Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 24 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 24 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 313 din 20 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana-Laura Paris  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marilena Carmen Popa în Dosarul nr. 8.865/300/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 558D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că procedura de executare silită se demarează la cererea creditorului, acesta fiind cel interesat ca cererea să îşi urmeze cursul firesc şi executarea să nu se perimeze. Prin urmare, restricţia prevăzută de sintagma „ce i-a fost solicitat în scris“ din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o cerinţă excesivă impusă de lege.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 2.962A din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.865/300/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 697 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Marilena Carmen Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate ca urmare a conexării a două dosare al căror obiect este reprezentat de contestaţii la executare. Printre criticile sentinţei de fond se numără şi greşita soluţionare a cererii de constatare a intervenirii perimării executării silite. Prin sentinţa apelată, faţă de criticile cuprinse în prima contestaţie la executare formulată de autoare, instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile intervenirii perimării executării silite, iar a doua contestaţie la executare a fost respinsă ca inadmisibilă faţă de încheierea de stabilire a preţului de vânzare a imobilului emisă de executor şi anulată ca netimbrată în rest.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile privind termenul de perimare a executării silite sunt neconstituţionale, întrucât noua reglementare lasă la latitudinea executorului judecătoresc stabilirea momentului în care aceasta intervine, ceea ce generează o stare de incertitudine juridică pentru debitor. Se creează un dezechilibru grav între participanţii le executarea silită, iar dacă executorul nu întreprinde acte de executare, aceasta poate continua la nesfârşit, fără a se putea perima. Deşi legea prevede posibilitatea contestării pasivităţii executorului, în realitate debitorul nu are un interes juridic pentru a formula o astfel de contestaţie. În plus, se susţine că termenul de perimare ar trebui să curgă de la data soluţionării cererii de suspendare a executării silite, nu de la data pronunţării deciziei definitive, întrucât o interpretare contrară ar însemna o adăugare nepermisă la lege.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 697 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    "(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.
(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului."

    11. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la principiul legalităţii în componenta privind condiţiile de calitate a legii. Totodată, invocă şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa încât Curtea reţine drept normă de referinţă şi art. 21 din Constituţie, astfel cum se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor dispoziţiilor convenţionale antereferite.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă faptul că autoarea acesteia nu formulează nicio critică de neconstituţionalitate în privinţa dispoziţiilor art. 697 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ci doar îşi exprimă opinia cu privire la momentul care ar trebui luat în considerare drept începutul curgerii termenului de perimare a executării silite, în cazul intervenirii suspendării executării, dorind astfel modificarea legii în sensul indicat de ea.
    13. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 514 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 aprilie 2025, paragrafele 14, 16 şi 17), reţinând cu titlu prealabil că excepţia de neconstituţionalitate ridică o problemă de admisibilitate referitoare la limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Dispoziţiile art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referenţial cu privire la condiţiile de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă a instanţei constituţionale atunci când aceasta procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea neputând modifica sau completa textul criticat şi nici de a-l interpreta sau aplica în cauza a quo (a se vedea în acest sens Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19). Astfel, soluţionarea aspectului relevat de autoare referitor la momentul care ar trebui luat în considerare drept începutul curgerii termenului de perimare a executării silite, în cazul intervenirii suspendării executării, nu ţine de competenţa instanţei de control constituţional, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competenţa Parlamentului. Aşadar, având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (2) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    14. Totodată, Curtea constată că motivul relevat de autoare nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi Legea fundamentală, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modul de aplicare a dispoziţiilor criticate, la care face referire autoarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acesteia, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În consecinţă, Curtea constată că şi din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.
    15. Referitor la dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 septembrie 2025, paragrafele 37-46, şi prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 26 martie 2024, paragrafele 31-40) că dispoziţia legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reţine culpa creditorului care, deşi i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.
    16. Astfel, reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, raţiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public (art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti), iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială (art. 5 din Legea nr. 188/2000).
    17. Curtea a mai reţinut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii de executare silită, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite împotriva sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Aşadar, prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Referitor la termenul de perimare, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 153 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019, paragraful 26, şi prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023, precitată, paragraful 31, că acesta începe să curgă de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite.
    18. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi efectele acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a mai constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu; în concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.
    19. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să îşi motiveze refuzul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege, dacă părţile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părţilor. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor atrag răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.
    20. Aşadar, partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Prin urmare, condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale.
    21. Curtea a mai reţinut că legea procesual civilă pune la dispoziţia părţilor posibilitatea contestării pasivităţii executorului judecătoresc, statuând prin art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă că „De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii“.
    22. De asemenea, executorul poate fi sancţionat cu amendă judiciară, precum şi obligat la plata de despăgubiri, având în vedere că art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că, în cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată. Pentru aceste considerente, va fi înlăturată critica potrivit căreia legea nu pune la dispoziţia părţilor o cale de sancţionare a eventualei culpe a executorului.
    23. Prin aceeaşi Decizie nr. 503 din 5 octombrie 2023, Curtea a mai arătat, la paragraful 39, că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, motive pentru care nu a putut reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. În jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), Curtea a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marilena Carmen Popa în Dosarul nr. 8.865/300/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2026.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana-Laura Paris

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 24 din 15 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 24 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 24 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă