Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 180 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 180 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 304 din 16 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 alin. (1) pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Energia Gas & Power - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.668/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.399D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate - care enumeră faptele considerate contravenţii de legiuitor (unele strict definite, iar altele particulare, cum este cea prevăzută la art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012) - reprezintă voinţa legiuitorului de a da aceeaşi greutate legislaţiei secundare, specifice acestui domeniu de interes public, şi de a conferi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) posibilitatea de a efectua verificări cu privire la respectarea întregului ansamblu normativ de către operatorii economici licenţiaţi şi de a-i sancţiona contravenţional, în măsura în care nu se conformează normelor legale. În acest context, precizează că, parţial, unele dintre normele criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023).
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 19.668/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 alin. (1) pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Energia Gas & Power - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 123/2012.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 alin. (1) pct. 33 şi 39 din Legea nr. 123/2012 sunt neconstituţionale, deoarece: lasă posibilitatea ca orice încălcare a unei prevederi dintr-un ordin, dintr-o decizie sau orice altă reglementare emisă de către ANRE să aibă natură contravenţională; nu respectă principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, întrucât nu sunt definite în legislaţia relevantă noţiunile cu care aceste norme operează; sintagmele „încălcarea de către participanţii la piaţa de energie a reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE“, „nerespectarea prevederilor standardelor de performanţă referitoare la serviciile publice de transport şi distribuţie, precum şi la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice“, „nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale“, „nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute la contravenţiile din cuprinsul prezentului articol“ reprezintă formulări neclare şi ambigue care conduc la încadrarea de către agentul constatator la contravenţie şi, în consecinţă, la aplicarea amenzii contravenţionale, mai ales că orice reglementare a ANRE are fie un caracter tehnic, fie un caracter comercial, astfel încât orice încălcare a acestora, chiar neînsemnată, poate atrage răspunderea contravenţională; există o diferenţiere între nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale şi a celor de energie electrică.
    6. Se apreciază că nu este stabilit în mod clar prin lege elementul material al laturii obiective a contravenţiei, context în care norma are caracter imprevizibil ca urmare a faptului că sancţiunea este dispusă prin lege, iar elementul material al contravenţiei este determinat prin ordine ale ANRE, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce sunt emise astfel de ordine, dispoziţiile pot fi interpretate ca fiind de natură comercială, astfel încât să se nască noi contravenţii, fără ca destinatarii normelor să realizeze că printr-o anumită conduită săvârşesc o contravenţie deosebit de gravă. Astfel, ANRE este cea care legiferează dispoziţii legale, le interpretează şi aplică sancţiunile pe care le-a instituit prin aceste norme, aspect ce contravine şi principiului separaţiei puterilor în stat. Prin urmare, modalitatea neconstituţională de reglementare a prevederilor criticate a dat posibilitatea ANRE de a interpreta şi aplica legea într-un mod excesiv şi arbitrar, în sensul că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele şi dispoziţiile acestei autorităţi constituie contravenţie, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu constituie o contravenţie, ci se circumscrie unor aspecte, spre exemplu, de altă natură, agentul constatator făcând o eronată aplicare a unicităţii de contravenţie, în sensul că o singură contravenţie este defalcată în mai multe contravenţii pentru care se aplică sancţiuni de sine stătătoare. Totodată, se mai învederează că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, amenda este una dintre cele trei sancţiuni aplicabile pentru comiterea unei fapte contravenţionale şi, chiar dacă în dreptul intern este calificată ca fiind o sancţiune administrativă, prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta a fost asociată sancţiunilor penale, astfel că procedura aplicării acestora se supune prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    7. În contextul criticilor de neconstituţionalitate sunt menţionate jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei, cu precădere în ceea ce priveşte condiţiile de calitate a legii, şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [art. 8 alin. (4) teza întâi, art. 36 alin. (1), art. 50 alin. (1) teza întâi].
    8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu respectă exigenţele de calitate a legii şi nu corespund regulilor cu privire la instituirea contravenţiilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile criticate, astfel cum sunt redactate, neputând fi considerate norme de trimitere.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. În dinamica legislativă, dispoziţiile criticate au fost modificate şi completate, după caz, prin art. I pct. 43 şi pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile în discuţie în redactarea criticată, având următorul cuprins:
    - Art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15:
    "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: (...)
    5. încălcarea de către participanţii la piaţa de energie a reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE; (...)
    15. nerespectarea prevederilor standardelor de performanţă referitoare la serviciile publice de transport şi distribuţie, precum şi la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice;"

    – Art. 194 pct. 33 şi 39:
    "Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...)
    33. nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale; (...)
    39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;."

    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la separaţia puterilor în stat şi la principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (12), potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, a reţinut că piaţa energiei electrice este o piaţă reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Accesul pe piaţa energiei electrice în calitate de furnizor şi distribuitor presupune respectarea anumitor condiţii legale, autoritatea competentă având îndrituirea, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, să reglementeze în mod detaliat aceste condiţii. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE“.
    15. Având în vedere acest context legislativ şi motivele de neconstituţionalitate formulate asupra dispoziţiilor criticate, în raport cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea reţine că acestea nu sunt contrare art. 1 alin. (4) din Constituţie, ci sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cu privire la organizarea executării legilor, întrucât noţiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatoare în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii, astfel că legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, anumite aspecte ce necesită o expunere în detaliu şi, în sensul textului constituţional al art. 108, această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004), argumentare ce este valabilă nu numai în ceea ce priveşte Guvernul, ci, mutatis mutandis, şi în cazul altor autorităţi prevăzute de textele legale, în speţă ANRE.
    16. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul I - Energia electrică şi stabilesc faptul că încălcarea de către participanţii la piaţa de energie a reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE (pct. 5) şi nerespectarea prevederilor standardelor de performanţă referitoare la serviciile publice de transport şi distribuţie, precum şi la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice (pct. 15) constituie contravenţie; de asemenea, art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracţiuni şi contravenţii şi stabilesc faptul că nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale (pct. 33) şi nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute (la contravenţiile) în cuprinsul acestui articol (pct. 39) constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale. Aceste din urmă dispoziţii au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024*), Decizia nr. 673 din 3 decembrie 2024**) sau Decizia nr. 565 din 31 octombrie 2024***), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 3 decembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 31 iulie 2025.
    **) Decizia Curţii Constituţionale nr. 673 din 3 decembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 11 noiembrie 2025.
    ***) Decizia Curţii Constituţionale nr. 565 din 31 octombrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 7 mai 2025.

    17. Prin jurisprudenţa precitată, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care circumscriu cadrul sancţionator general, astfel că alin. (2) reglementează sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare, şi în acelaşi timp art. 5 alin. (4) stabileşte şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Legea nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31).
    18. Prin Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, paragraful 18, Curtea a învederat jurisprudenţa sa referitoare la principiul calităţii legii prin care a statuat cu privire la obligaţia legiuitorului de a edicta norme clare, precise şi previzibile (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, în ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc elementele constitutive ale acestora în chiar cuprinsul normei legale care circumscrie un anumit domeniu sau acestea trebuie să poată fi identificate cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 şi 25). Principiul este în egală măsură aplicabil şi în materie contravenţională. De asemenea, Curtea Constituţională a făcut referire la cerinţele de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, reflectate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reţinut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează calitatea legii în cauză. Aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita. Astfel, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, destinatarul normei trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile (pentru identitate de raţiune, şi contravenţiile), această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).
    19. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, prin jurisprudenţa precitată, Curtea a observat că, în cuprinsul său, Legea nr. 123/2012 reglementează contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale referitoare la domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale. Astfel, art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 dispune următoarele: „Contravenţiilor prevăzute la art. 194 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.“ În acest context, Curtea reţine că, în sens similar, potrivit art. 94 din Legea nr. 123/2012, şi contravenţiilor prevăzute la art. 93 alin. (1) din aceeaşi lege (criticate parţial în prezenta cauză) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.
