Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 25 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 25 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "prin încheiere definitivă" din cuprinsul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 417 din 18 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi în forma în vigoare, excepţie ridicată de Comuna Floreşti-Stoeneşti, prin primar, în Dosarul nr. 169/192/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.067D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că este opţiunea legiuitorului de a stabili care căi de atac sunt incidente într-o anumită materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 191R din 5 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 169/192/2019/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi în forma în vigoare. Excepţia a fost invocată de Comuna Floreşti-Stoeneşti, prin primar, într-o cauză aflată în faza de apel, acesta fiind declarat împotriva soluţiei instanţei de fond pronunţate cu privire la o cerere având ca obiect pronunţarea încheierii de stabilire a sumei datorate cu titlu de penalităţi prevăzută de art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    5. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii ca inadmisibilă, pe motivul că cererea fusese deja soluţionată printr-o încheiere anterioară de respingere a acesteia.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „prin încheiere definitivă“ din redactarea anterioară a art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât înlătură posibilitatea formulării unui apel, afectând astfel accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituţie. Autoarea susţine că această limitare contravine şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, care impune respectarea principiului exercitării efective a căilor de atac, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării. Deşi legiuitorul are competenţa de a reglementa procedura judiciară, aceasta trebuie să respecte normele şi principiile constituţionale. Eliminarea totală a căilor de atac în anumite litigii este considerată o încălcare a dreptului în substanţa sa. În plus, autoarea invocă încălcarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât debitorul nu poate supune controlului unei instanţe superioare o hotărâre care ar putea fi nelegală sau netemeinică, chiar dacă a fost citat şi a formulat apărări. Astfel, dreptul la apărare devine iluzoriu, iar accesul la justiţie este doar teoretic. Autoarea nu aduce vreo critică de neconstituţionalitate formei în vigoare a art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Acestea permit obligarea debitorului la plata unor penalităţi de întârziere în favoarea creditorului şi reprezintă un mijloc indirect de constrângere pentru executarea obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu. Instanţa a subliniat că dispoziţiile nu aduc atingere drepturilor fundamentale, întrucât Constituţia nu impune existenţa tuturor căilor de atac, ci garantează accesul liber la justiţie şi dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul consideră că excepţia invocată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa constituţională în materie, respectiv Decizia nr. 821 din 10 noiembrie 2020.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care aveau următorul conţinut: „Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.“
    13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi interzicerea discriminării, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“ şi art. 129 - Folosirea căilor de atac.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragrafele 13-15 şi 17-19, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 906 din Codul de procedură civilă fac parte din capitolul IV „Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face“ al titlului III „Executarea silită directă“ din cartea V „Despre executarea silită“ a Codului de procedură civilă. Dispoziţiile art. 906, cu denumirea marginală „Aplicarea de penalităţi“, prevăd la alin. (1) că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, „acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi“, de către instanţa de executare. Art. 906 alin. (4) prevede că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, dată cu citarea părţilor.
    15. Cu privire la critica de neconstituţionalitate, raportată la art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că finalitatea reglementării privind aplicarea de penalităţi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite. Aşa fiind, Curtea a reţinut că ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite de legiuitor ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.
    16. Curtea a reţinut că, potrivit art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, „Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării“. Prin urmare, autorii excepţiei, pârâţi debitori, au la îndemână calea contestaţiei la executare pentru înlăturarea sau reducerea penalităţii stabilite de instanţă, caz în care instanţa va pronunţa o hotărâre care poate fi atacată cu apel, potrivit art. 718 din Codul de procedură civilă.
    17. Referitor la pretinsa încălcare a art. 129 din Constituţie, Curtea a reţinut că, aşa cum a stabilit în jurisprudenţa sa, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind, astfel, un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13).
    18. Având în vedere aceste considerente, Curtea nu poate primi nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care prevăd că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“.
    19. Cât priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, pronunţarea încheierii prin care instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se datorează cu titlu de penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, este dată cu citarea părţilor, ocazie cu care acestea pot formula toate apărările pe care le consideră necesare.
    20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele reţinute în Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017 menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    21. În legătură cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi interzicerea discriminării, Curtea observă că, deşi lacunară, totuşi, se conturează în mod rezonabil o critică de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că autorul excepţiei porneşte de la ideea că, în măsura în care alte litigii civile beneficiază în continuare de dublul grad de jurisdicţie, suprimarea apelului în cauza sa generează o diferenţă de tratament juridic ce afectează egalitatea în exercitarea dreptului de acces la căile de atac. Totuşi, Curtea respinge această critică şi apreciază că diferenţa de reglementare nu echivalează cu o discriminare în sensul art. 16. Fundamentul respingerii îl constituie raţiunile pentru care legiuitorul a optat pentru eliminarea apelului, raţiuni deja analizate în jurisprudenţa Curţii, în special în Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017 precitată. Curtea a reţinut că legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în configurarea procedurilor judiciare, inclusiv în stabilirea căilor de atac, atât timp cât opţiunea legislativă este justificată prin criterii obiective şi rezonabile care nu afectează substanţa dreptului de acces la justiţie şi nu creează o diferenţă de tratament arbitrară.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comuna Floreşti-Stoeneşti, prin primar, în Dosarul nr. 169/192/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi constată că sintagma „prin încheiere definitivă“ din cuprinsul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2026.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 25 din 15 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"