Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 17 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 17 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 407 din 14 mai 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu în Dosarul nr. 15.198/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.512D/2021.
    2. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.469D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Constantin Alexandru Păun în Dosarul nr. 16.247/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
    3. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.469D/2021 la Dosarul nr. 2.512D/2021, care a fost primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzelor, în care s-au formulat contestaţii la executare cu privire la hotărâri definitive, în temeiul art. 595 din Codul de procedură penală. Susţine că norma criticată a fost introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi reglementează o cauză de nepedepsire pentru a cărei incidenţă este necesară asumarea conduitei inculpaţilor/participanţilor la comiterea unei infracţiuni prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005. Această cauză de nepedepsire este operabilă până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cursul unui proces penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 66 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 28 ianuarie 2022, făcând vorbire despre natura acestei cauze de nepedepsire.
    6. Pe de altă parte, susţine că norma criticată nu intră sub incidenţa principiului retroactivităţii, întrucât în cauză pedepsele definitive care pot fi aplicabile nu pun problema aplicării legii penale mai favorabile. Numai în măsura în care dispoziţiile criticate ar fi reglementat cu privire la intervenţia unei pedepse, ceea ce nu este cazul, care să impună, eventual, reducerea sancţiunii aplicate până la maximul prevăzut de lege, s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile, prevăzută în art. 15 din Constituţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 28 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.198/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind intervenirea unei legi penale noi, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (art. 595 din Codul de procedură penală).
    8. Prin Decizia penală nr. 361/C din 1 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.247/3/2021, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Constantin Alexandru Păun într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de autor împotriva unei sentinţe penale.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază, în esenţă, că textul criticat este neconstituţional în măsura în care nu permite aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor născute sub imperiul legii vechi şi care au fost soluţionate definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021.
    10. Autorul excepţiei din Dosarul nr. 2.512D/2021 consideră că, pentru a răspunde imperativului principiului nediscriminării şi egalităţii în faţa legii, dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 trebuie să fie operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. Din perspectiva succesiunii în timp a legii penale, autorul apreciază că dispoziţiile criticate reprezintă o lege penală mai favorabilă, deoarece înainte de soluţionarea definitivă a cauzei nu exista opţiunea înlocuirii răspunderii penale, prin repararea integrală a prejudiciului şi plata sumei suplimentare de 20% din valoarea acestuia, şi nici posibilitatea, în unele situaţii, de a fi aplicată pedeapsa amenzii. În final, consideră că, în situaţia inculpaţilor condamnaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021 pentru o infracţiune de evaziune fiscală, având asociat un prejudiciu mai mic de 50.000 euro (în echivalent în lei), care a fost integral recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, îşi găseşte aplicabilitatea art. 6 alin. (3) din Codul penal, astfel încât condamnatul ar trebui să beneficieze de prevederile legii anterior menţionate, ca lege penală mai favorabilă. Apreciază că aceste dispoziţii se aplică tuturor participanţilor condamnaţi, inclusiv celor care nu au contribuit în mod direct la recuperarea prejudiciului, conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021. Invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 101 din 17 februarie 2021, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005.
    11. De asemenea, autorul excepţiei din Dosarul nr. 3.469D/2021 apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează că, în virtutea principiului constituţional al legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 55/2021, care îndeplinesc condiţiile privind recuperarea prejudiciului, chiar dacă aceştia au depăşit momentele procesuale prevăzute în actul normativ, inclusiv după judecarea definitivă a cauzei. Susţine că prin soluţia legislativă supusă analizei se generează o situaţie discriminatorie, deoarece inculpaţii care, sub efectul legii vechi, au adoptat o conduită procesuală adecvată - recunoscând faptele, solicitând judecata în procedură abreviată şi achitând integral prejudiciul - ajung să fie dezavantajaţi în raport cu inculpaţii care au optat pentru procedura de judecată obişnuită, mai îndelungată.
    12. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea condiţiilor de aplicare a legii intră în competenţa legiuitorului. În plus, este evident că prin această solicitare petentul urmăreşte, în esenţă, să obţină rejudecarea cauzei sale, ceea ce ar contraveni autorităţii de lucru judecat.
    13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, din aceleaşi raţionamente pentru care, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a admis ca limită temporală a aplicării dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1968 data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, în redactarea introdusă prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021, cu următorul conţinut: „În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.“
    18. Ulterior sesizării Curţii, textul criticat a fost supus unor intervenţii legislative succesive, fiind modificat prin art. XXIX pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, precum şi prin art. I pct. 7 din Legea nr. 126/2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacităţii de combatere a evaziunii fiscale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 13 mai 2024. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
    19. În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la valorile supreme ale statului român, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi principiul legalităţii, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) şi, după caz, al art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la prevederile constituţionale corespondente, sunt invocate şi exigenţele art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 49 - Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în speţă este incidentă una dintre cauzele de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, expres consacrate de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv lipsa legăturii dispoziţiilor legale criticate cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, norma criticată instituie o cauză specială de nepedepsire, aplicabilă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Or, autorii excepţiei au fost condamnaţi definitiv anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005.
    21. Interpretând dispoziţiile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că dispoziţiile legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată excepţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 13, sau Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 15).
    22. Curtea a reţinut că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15).
    23. Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).
    24. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu au legătură cu cauzele în care a fost ridicată excepţia şi, prin urmare, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Răzvan Florinel Stănciulescu în Dosarul nr. 15.198/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Constantin Alexandru Păun în Dosarul nr. 16.247/3/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2026.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Alina Oprişan

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 17 din 15 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"