenţele de calitate a legii, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea naţională, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) şi (3) privind accesul la informaţii de interes public şi dreptul la informare corectă, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 48 - Familia, art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 64 alin. (1) privind autonomia regulamentară a Camerelor Parlamentului, art. 73 alin. (3) privind reglementarea prin lege organică, art. 76 - Adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 102 privind rolul şi structura Guvernului, art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) privind economia şi obligaţia statului de a asigura protecţia intereselor naţionale şi de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, art. 138 alin. (5) privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare. Din motivarea obiecţiei rezultă că în susţinerea acesteia sunt invocate şi dispoziţiile art. 32 alin. (1) privind dreptul la învăţătură şi ale art. 141 - Consiliul Economic şi Social din Constituţie.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    87. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27).
    88. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de un număr de 28 de senatori.
    89. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
    90. Legea criticată a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 20 martie 2026. Legea astfel adoptată a fost depusă la aceeaşi dată la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională a fost sesizată în data de 21 martie 2026 cu prezenta obiecţie de neconstituţionalitate. Prin urmare, obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în interiorul termenului de protecţie stabilit de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel că aceasta este admisibilă.
    91. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea constată că aceasta vizează o lege care nu a fost încă promulgată, astfel că poate forma obiectul controlului de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie.
    92. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate

    (2.1) Critici de neconstituţionalitate extrinsecă

    (2.1.1.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 2 alin. (1), a art. 31, a art. 61 alin. (1), a art. 64 alin. (1) şi a art. 138 şi 141 din Constituţie
    93. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut (Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022, paragrafele 58 şi 64) că scurtarea termenelor prevăzute de regulamentele parlamentare în procedura de adoptare a legilor se poate realiza doar prin aprobarea procedurii de urgenţă cerute conform art. 76 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul constituant prevăzând expres această posibilitate. Conştient fiind de limitările pe care le implică o procedură de urgenţă, legiuitorul constituant i-a dat valoare constituţională, reglementând-o printr-o normă de rang constituţional. Dacă legea se află în procedură de urgenţă, aprobată ca atare, termenele pot fi comprimate cu respectarea art. 76 alin. (3) din Constituţie, iar modul în care au fost comprimate şi intervalele de timp rezultate sunt chestiuni de aplicare a regulamentelor parlamentare.
    94. Ca atare, aprecierea caracterului suficient din punct de vedere temporal al termenelor stabilite nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, criticile referitoare la urgenţa autoprodusă de către Guvern în vederea adoptării proiectului de lege prin depunerea întârziată a acesteia nu ridică probleme de constituţionalitate. Nerespectarea termenului de depunere a proiectului de lege privind bugetul asigurărilor sociale de stat nu conduce la concluzia că proiectul astfel depus trebuie adoptat în procedură generală; în discuţie este o problemă de responsabilitate politică a Guvernului, şi nu o chestiune de constituţionalitate a legii adoptate.
    95. Curtea a statuat că respectarea art. 75 şi a art. 76 alin. (3) din Constituţie reprezintă fundamentul dezbaterilor democratice din Parlament, care, prin substratul lor de valoare, presupun un schimb de idei între cei ce exercită suveranitatea naţională. Evitarea sau limitarea dezbaterilor parlamentare prin scurtarea nejustificată a termenelor, fără a respecta prevederile constituţionale exprese în acest sens, denotă o atingere adusă înseşi unei valori fundamentale a statului, şi anume caracterului său democratic. Din punct de vedere axiologic, dezbaterile parlamentare în forma lor comună/generală sunt în mod intrinsec legate de democraţie, astfel că orice abatere de la aceasta trebuie să fie realizată numai în condiţiile şi limitele stabilite prin Constituţie (Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, precitată, paragraful 75).
    96. Or, întrucât comprimarea termenelor pentru adoptarea legii criticate a fost realizată ca urmare a aprobării procedurii de urgenţă, potrivit art. 76 alin. (3) din Constituţie, rezultă că procedura de adoptare a legii, în ansamblul ei, nu pune în discuţie înseşi standardele şi resorturile democratice ale dezbaterii parlamentare, ci raţionalizarea şi eficientizarea procedurii în sine.
    97. Cu privire la faptul că legea adoptată nu a valorificat aspecte din avizul emis de Consiliul Economic şi Social, Curtea reţine că acest aviz nu are caracter obligatoriu, ci consultativ, existând doar obligaţia solicitării acestuia. Totodată, sub aspectul constituţionalităţii legii, nu are nicio relevanţă faptul că proiectul de act normativ a fost avizat favorabil în CES doar de reprezentanţii patronatelor, nu şi de cei ai sindicatelor sau ai fundaţiilor şi ai asociaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile.
    98. Prin urmare, legea criticată nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 2 alin. (1), art. 31, art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1), art. 138 şi 141 din Constituţie.

