Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA Nr. 114 *) din 15 noiembrie 1994     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIA Nr. 114 *) din 15 noiembrie 1994

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 21 decembrie 1994
*) Definitiva prin nerecurare.

Ion Filipescu - preşedinte
Antonie Iorgovan - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicatã de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 6923/1994 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 2 noiembrie 1994, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 7 noiembrie şi apoi la 15 noiembrie.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin acţiunea formulatã, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitind instanţei obligarea piritei la respectarea contractului de asociere didactica încheiat între pãrţi. În motivarea cererii, reclamantul a arãtat ca pirita, prin adresa nr. 76 din 15 aprilie 1994, i-a comunicat ca, începînd cu luna mai 1994, înţelege sa rezilieze convenţia intervenita, deoarece dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învãţãmînt superior şi recunoaşterea diplomelor nu permit continuarea acestei colaborãri.
Cererea formeazã obiectul Dosarului nr. 6923/1994 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar la termenul de 2 iunie 1994 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 88/1993, sustinind, în esenta, ca ele sînt contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia dreptul la munca nu poate fi îngrãdit, iar restrîngerea unor drepturi nu este posibila decît în cazurile limitativ prevãzute de art. 49 din Constituţie. Mai arata ca dispoziţiile contestate sînt contrare art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale la care ţara noastrã este parte, astfel ca incalca şi prevederile art. 20 din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 2 iunie 1994, a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecãtoria considera ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 "aduce atingere dreptului la munca care nu poate fi îngrãdit, precum şi libertãţii de a alege locul de munca de cãtre cadrul didactic implicat".
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar potrivit art. 5 din aceeaşi lege, relaţii de la Ministerul Învãţãmîntului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, nefiind vorba de o ingradire a dreptului la munca, şi ca dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 nu incalca nici prevederile art. 6 pct. 1 şi nici ale art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale la care România este parte. Astfel, se arata ca "Limitarea prevãzutã în art. 32 al Legii art. 88/1993, pentru cadrele didactice universitare, a dreptului de a preda la o alta instituţie de învãţãmînt decît la cea la care au funcţia de baza, pînã la cel mult echivalentul unei norme didactice, s-a fãcut prin lege, asa cum prevede art. 49 alin. (1) din Constituţie şi fãrã încãlcarea dreptului la munca". De asemenea, Guvernul considera ca nu se incalca nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, art. 32 din Legea nr. 88/1993 fiind în concordanta cu Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care în art. 6 pct. 1 prevede "dreptul la munca include dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi cistige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã ...", iar în art. 7 prevede ca orice persoana se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice care sa-i asigure, printre alte drepturi, şi pe cel prevãzut de lit. d) "limitarea raţionalã a duratei muncii". Se arata ca la adoptarea acestei mãsuri s-a avut în vedere situaţia creata prin înfiinţarea a numeroase instituţii de învãţãmînt particular "fãrã a avea asigurate cerinţele minime pentru desfãşurarea unui învãţãmînt superior de calitate".
În relaţiile primite de la Ministerul Învãţãmîntului se menţioneazã care sînt obligaţiile cadrelor didactice şi se transmite în copie Ordinul ministrului învãţãmîntului nr. 8018 din 28 mai 1990 prin care au fost stabilite normele didactice saptaminale în învãţãmîntul superior. Cu privire la excepţie, "roaga instanta sa se pronunţe".
Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ţinînd seama de excepţia ridicatã, opinia instanţei, punctul de vedere al Guvernului, relaţiile Ministerului Învãţãmîntului, susţinerile pãrţilor, dispoziţiile constituţionale invocate şi de prevederile art. 32 din Legea nr. 88/1993, se reţin cele ce urmeazã:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
Art. 32 din Legea nr. 88/1993, ce formeazã obiectul controlului de constitutionalitate, prevede în alin. (1) ca un cadru didactic cu funcţia de baza la o instituţie de învãţãmînt de stat sau particular poate efectua activitãţi didactice prin asociere, indiferent de forma de angajare, la alte instituţii de învãţãmînt superior, pînã la cel mult echivalentul unei norme didactice stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale.
Art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sînt libere".
În acelaşi sens sînt şi dispoziţiile art. 6 pct 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care prevede ca "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi cistige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept".
Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993, limitind posibilitatea cadrelor didactice de a efectua activitãţi la alte instituţii de învãţãmînt superior, contravin în mod vadit prevederilor textului constituţional citat.
De altfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru : apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale ; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
De asemenea, dispoziţiile art. 32 din Legea 88/1993 contravin şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat în ţara noastrã prin Decretul nr. 212/1974. Textul respectiv prevede ca statele pãrţi recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi cistige existenta printr-o munca liber aleasã şi acceptatã şi se obliga sa ia mãsuri pentru garantarea acestui drept.
Potrivit prevederilor art. 20 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacã exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.
În lumina tuturor acestor texte, este de reţinut ca dreptul la munca al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrãdiri sau limitãri, fiecare persoana fiind libera sa munceasca în mãsura posibilitãţilor sale fizice şi intelectuale pe care doar singura le poate aprecia.
Îngrãdirea prevãzutã de textul menţionat este de natura, pe de alta parte, sa conducã la o discriminare între cadrele didactice şi restul salariaţilor, pentru care dreptul la munca nu este limitat prin lege, nesocotindu-se în felul acesta şi prevederile art. 16 din Constituţie, care proclama ca cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Sintagma limitarea raţionalã a duratei muncii, la care se referã art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, nu trebuie inteleasa ca reprezentind temeiul unor îngrãdiri aduse dreptului la munca, ci, dimpotriva, ca subliniind dreptul oricãrui om care munceste de a nu fi obligat la efectuarea unor activitãţi care sa depãşeascã posibilitãţile sale.
Înlãturarea limitãrii activitãţii cadrelor didactice, în aceasta perioada de organizare a învãţãmîntului privat recent înfiinţat, care nu a avut încã posibilitatea sa-şi formeze cadre didactice proprii, deschide posibilitatea folosirii cadrelor cele mai bine pregãtite, mãsura salutara pentru ridicarea acestui învãţãmînt la nivelul celui de stat, contribuind tocmai prin aceasta la asigurarea acelor cerinţe minime pentru desfãşurarea unui învãţãmînt superior de calitate.
În cadrul autonomiei universitare, garantatã de art. 32 alin. (6) din Constituţie, instituţiile de învãţãmînt privat au interesul şi posibilitatea conferita de lege şi de contractul pe care îl încheie cu cadrul didactic sa controleze îndeaproape îndeplinirea tuturor obligaţiilor didactice ce-i revin acestuia, precum şi nivelul ştiinţific al lectiilor predate de el, inlaturind orice exerciţiu abuziv al profesiei didactice.
Fata de toate aceste consideratii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi admisã, textul art. 32 din Legea nr. 88 din 17 decembrie 1993 fiind neconstitutional.
Ca urmare, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A. c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Beleiu Gheorghe, cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 2 iunie 1994.
Constata ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 este neconstitutional.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 15 noiembrie 1994.

PREŞEDINTE,
acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu

Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-----------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016