    20. Cu privire la elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, Curtea a reţinut că acesta constă în nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenţii prevăzute de art. 194. Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât cele care sunt prevăzute expres în art. 194 pct. 1-38 şi pct. 40-52, atrage răspunderea contravenţională sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39 (Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 21). În sens similar, în prezenta cauză, Curtea observă că elementul material al contravenţiilor stabilite de art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 constă în (i) încălcarea de către participanţii la piaţa de energie a reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE şi (ii) nerespectarea prevederilor standardelor de performanţă referitoare la serviciile publice de transport şi distribuţie, precum şi la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice, iar elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 33 constă în nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale.
    21. În acest context, Curtea a subliniat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că, „în exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [art. 5 alin. (5)], iar „ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [art. 5 alin. (3)]. Aşadar, calificând drept contravenţie conduita de nerespectare a ordinelor şi deciziilor ANRE, dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 stabilesc, o dată în plus, obligaţia cu caracter general în sarcina nediferenţiată a destinatarilor legii de a respecta şi de a aplica toate ordinele şi deciziile ANRE (Decizia nr. 673 din 3 de decembrie 2024, precitată, paragraful 30).
    22. Prin jurisprudenţa mai sus menţionată, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă, aşadar, temeiul juridic al contravenţiei-cadru prin intermediul căreia sunt sancţionate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancţiunile prevăzute la pct. 14, 21 sau 23), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenţie de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăseşte printre cele evidenţiate în contravenţiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidenţa prevederilor art. 194 pct. 39, care reglementează contravenţia-cadru.
    23. Aşa fiind, Curtea a reţinut că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Astfel, norma contravenţională cuprinde în mod clar şi neechivoc, în chiar conţinutul său, descrierea faptelor ce constituie contravenţie (şi anume nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE), precum şi sancţiunea aferentă (art. 195 din Legea nr. 123/2012, după caz), astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să îşi controleze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea defineşte în mod clar contravenţia în discuţie şi stabileşte sancţiunea aferentă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024, precitată, paragraful 19, şi Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 24).
    24. În sens similar, în prezenta cauză, Curtea reţine că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 din Legea nr. 123/2012 este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, întrucât normele contravenţionale cuprind în mod clar şi neechivoc, în chiar conţinutul lor, descrierea faptelor ce constituie contravenţie [şi anume: (i) încălcarea de către participanţii la piaţa de energie a reglementărilor tehnice şi/sau comerciale emise de ANRE; (ii) nerespectarea prevederilor standardelor de performanţă referitoare la serviciile publice de transport şi distribuţie, precum şi la activitatea de furnizare din sectorul energiei electrice; şi (iii) nerespectarea prevederilor privind informarea consumatorilor de gaze naturale], precum şi sancţiunea aferentă [art. 93 alin. (1) şi art. 195 din Legea nr. 123/2012, după caz], astfel că sunt redactate cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să îşi controleze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte.
    25. Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalităţii şi la normele de calitate a legii şi ţinând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenţii şi la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea a reţinut că elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 este indicat de norma legală în mod clar şi neechivoc, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiului legalităţii, reglementat şi dezvoltat atât la nivel constituţional, cât şi convenţional, coroborate cu ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată (Decizia nr. 668 din 3 decembrie 2024, precitată, paragraful 20, şi Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, precitată, paragrafele 24 şi 25). Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa antereferită îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    26. De asemenea, aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 din Legea nr. 123/2012, criticate suplimentar faţă de jurisprudenţa anterioară, întrucât, aşa cum s-a prezentat mai sus, elementul material al contravenţiei stabilite de aceste articole este indicat de norma legală în mod clar şi neechivoc, fiind prevăzute în mod explicit şi sancţiunile aferente, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalităţii, reglementat şi dezvoltat atât la nivel constituţional, cât şi convenţional, coroborate cu ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Energia Gas & Power - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.668/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 180 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 180 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 180 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 5 şi 15 şi ale art. 194 pct. 33 şi 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012