    (2.1.2.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 73 alin. (3) şi art. 76 din Constituţie
    99. Legea criticată cuprinde derogări de la prevederile art. 47 alin. (9), (10) şi (16) şi art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, lege adoptată ca lege organică în considerarea faptului că anumite dispoziţii din cuprinsul acesteia reglementează infracţiuni (a se vedea avizul Consiliului Legislativ emis cu privire la acest act normativ).
    100. Instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa că domeniul legilor organice este clar delimitat prin textul Constituţiei, art. 73 alin. (3) fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul este obligat să adopte legi organice numai în domeniile expres prevăzute de Constituţie. Curtea, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014), a statuat că ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, aceasta trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice. Mai mult, având în vedere decizia mai sus citată, se poate concluziona că legiuitorul constituant a stabilit, în mod indirect, în cuprinsul art. 73 alin. (3) din Constituţie, că reglementările derogatorii sau speciale de la cele generale în materie trebuie şi ele adoptate, la rândul lor, tot printr-o lege din aceeaşi categorie. Altfel spus, Curtea a reţinut că dispoziţiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeaşi forţă juridică (Decizia nr. 496 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1016 din 7 noiembrie 2023, paragraful 103).
    101. Modificarea poate fi operată şi prin norme cu caracter ordinar, dacă dispoziţiile modificate nu conţin norme de natura legii organice, ci se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice.
    102. Or, derogările realizate de la prevederile art. 47 alin. (9), (10) şi (16) şi ale art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 reprezintă aspecte tehnice care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, astfel că art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din legea criticată nu reglementează în domeniul legii organice. Totodată, Curtea reţine că Parlamentul are posibilitatea de a deroga de la cadrul normativ general, inclusiv prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, procedura derogării fiind una permisă de normele de tehnică legislativă.
    103. În acest sens, se observă că art. 10 alin. (1) din legea criticată prevede că „(1) Prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2026, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, se autorizează ordonatorul principal de credite să efectueze, pe tot parcursul anului, virări de credite de angajament şi credite bugetare între programe, peste limita prevăzută cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, cu modificarea corespunzătoare a anexelor la bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetul asigurărilor pentru şomaj, după caz“. Totodată, art. 11 alin. (2) stabileşte că „Prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (16) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza contractelor/ deciziilor/ordinelor de finanţare încheiate cu autoritatea de management, respectiv avizelor de principiu emise de acestea, se autorizează ordonatorul principal de credite să introducă, după caz, în bugetele prevăzute la alin. (1), titlul 56 «Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare»“. De asemenea, potrivit art. 26 alin. (1), „(1) Prin derogare de la prevederile art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2026, începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi, ministrul finanţelor aprobă lunar, până la finele lunii în curs pentru luna următoare, limite lunare de credite de angajament şi credite bugetare, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cadrul cărora pot fi încheiate angajamente legale, respectiv pot fi efectuate deschideri de credite“.
    104. Ca atare, legea criticată nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 73 alin. (3) şi art. 76 din Constituţie.

    (2.2) Critici de neconstituţionalitate intrinsecă

    (2.2.1.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie
    105. Se consideră că întârzierea adoptării bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 a dus la funcţionarea prelungită pe baza bugetului provizoriu al anului 2025 şi a afectat continuitatea şi predictibilitatea serviciului public de asigurări sociale. Curtea reţine că o asemenea susţinere nu vizează constituţionalitatea normei juridice, care tocmai a fost adoptată pentru a pune capăt situaţiei de provizorat, ci este mai degrabă o critică ce priveşte activitatea autorităţilor publice implicate în elaborarea şi aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

    (2.2.2.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 138 alin. (2) şi (5) din Constituţie coroborat cu art. 36 din Legea nr. 500/2002
    106. Cu privire la criticile referitoare la fundamentarea nerealistă a bugetului asigurărilor sociale de stat, prin prisma supraestimării absorbţiei fondurilor europene, a inconsistenţei parametrilor macroeconomici şi a dependenţei excesive de subvenţia de echilibrare, se constată că aceste aspecte nu au nicio relevanţă în privinţa constituţionalităţii legii. Fundamentarea pesimistă sau optimistă a realizării veniturilor/ cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, cu alte cuvinte, sustenabilitatea planului financiar al statului, sunt chestiuni de responsabilitate politică a Guvernului/Parlamentului, după caz, care nu afectează constituţionalitatea legii bugetului asigurărilor sociale de stat.

    (2.2.3.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie
    107. Derogările, excepţiile şi autorizările speciale faţă de regulile generale aplicabile gestiunii fondurilor publice nu afectează claritatea şi previzibilitatea normativă, componente esenţiale ale principiului securităţii juridice. De asemenea, Curtea reţine că destinatarii direcţi ai normelor criticate sunt autorităţile publice, care au capacitatea să pună în aplicare noile dispoziţii în mod rapid şi coerent tocmai pentru a asigura sustenabilitatea politicii sociale a statului. Ca atare, legea criticată nu încalcă exigenţele de calitate a legii, element intrinsec conceptului de securitate juridică.

    (2.2.4.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (3), a art. 15 alin. (2), a art. 16 alin. (1), a art. 34, 44, 47-49 şi a art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie
    108. Menţinerea valorii punctului de referinţă utilizat în calculul cuantumului pensiilor general şi suspendarea mecanismului de majorare a acestuia pentru anul 2026 nu constituie obiectul legii criticate, ci al art. XXXI din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025. De asemenea, menţinerea la acelaşi nivel şi în anul 2026 a alocaţiilor pentru copii şi a burselor studenţeşti nu formează obiectul legii criticate, ci al art. XXV lit. k) din Legea nr. 141/2025, respectiv al art. LX din Legea nr. 141/2025 şi al art. XII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2026 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 27 februarie 2026. Or, obiectul controlului de constituţionalitate a priori îl constituie Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026, şi nu legea şi ordonanţa de urgenţă antereferite, care deja sunt în vigoare.

    (2.2.5.) Criticile privind încălcarea art. 1 alin. (4), a art. 61 alin. (1) şi a art. 102 şi 138 din Constituţie
    109. Cu privire la mecanismul de control al execuţiei bugetare prin limite lunare de credit, Curtea constată că aprobarea de către ministrul finanţelor a limitelor lunare de credite de angajament şi bugetare pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cadrul cărora ordonatorii principali de credite încheie angajamente legale, respectiv pot fi efectuate deschideri de credite, este o expresie a dispoziţiilor art. 116 alin. (1) şi ale art. 117 alin. (1) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 52 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) lit. c) şi ale art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care prevăd că ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de interes stabilite de Guvern şi că acestea au funcţia de control şi monitorizare a domeniului de competenţă, iar ministrul exercită conducerea ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice.
    110. Eventualele suspiciuni cu privire la modul de exercitare a activităţii ministrului finanţelor sunt chestiuni care excedează conţinutului normativ al legii. Totodată, cu privire la faptul că mecanismul în discuţie ar fi excesiv prin faptul că limitele de credite de angajament şi bugetare se aprobă lunar, se observă că acest aspect este unul de politică bugetară, a cărui verificare nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, legiuitorul având o marjă largă de apreciere. De asemenea, stabilirea excepţiilor de la acest mecanism este tot o chestiune de opţiune legislativă în materie bugetară.

    (2.2.6.) Criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie
    111. Se apreciază că legea criticată realizează o discriminare între pensionari şi creditorii financiari ai statului, între pensionari şi angajaţi, între pensionarii cu pensii mici şi cei cu pensii mari, între angajaţii cu salarii mari şi cei cu salarii mici. Aceste aspecte sunt enunţate într-un mod proclamativ, fără a fi susţinute de o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Mai mult, aspectele criticate se referă la o amalgamare a prevederilor cuprinse în alte acte normative (Legea nr. 141/2025 sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2026) cu cele stabilite prin legea analizată şi se formulează concluzii care nu au legătură cu legea suspusă controlului de constituţionalitate. Pretinsul tratament asimetric între categoriile socioprofesionale menţionate reprezintă mai degrabă aprecieri personale ale autorilor obiecţiei.

    (2.2.7.) Criticile privind încălcarea art. 41 din Constituţie
    112. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate fac o confuzie terminologică între câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată (4.050 lei lunar conform Hotărârii Guvernului nr. 1.506/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1185 din 28 noiembrie 2024). Primul este un indicator statistic pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe când cel de-al doilea constituie nivelul minim al salariului brut sub care niciun angajator nu poate coborî. Ca atare critica formulată nu are legătură cu textul normativ al legii supuse controlului de constituţionalitate.

    (2.2.8.) Criticile privind încălcarea art. 47 şi 53 din Constituţie
    113. Cu privire la instituirea unor interdicţii absolute de virare a creditelor bugetare între diferitele subsisteme ale asigurărilor sociale, fără a permite nicio excepţie pentru situaţii de urgenţă socială sau dezechilibre temporare, precum şi la reglementarea competenţei Ministerului Finanţelor de a restitui deschiderile de credite bugetare în cazul nerespectării unui termen administrativ de raportare, se arată că acestea reprezintă aspecte de opţiune legislativă în materie bugetară. Parlamentul are o largă marjă de apreciere în acest sens, iar aspectele de opţiune sau oportunitate legislativă nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate.

    (2.2.9.) Criticile privind încălcarea art. 56 alin. (2) şi a art. 135 raportate la art. 1 alin. (3) din Constituţie
    114. Legea criticată nu reglementează sarcini fiscale, ci vizează previzionarea şi aprobarea anuală a veniturilor şi a cheltuielilor, în funcţie de cadrul normativ existent şi de priorităţile politicilor/strategiilor publice (Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020, paragraful 73), iar bugetul reprezintă un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului, este elaborat de Guvern pe baza legilor aflate în fondul activ al legislaţiei, legi care stabilesc atât veniturile, cât şi cheltuielile statului (Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 95, sau Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 53).
    115. Cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale se aplică mutatis mutandis şi în privinţa legii privind bugetul asigurărilor sociale de stat.
    116. Totodată, cu privire la criticile formulate referitoare la faptul că legea criticată promovează măsuri de austeritate pe termen scurt, fără reforme structurale, ceea ce ar reduce beneficiile viitoare ale contribuabililor actuali, Curtea reţine că legea bugetului, fie el de stat sau de asigurări sociale, este un plan financiar al statului care se grefează pe cadrul legislativ existent în materie. Ca atare, critica formulată nu vizează, în realitate, legea suspusă controlului de constituţionalitate, ci cadrul juridic în materie pe care bugetul este construit.

    (2.2.10.) Criticile privind încălcarea art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie
    117. Se apreciază că legea criticată nu protejează interesul naţional, întrucât bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 ignoră sau agravează probleme structurale ale sistemului de pensii şi şomaj. Cu privire la acest aspect Curtea observă că, potrivit art. 138 alin. (2) din Constituţie, construcţia bugetului şi aprobarea acestuia sunt competenţe care ţin de Guvern şi Parlament, după caz, care beneficiază de o largă marjă de apreciere în stabilirea indicatorilor, criteriilor, previzionărilor şi estimărilor pe care se bazează această construcţie. Aspectele tehnice, de oportunitate bugetară şi de opţiune politică nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
    118. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2026.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Benke Károly

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 287 din 26 martie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 287 din 26 martie 2026 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 287 din 26 martie 2026 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026