Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 27 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 27 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 315 din 21 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gheorghe Stoican în Dosarul nr. 6.888/740/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.704D/2021.
    2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Autorul pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru pentru încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza I, în temeiul art. 20 alin. (1), prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că stabilirea unor taxe judiciare de timbru nu încalcă accesul liber la justiţie, iar modalitatea concretă de calculare a acestora poate fi contestată.
    5. Având cuvântul în replică, autorul solicită luarea în considerare a celor consemnate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, prin care s-a reţinut, printre altele, că efectivitatea dreptului de acces la o instanţă impune ca exercitarea dreptului în cauză să nu fie împiedicată de existenţa vreunui obstacol de drept sau de fapt ce ar putea afecta însăşi esenţa dreptului. Invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunţată în Cauza Ait-Mouhoub împotriva Franţei, şi Hotărârea din 29 noiembrie 1991, pronunţată în Cauza Vermeire împotriva Belgiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Decizia civilă nr. 801R din 15 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.888/740/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Stoican în cadrul recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care instanţa de apel a anulat apelul ca netimbrat, într-o cauză având ca obiect pretenţii.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că taxa judiciară de timbru impusă de instanţă „este mare raportat la prevederile art. 3 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013“, care stipulează modul de calcul al acţiunilor şi cererilor evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti, iar „având în vedere că adresa nu este însoţită de un buletin de calcul nu se poate stabili corect dacă taxa de timbru judiciară a fost calculată corect sau nu“. Totodată, autorul consideră că textul de lege este neconstituţional în condiţiile în care justiţiabilului român nu i se conferă un acces efectiv la justiţie în vederea apărării efective a drepturilor sale, principiul fiind golit de substanţă, reglementările constituţionale devenind superflue, iar drepturile garantate devenind iluzorii. De asemenea, el consideră că trebuie să fie exonerat de la plata taxei judiciare de timbru, iar judecata să fie continuată.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată şi că nu există motive pentru o reconsiderare a practicii Curţii Constituţionale, făcând referire la Decizia nr. 200 din 28 mai 2020.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât taxa judiciară de timbru nu contravine dreptului de acces la justiţie. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, Decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014 sau Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014), acest drept nu implică gratuitatea serviciului judiciar, iar cetăţenii au obligaţia constituţională de a contribui la cheltuielile publice. Mai mult, legislaţia oferă mecanisme de protecţie pentru persoanele aflate în dificultate financiară prin posibilitatea de reducere a taxei, de scutire sau amânare a plăţii taxei, precum şi prin acordarea ajutorului public judiciar.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, însă, având în vedere motivarea autorului, Curtea va reţine ca obiect al acesteia doar dispoziţiile art. 3 alin. (1) din aceasta, care au următorul cuprins:
    "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
    a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
    b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
    c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
    d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
    e) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
    f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."

    14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum este interpretat în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea aminteşte că din Decizia nr. 323 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, rezultă că există o anumită ordine de soluţionare a condiţiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992. Această ordine este următoarea: (i) identificarea elementelor structurale ale excepţiei de neconstituţionalitate conform art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) cu referire la noţiunea „excepţiilor“ din Legea nr. 47/1992 pentru a determina dacă cererea formulată se constituie într-o veritabilă excepţie; (ii) analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 şi (iii) analiza condiţiilor de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale [art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992]. Se mai reţine în decizia precitată că instanţele judecătoreşti au competenţa de a respinge cererile de sesizare a Curţii Constituţionale atât în prima ipoteză, desigur, cu distincţiile realizate prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, în raport cu competenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea de-a doua ipoteză indicată; în schimb, în cea de-a treia ipoteză, o asemenea competenţă este exclusă. Totodată, în acest context, se reţine plenitudinea de competenţă a Curţii în privinţa analizării tuturor condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, decizia de a declanşa controlul de constituţionalitate fiind una exclusivă, şi este deosebit de important faptul că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa constituţională este singura în drept să hotărască în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ce ţin de delimitarea sferei sale de competenţă.
    16. Având în vedere reperele jurisprudenţiale de mai sus, Curtea observă, cu titlu prealabil, că excepţia de neconstituţionalitate ridică mai multe probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Reţinând natura acestor condiţii de admisibilitate, precum şi succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea le va analiza mai întâi pe cele privind calificarea acesteia ca o veritabilă excepţie, apoi pe cele cuprinse în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior pe cele care privesc delimitarea competenţei Curţii în raport cu celelalte autorităţi publice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19).
    17. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea poate deduce, în mod rezonabil, o minimă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege, făcând legătura logică între norma criticată şi normele de referinţă, respectiv încălcarea accesului la justiţie prin taxe judiciare de timbru prohibitive prin cuantumul considerat de autor prea mare, motiv pentru care, considerând că îndeplineşte condiţia de admisibilitate a motivării excepţiei, va proceda la prezentarea pe scurt a următoarelor probleme de admisibilitate, ce pot afecta excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    18. Reţinând Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, precitată, paragrafele 19 şi 20, Curtea observă că o altă problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ţine de natura controlului de constituţionalitate (abstract/ concret), respectiv legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, iar ultima, limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privinţa condiţiilor de admisibilitate ce ţin de cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate (autoritatea în faţa căreia este ridicată excepţia, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluţionarea cauzei), precum şi de obiectul excepţiei în sens de trăsături distinctive şi definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare şi de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referenţial cu privire la condiţiile de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă a instanţei constituţionale atunci când aceasta procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat şi nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo.
    19. Astfel, având în vedere Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, instanţa supremă a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul. Cu toate că priveşte vechea legislaţie a taxelor de timbru, Legea nr. 146/1997 fiind abrogată la data de 29 iunie 2013 de art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, mecanismul de interpretare se menţine şi în cazul legii actuale. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul poate să facă cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, iar cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru [art. 39 alin. (1)]. Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare [art. 39 alin. (2)]. În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate [art. 39 alin. (3)]. În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionarea cererii de reexaminare este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti [art. 39 alin. (4)].
    20. Astfel, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cale de atac inadmisibilă - recursul formulat cu scopul contestării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina autorului excepţiei -, cu toate că există prevăzută în legislaţia în materie o cale specială de contestare, respectiv cererea de reexaminare, cale pe care, de altfel, autorul a şi înţeles să o parcurgă, fiindu-i respinsă cererea printr-o încheiere definitivă, potrivit art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    21. Totodată, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, sau Decizia nr. 243 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 30 mai 2019, că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, decizia sa nu va produce niciun efect într-o astfel de cauză.
    22. Având în vedere cele prezentate anterior, Curtea constată că nu poate fi identificată o legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, între calea extraordinară de atac a recursului, respectiv motivele de nelegalitate a hotărârii limitativ reglementate, şi textele contestate din materia taxei de timbru, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    23. Totodată, Curtea observă incidenţa unei alte cauze de inadmisibilitate, deoarece, analizând modalitatea de formulare a prezentei excepţii de neconstituţionalitate, rezultă în mod evident că autorul acesteia este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate în cauza dedusă concret judecăţii de către instanţele competente. Or, dintr-o asemenea perspectivă, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o analiză şi o invalidare a modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile legale de către instanţele judecătoreşti, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.
    24. În jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 253 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 2 august 2023, paragrafele 17-21, Curtea a statuat că interpretarea textelor de lege aplicabile situaţiei concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională nu intră în competenţa sa de soluţionare, ci a instanţei judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice.
    25. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Astfel, Curtea a reţinut că instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind fază indispensabilă a procesului de aplicare a legii. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, în care a arătat că, oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară.
    26. De asemenea, cât priveşte aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanţele de judecată şi la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit particularităţilor fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Totodată, Curtea a reţinut că dreptul naţional român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalităţile sale de calcul şi consecinţele în caz de neplată, reclamantul putându-se aştepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate.
    27. Totodată, Curtea a mai reţinut că stabilirea taxei judiciare de timbru se face pentru fiecare proces în parte, în funcţie de obiectul acţiunii acestuia, fără să fie influenţată în vreun fel de împrejurarea că aceasta reprezintă modalitatea prin care, prin intermediul justiţiei, reclamantul înţelege să continue o anumită strategie destinată obţinerii, recunoaşterii sau apărării unui anumit drept sau interes legitim, care a început cu o acţiune pentru care nu există obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru.
    28. Prin urmare, având în vedere că în speţă problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi aplicare a legii în cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă şi pentru acest motiv.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gheorghe Stoican în Dosarul nr. 6.888/740/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2026.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 27 din 15 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 27 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 27 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru