Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 5 iunie 1992 privind diversitatea biologica *)
Pãrţile contractante, constiente de valoarea intrinseca a diversitatii biologice şi de valoarea ecologica, genetica, socialã, economicã, ştiinţificã, educaţionalã, culturalã, recreativa şi estetica a diversitatii biologice şi a componentelor sale, constiente, de asemenea, de importanta diversitatii biologice pentru evoluţie şi pentru conservarea sistemelor de sustinere a biosferei, afirmind ca, conservarea diversitatii biologice este o preocupare comuna a umanitãţii, reafirmind ca statele au drepturi suverane asupra propriilor lor resurse biologice, reafirmind, de asemenea, ca statele sînt responsabile de conservarea diversitatii lor biologice şi de utilizarea durabila a resurselor lor biologice,preocupate de faptul ca diversitatea biologica este redusã semnificativ de anumite activitãţi umane, constiente de lipsa generalã de informaţii şi cunoştinţe privind diversitatea biologica şi de necesitatea urgenta de a dezvolta capacitatea ştiinţificã, tehnica şi institutionala proprie care sa asigure înţelegerea fundamentalã necesarã planificarii şi implementarii mãsurilor adecvate, notînd ca este vitala anticiparea, prevenirea şi atacarea la sursa a cauzelor reducerii semnificative sau pierderii diversitatii biologice, notînd, de asemenea, ca acolo unde exista ameninţarea unei reduceri semnificative sau a pierderii diversitatii biologice, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu trebuie folositã ca motiv pentru amînarea mãsurilor de evitare sau de reducere a acestui pericol, notînd, în continuare, ca cerinta fundamentalã pentru conservarea diversitatii biologice este conservarea "în situ" a ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populatiilor viabile de specii în mediul lor natural, notînd, în continuare, ca mãsurile "ex situ", de preferinta în ţara de origine, au, de asemenea, un rol important, recunoscind ca un numãr mare de comunitãţi locale şi de populaţii autohtone depind de resursele biologice pe care se bazeazã modurile de viata traditionale şi ca este de dorit împãrţirea echitabila a beneficiilor care provin din utilizarea cunoştinţelor, inovatiilor şi practicilor traditionale privind conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a elementelor sale, recunoscind, de asemenea, rolul vital pe care-l joaca femeile în conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice şi afirmind necesitatea asigurãrii deplinei lor participari la toate nivelurile de elaborare şi de implementare a politicilor de conservare a diversitatii biologice, subliniind importanta şi necesitatea promovãrii cooperãrii internaţionale, regionale şi globale între state şi organizaţii interguvernamentale şi sectorul neguvernamental pentru conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor sale, recunoscind ca asigurarea de noi resurse financiare suplimentare şi accesul corespunzãtor la tehnologii pertinente pot influenta substanţial capacitatea lumii de a trata problema pierderii diversitatii biologice, recunoscind, de asemenea, ca sînt necesare mãsuri speciale pentru a rezolva necesitãţile ţãrilor în curs de dezvoltare, inclusiv, asigurarea de noi resurse suplimentare financiare şi accesul corespunzãtor la tehnologii pertinente, notînd, în aceasta privinta, condiţiile speciale ale ţãrilor cel mai puţin dezvoltate şi ale statelor insulare mici, recunoscind ca sînt necesare investiţii substanţiale pentru conservarea diversitatii biologice şi ca exista perspectiva unui domeniu larg de beneficii ecologice, economice şi sociale din aceste investiţii, recunoscind ca dezvoltarea economicã şi socialã şi eradicarea saraciei sînt primele şi cele mai importante prioritati pentru ţãrile în curs de dezvoltare, constiente de faptul ca utilizarea durabila şi conservarea diversitatii biologice sînt de importanta majorã pentru rezolvarea necesitãţilor de hrana, de sãnãtate şi a altor cerinţe ale populaţiei planetei în continua creştere, motiv pentru care accesul la resurse genetice şi la tehnologii, cît şi împãrţirea acestora sînt esenţiale, notînd ca, în cele din urma, conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice vor întãri relaţiile de prietenie dintre state şi vor contribui la pacea umanitãţii, dorind lãrgirea şi completarea acordurilor internaţionale existente privind conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor sale, şi hotãrîte sa conserve şi sa utilizeze durabil diversitatea biologica, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Obiective Obiectivele prezentei convenţii, ce trebuie urmate în conformitate cu dispoziţiile sale pertinente, sînt conservarea diversitatii biologice, utilizarea durabila a componentelor sale şi împãrţirea corecta şi echitabila a beneficiilor ce rezulta din utilizarea resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzãtor la resursele genetice, prin transferul adecvat de tehnologii pertinente, ţinînd cont de toate drepturile asupra acestor resurse şi tehnologii, şi prin finanţarea corespunzãtoare. ART. 2 Utilizarea termenilor În înţelesul prezentei convenţii: Diversitatea biologica înseamnã variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor. Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau pãrţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor avînd folosinta sau valoare efectivã sau potenţiala pentru umanitate. Biotehnologie înseamnã orice aplicaţie tehnologicã ce foloseşte sisteme biologice, organisme vii sau derivate din ele, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese pentru utilizare specifica. Ţara de origine a resurselor genetice înseamnã ţara care poseda acele resurse genetice în condiţii "în situ". Ţara care asigura resurse genetice înseamnã ţara care furnizeazã resurse genetice luate din surse "în situ", inclusiv populaţii de specii sãlbatice şi domestice, sau din surse "ex situ", care pot sau nu sa-şi aibã originea în acea ţara. Specii domestice sau cultivate înseamnã speciile la care a fost influentat procesul de evoluţie de cãtre oameni pentru a rãspunde necesitãţilor lor. Ecosistem înseamnã un complex dinamic de comunitãţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor fãrã viata, care interactioneaza ca o unitate funcţionalã. Conservare "ex situ" înseamnã conservarea componentelor diversitatii biologice în afarã habitatelor lor naturale. Material genetic înseamnã orice material de origine vegetala, animala, microbiana sau altele care conţine unitãţi functionale de ereditate. Resurse genetice înseamnã material genetic de valoare actuala sau potenţiala. Habitat înseamnã locul sau tipul de loc unde exista în mod natural un organism sau o populaţie. Condiţii "în situ" înseamnã condiţiile în care resursele genetice exista în cadrul ecosistemelor şi al habitatelor naturale şi, în cazul speciilor domestice şi cultivate, în mediul în care s-au dezvoltat caracterele lor distincte. Conservare "în situ" înseamnã conservarea ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populatiilor viabile de specii în mediul lor natural şi, în cazul speciilor domestice sau cultivate, în mediul în care şi-au dezvoltat caracterele lor distincte. Zona protejata înseamnã o zona delimitata geografic care este desemnatã sau reglementatã şi administratã pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare. Organizaţie de integrare economicã regionala înseamnã o organizaţie constituitã din state suverane ale unei zone date, cãreia statele membre i-au transferat competente cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizata din timp, conform procedurilor sale interne, sa semneze, sa ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la aceasta. Utilizare durabila înseamnã utilizarea componentelor diversitatii biologice într-un mod şi ritm care sa nu ducã la scãderea pe termen lung a diversitatii biologice, mentinindu-i astfel potenţialul de a rãspunde necesitãţilor şi aspiratiilor generaţiilor prezente şi viitoare. Tehnologie include biotehnologia. ART. 3 Principiu În conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, în conformitate cu propriile lor politici de mediu, şi responsabilitatea sa asigure ca activitãţile de sub jurisdicţia şi controlul lor sa nu cauzeze prejudicii mediului altor state sau zonelor din afarã limitelor jurisdicţiei lor naţionale. ART. 4 Domeniul de aplicare Sub rezerva drepturilor altor state şi cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres în prezenta convenţie, dispoziţiile prezentei convenţii se aplica, pentru fiecare parte contractantã: a) în cazul componentelor diversitatii biologice, în zonele din cadrul jurisdicţiei sale naţionale; şi b) în cazul proceselor şi activitãţilor efectuate sub jurisdicţia sau controlul sau, indiferent unde apar efectele lor, în zona jurisdicţiei sale naţionale sau dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale. ART. 5 Cooperare Fiecare parte contractantã, în mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, va coopera direct sau, unde este cazul, prin organizaţii internaţionale competente, cu alte pãrţi contractante în domenii din afarã jurisdicţiei naţionale şi în alte probleme de interes reciproc, pentru conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice. ART. 6 Mãsuri generale pentru conservare şi utilizare durabila Fiecare dintre pãrţile contractante, în funcţie de condiţiile specifice şi posibilitãţi: a) va elabora strategii, planuri şi programe naţionale pentru a asigura conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice sau va adapta în acest scop strategiile, planurile şi programele existente ţinînd seama, printre altele, de mãsurile stabilite în prezenta convenţie, importante pentru partea contractantã în cauza; şi b) va integra, în mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice în planurile, programele şi politicile sectoriale şi intersectoriale pertinente. ART. 7 Identificare şi monitorizare Fiecare parte contractantã, în mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, în special pentru obiectivele art. 8-10: a) va identifica obiectivele diversitatii biologice importante pentru conservarea şi utilizarea sa durabila, avînd în vedere lista indicatoare de categorii din anexa nr. 1; b) va monitoriza, prin prelevare de esantioane şi alte tehnici, componentele diversitatii biologice identificate conform subparagrafului a) de mai sus, acordind atentie specialã celor care necesita mãsuri de conservare urgenta şi celor care oferã cel mai ridicat potenţial pentru utilizare durabila; c) va identifica procesele şi categoriile de activitãţi care au sau este foarte probabil sa aibã impact negativ semnificativ asupra conservãrii şi utilizãrii durabile a diversitatii biologice şi va monitoriza efectele lor prin prelevare de esantioane şi alte tehnici; şi d) va întreţine şi organiza, prin orice sistem, datele obţinute din activitãţile de identificare şi monitorizare, conform subparagrafelor a), b) şi c) de mai sus. ART. 8 Conservare "în situ" În mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantã: a) va stabili un sistem de zone protejate sau zone unde sînt necesare mãsuri speciale pentru conservarea diversitatii biologice; b) va elabora, unde este necesar, linii directoare pentru selectarea, stabilirea şi administrarea zonelor protejate sau a zonelor unde trebuie luate mãsuri speciale pentru conservarea diversitatii biologice; c) va reglementa sau administra resursele biologice importante pentru conservarea diversitatii biologice, în interiorul sau în afarã zonelor protejate, pentru a le asigura conservarea şi utilizarea durabila; d) va promova protecţia ecosistemelor, habitatelor naturale şi menţinerea populatiilor viabile de specii în mediul natural; e) va promova dezvoltarea durabila şi ecologic raţionalã în zonele adiacente zonelor protejate, în vederea asigurãrii unei protecţii sporite a acestor zone; f) va reface şi reconstrui ecosistemele degradate şi va promova recuperarea speciilor amenintate, printre altele, prin dezvoltarea şi implementarea de planuri şi alte strategii de administrare; g) va stabili sau menţine mijloace de reglementare, administrare sau control al riscurilor legate de utilizarea şi eliberarea de organisme vii şi modificate, rezultate din biotehnologie, care ar putea avea impact negativ asupra mediului, care ar putea afecta conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, luind în considerare şi riscurile asupra sãnãtãţii umane; h) va preveni introducerea, va controla sau eradica acele specii strãine care ameninta ecosisteme, habitate sau alte specii; i) va face eforturi pentru a asigura condiţiile necesare compatibilitatii dintre utilizarile actuale şi conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor sale; j) conform legislaţiei sale naţionale, va respecta, va menţine şi va pãstra cunoştinţele, inovatiile şi practicile comunitãţilor indigene şi locale cu stiluri de viata traditionale necesare pentru conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice şi va promova aplicarea lor mai larga, cu aprobarea şi implicarea deţinãtorilor de astfel de cunoştinţe, inovaţii sau practici şi va incuraja împãrţirea echitabila a beneficiilor care rezulta din utilizarea unor astfel de cunoştinţe, inovaţii şi practici; k) va dezvolta sau menţine legislaţia necesarã şi/sau alte prevederi regulamentare pentru protecţia speciilor sau populatiilor amenintate; l) în cazul în care un efect negativ semnificativ asupra diversitatii biologice a fost determinat conform art. 7, va reglementa sau controla procesele şi categoriile de activitãţi în cauza; şi m) va coopera în asigurarea de suport financiar sau orice alt suport pentru conservarea "în situ", subliniata la subparagrafele a)-l) de mai sus, în special pentru ţãrile în curs de dezvoltare. ART. 9 Conservare "ex situ" Fiecare parte contractantã, în mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, în special în scopul completãrii mãsurilor "în situ": a) va adopta mãsuri pentru conservarea "ex situ" a componentelor diversitatii biologice, de preferinta în ţara de origine a acestor componente; b) va stabili şi menţine facilitãţi pentru conservarea "ex situ" şi cercetarea plantelor, animalelor şi microorganismelor, de preferinta în ţara de origine a resurselor genetice; c) va adopta mãsuri pentru recuperarea şi refacerea speciilor amenintate şi pentru reintroducerea lor în habitatele lor naturale, în condiţii adecvate; d) va reglementa şi administra colectarea de resurse biologice din habitate naturale în scopul conservãrii "ex situ", astfel încît sa nu se ameninte ecosisteme şi populaţii de specii "în situ", cu excepţia cazului în care sînt necesare mãsuri speciale "ex situ", conform subparagrafului c) de mai sus; şi e) va coopera pentru asigurarea suportului financiar şi de alt tip pentru conservarea "ex situ", subliniata la subparagrafele a)-d) de mai sus şi pentru crearea şi menţinerea mijloacelor de conservare "ex situ" în ţãrile în curs de dezvoltare. ART. 10 Utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice În mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantã: a) va integra cerinţele conservãrii şi utilizãrii durabile a resurselor biologice în luarea deciziilor la nivel naţional; b) va adopta mãsuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce impactul negativ asupra diversitatii biologice; c) va proteja şi incuraja utilizarea curenta a resurselor biologice, în conformitate cu practicile culturale traditionale care sînt compatibile cu conservarea şi utilizarea durabila; d) va ajuta populatiile locale în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor de reconstrucţie ecologica în zonele degradate unde s-a redus diversitatea biologica; şi e) va incuraja cooperarea dintre autoritãţile sale guvernamentale şi sectorul sau privat în dezvoltarea de metode pentru utilizarea durabila a resurselor biologice. ART. 11 Mãsuri stimulative În mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantã va adopta mãsuri sigure din punct de vedere economic şi social care sa acţioneze ca stimulente pentru conservarea şi utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice. ART. 12 Cercetare şi instruire Luind în considerare necesitãţile speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare, pãrţile contractante: a) vor stabili şi menţine programe pentru educare şi instruire ştiinţificã şi tehnica cu privire la mãsurile de identificare, conservare şi utilizare durabila a diversitatii biologice şi a componentelor sale şi vor asigura sprijin pentru astfel de programe de educare şi instruire pentru necesitãţile specifice ale ţãrilor în curs de dezvoltare; b) vor promova şi incuraja cercetarea care contribuie la conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, în special în ţãrile în curs de dezvoltare, între altele, în conformitate cu deciziile conferintei pãrţilor, ţinînd cont de recomandãrile organului subsidiar pentru consultare ştiinţificã, tehnica şi tehnologicã; şi c) respectînd dispoziţiile art. 16, 18 şi 20, vor promova şi vor coopera la utilizarea progreselor ştiinţifice privind diversitatea biologica, pentru a pune la punct metodele de conservare şi utilizare durabila a resurselor biologice. ART. 13 Educarea şi constientizarea publicului Pãrţile contractante: a) vor promova şi incuraja înţelegerea importantei şi a mãsurilor necesare pentru conservarea diversitatii biologice, ca şi propagarea sa prin mijloace de informare şi includerea acestor subiecte în programele educaţionale; şi b) vor coopera, în funcţie de necesitaţi, cu alte state şi organizaţii internaţionale pentru dezvoltarea de programe de educaţie şi constientizare a publicului privind conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice. ART. 14 Evaluarea impactului şi reducerea efectelor negative 1. În mãsura posibilitãţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantã: a) va introduce procedurile adecvate necesitind evaluarea impactului asupra mediului şi proiectelor sale propuse, care pot avea efecte negative asupra diversitatii biologice, pentru a evita sau reduce la minimum astfel de efecte şi, cînd este cazul, sa permitã participarea publicului la astfel de proceduri; b) va introduce mãsurile corespunzãtoare pentru luarea în considerare a consecinţelor asupra mediului ale programelor şi politicilor sale, care pot avea impact negativ semnificativ asupra diversitatii biologice; c) va promova, pe baza de reciprocitate, comunicarea, schimbul de informaţii şi consultarea privind activitãţile de sub jurisdicţia sau controlul sau, care ar putea avea efect negativ semnificativ asupra diversitatii biologice a altor state sau zone din afarã limitelor jurisdicţiei naţionale, prin încurajarea încheierii de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale, dupã caz; d) în caz de pericol sau de deteriorare grava sau iminenta, cu sursa sub jurisdicţia sau controlul sau, asupra diversitatii biologice din zone aflate sub jurisdicţia altor state sau zone din afarã limitelor jurisdicţiei naţionale, va anunta imediat statele potenţial afectate de un astfel de pericol sau deteriorare, şi va iniţia acţiuni de prevenire sau reducere a unui astfel de pericol sau deteriorare; şi e) va promova mãsuri naţionale, pentru raspunsuri de urgenta la activitãţi sau evenimente, cauzate natural sau în alt mod, care prezintã un pericol grav sau iminent asupra diversitatii biologice şi va incuraja cooperarea internationala pentru a ajuta astfel de eforturi naţionale şi, dupã caz şi în acord cu statele sau organizaţiile de integrare economicã regionala implicate, va stabili planuri de urgenta comune. 2. Conferinţa pãrţilor va examina, pe baza unor studii ce urmeazã a fi efectuate, problema responsabilitãţii şi repararii, inclusiv a reconstructiei şi compensãrii pagubelor aduse diversitatii biologice, cu excepţia cazului cînd responsabilitatea este o problema strict interna. ART. 15 Accesul la resurse genetice 1. Recunoscind drepturile suverane ale statelor asupra resurselor lor naturale, autoritatea de a determina accesul la resurse genetice aparţine guvernelor naţionale şi este supusã legislaţiei naţionale. 2. Fiecare parte contractantã va face eforturi de a crea condiţii pentru a facilita accesul altor pãrţi contractante la resurse genetice pentru utilizãri sigure din punct de vedere al mediului şi sa nu impunã restrictii care sa contravina obiectivelor prezentei convenţii. 3. În scopul prezentei convenţii, resursele genetice care sînt asigurate de o parte contractantã, dupã cum se fac referiri în acest articol şi în art. 16 şi 19, sînt doar acelea care sînt asigurate de pãrţi contractante care sînt tari de origine a acestor resurse şi de cãtre pãrţile care au obţinut aceste resurse genetice în conformitate cu prezenta convenţie. 4. Accesul, cînd este asigurat, va fi în termeni acceptaţi reciproc şi va fi supus prevederilor acestui articol. 5. Accesul la resurse genetice va fi supus consimtamintului partii contractante care furnizeazã astfel de resurse, dacã nu este stabilit altfel de cãtre acea parte. 6. Fiecare parte contractantã va face eforturi pentru dezvoltarea şi efectuarea de cercetãri ştiinţifice bazate pe resurse genetice furnizate de cãtre alte pãrţi contractante cu deplina participare a acestora şi, în mãsura posibilitãţilor, pe teritoriul lor. 7. Fiecare parte contractantã va lua mãsurile legislative, administrative sau politice adecvate, conform cu art. 16 şi 19 şi, dupã caz, prin mecanismul financiar stabilit la art. 20 şi 21, pentru a asigura împãrţirea justa şi echitabila, cu partea contractantã care furnizeazã resursele genetice, a rezultatelor cercetãrii şi dezvoltãrii şi a beneficiilor cercetãrii, obţinute din utilizarea comercialã sau de alt tip a acestor resurse. O astfel de împãrţire se va face în termeni acceptaţi reciproc. ART. 16 Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie 1. Fiecare parte contractantã, recunoscind ca tehnologia include biotehnologia şi ca atît accesul la tehnologie cît şi transferul de tehnologie între pãrţile contractante sînt elemente esenţiale pentru atingerea obiectivelor prezentei convenţii, se angajeazã, conform prevederilor acestui articol, sa asigure şi/sau sa faciliteze accesul la tehnologie şi transferul, cãtre alte pãrţi contractante, de tehnologii necesare pentru conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice sau care utilizeazã resurse genetice fãrã sa cauzeze pagube semnificative mediului înconjurãtor. 2. Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie, la care se referã paragraful 1 de mai sus, pentru ţãrile în curs de dezvoltare, vor fi asigurate şi/sau facilitate în termenii cei mai corecti şi mai favorabili, inclusiv în termeni concesionali şi preferentiali, cînd exista acord reciproc şi, unde este necesar, în conformitate cu mecanismul financiar stabilit de art. 20 şi 21. Atunci cînd tehnologiile fac obiectul unor brevete sau al altor drepturi de proprietate intelectualã, accesul şi transferul sînt asigurate în termeni care recunosc drepturile de proprietate intelectualã şi sînt în concordanta cu protecţia lor adecvatã şi efectivã. Aplicarea acestui paragraf va fi în conformitate cu prevederile paragrafelor 3, 4 şi 5 de mai jos. 3. Fiecare parte contractantã va lua mãsurile legislative, administrative sau politice, dupã caz, pentru a asigura pãrţilor contractante, în special celor care sînt tari în curs de dezvoltare care furnizeazã resurse genetice, accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie care utilizeazã acele resurse, pe baza de termeni acceptaţi reciproc, inclusiv tehnologie protejata de brevete şi alte drepturi de proprietate intelectualã, dacã este cazul, prin dispoziţiile art. 20 şi 21 şi în conformitate cu dreptul internaţional şi cu prevederile paragrafelor 4 şi 5 de mai jos. 4. Fiecare parte contractantã va lua mãsuri legislative, administrative sau politice, dupã caz, pentru ca sectorul privat sa faciliteze accesul la tehnologie, dezvoltarea comuna şi transferul de tehnologie la care se referã paragraful 1 de mai sus, în beneficiul atît al instituţiilor guvernamentale cît şi al sectorului privat din ţãrile în curs de dezvoltare şi, în aceasta privinta, se va conformã obligaţiilor de la paragrafele 1, 2 şi 3 de mai sus. 5. Pãrţile contractante, recunoscind ca brevetele şi alte drepturi de proprietate intelectualã pot avea o influenta asupra implementarii prezentei convenţii, vor coopera, în conformitate cu dreptul internaţional şi legislaţia nationala, pentru a asigura ca aceste drepturi sa fie în sprijinul obiectivelor sale şi sa nu le contracareze. ART. 17 Schimb de informaţii 1. Pãrţile contractante vor facilita schimbul de informaţii provenite din toate sursele accesibile publicului, referitoare la conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, luind în considerare nevoile speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare. 2. Un astfel de schimb de informaţii va include schimbul de rezultate ale cercetãrii tehnice, ştiinţifice şi socioeconomice, ca şi programele de instruire şi studii, cunoştinţe de specialitate autohtone şi traditionale, ca atare şi asociate cu tehnologiile amintite în art. 16 paragraful 1. Va include, de asemenea, dacã este posibil, repatrierea informaţiilor. ART. 18 Cooperarea tehnica şi ştiinţificã 1. Pãrţile contractante vor incuraja cooperarea tehnica şi ştiinţificã internationala în domeniul conservãrii şi utilizãrii durabile a diversitatii biologice, dacã este necesar, prin instituţiile naţionale şi internaţionale corespunzãtoare. 2. Fiecare parte contractantã va promova cooperarea tehnica şi ştiinţificã cu alte pãrţi contractante, în particular tari în curs de dezvoltare, pentru implementarea prezentei convenţii, între altele, prin elaborarea şi aplicarea politicii naţionale. La promovarea unei astfel de cooperãri trebuie acordatã o atentie deosebita dezvoltãrii şi intaririi capacitãţilor naţionale, prin punerea în valoare a resurselor umane şi întãrirea instituţiilor. 3. Conferinţa pãrţilor, la prima sa reuniune, va determina stabilirea unui mecanism tip centru de schimb care sa incurajeze şi sa faciliteze cooperarea tehnico-ştiinţificã. 4. Pãrţile contractante, în conformitate cu legislaţia şi politicile naţionale, vor incuraja şi dezvolta metode de cooperare pentru elaborarea şi utilizarea tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor autohtone şi traditionale, în conformitate cu obiectivele prezentei convenţii. În acest scop, pãrţile contractante vor promova, de asemenea, cooperarea în domeniul instruirii de personal şi al schimbului de experţi. 5. Pãrţile contractante, de comun acord, vor incuraja stabilirea de programe de cercetare şi acţiuni comune pentru dezvoltarea de tehnologii referitoare la obiectivele prezentei convenţii. ART. 19 Administrarea biotehnologiei şi repartizarea beneficiilor 1. Fiecare parte contractantã va lua mãsuri legislative, administrative sau politice, dupã caz, pentru a asigura participarea efectivã la activitãţile de cercetare biotehnologica a acelor pãrţi contractante, în special a ţãrilor în curs de dezvoltare, care furnizeazã resurse genetice pentru o astfel de cercetare şi unde este posibil în astfel de pãrţi contractante. 2. Fiecare parte contractantã va lua toarte mãsurile posibile sa incurajeze şi sa furnizeze accesul prioritar, pe o baza justa şi echilibrata, al pãrţilor contractante, în special al ţãrilor în curs de dezvoltare, la rezultatele şi beneficiile care rezulta din biotehnologiile bazate pe resurse genetice furnizate de acele pãrţi contractante. Un astfel de acces se va face în termeni reciproc acceptaţi. 3. Pãrţile vor examina necesitatea şi modalitãţile realizãrii unui protocol care sa stabileascã procedurile adecvate, inclusiv, în particular, un acord prealabil, dat în cunostinta de cauza, în domeniul transferului, manipulãrii şi utilizãrii în deplina siguranta a oricãrui organism viu modificat rezultat din biotehnologie, care ar putea avea efecte negative asupra conservãrii şi utilizãrii durabile a diversitatii biologice. 4. Fiecare parte contractantã comunica direct sau cere sa comunice, prin intermediul oricãrei persoane fizice sau juridice de sub jurisdicţia sa şi care furnizeazã organisme vizate de paragraful 3 de mai sus, partii contractante pe teritoriul cãreia aceste organisme urmeazã a fi introduse, orice informaţie disponibilã referitoare la utilizarea şi reglementãrile de securitate cerute de partea contractantã în materie de manipulare a unor asemenea organisme, ca şi orice informaţie disponibilã privind impactul potenţial negativ al organismelor specifice în cauza. ART. 20 Resurse financiare 1. Fiecare parte contractantã se angajeazã sa asigure, în mãsura posibilitãţilor sale, un suport financiar şi stimulente cu privire la acele activitãţi naţionale care urmãresc sa realizeze obiectivele prezentei convenţii, în conformitate cu planurile, prioritãţile şi programele sale naţionale. 2. Pãrţile tari dezvoltate vor furniza resurse financiare noi şi suplimentare pentru a permite pãrţilor tari în curs de dezvoltare sa facã fata costurilor suplimentare convenite, impuse de implementarea mãsurilor prin care sa-şi respecte obligaţiile care decurg din prezenta convenţie şi pentru a beneficia de prevederile sale, aceste costuri fiind convenite, între o parte ţara în curs de dezvoltare şi structura institutionala amintita în art. 21, în concordanta cu politica, strategia, prioritãţile programelor şi criteriile de eligibilitate şi o lista indicativa de costuri suplimentare stabilitã de conferinţa pãrţilor. Alte pãrţi, inclusiv ţãrile care sînt în proces de tranzitie cãtre economia de piata, pot prelua voluntar obligaţiile pãrţilor tari dezvoltate. În sensul acestui articol, conferinţa pãrţilor va stabili, la prima sa intilnire, o lista a pãrţilor tari dezvoltate şi a altor pãrţi care îşi asuma în mod voluntar obligaţiile de pãrţi dezvoltate. Conferinţa pãrţilor va revedea aceasta lista şi o va modifica, dacã este cazul. Se vor incuraja, de asemenea, contribuţii din alte tari şi surse pe baza de voluntariat. Implementarea acestor angajamente va tine cont de necesitatea ca fluxul de fonduri sa fie adecvat, previzibil şi punctual şi de importanta repartizãrii sarcinii între pãrţile contribuabile incluse pe lista. 3. Pãrţile tari dezvoltate pot, de asemenea, furniza, în beneficiul ţãrilor în curs de dezvoltare, resurse financiare legate de aplicarea prezentei convenţii, pe cai bilaterale, regionale sau altele multilaterale. 4. Pãrţile tari în curs de dezvoltare nu vor putea sa se achite efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, decît în mãsura în care pãrţile tari dezvoltate se vor achitã efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, referitoare la resurse financiare şi transfer de tehnologie şi vor tine cont de faptul ca dezvoltarea economicã şi socialã şi eradicarea saraciei sînt primele şi cele mai importante prioritati ale pãrţilor tari în curs de dezvoltare. 5. Pãrţile vor tine cont de necesitãţile specifice şi de situaţia specialã a ţãrilor cel mai puţin dezvoltate în acţiunile lor legate de finanţare şi transfer de tehnologie. 6. Pãrţile contractante vor lua, de asemenea, în considerare condiţiile speciale care rezulta din dependenta fata de diversitatea biologica, din repartizarea şi localizarea acesteia pe teritoriul pãrţilor tari în curs de dezvoltare, în special al statelor mici insulare. 7. Se va lua, de asemenea, în considerare situaţia specialã a ţãrilor în curs de dezvoltare, mai ales a celor care sînt cele mai vulnerabile din punct de vedere al mediului înconjurãtor, cum ar fi acelea cu zone aride şi semiaride, zone de coasta şi muntoase. ART. 21 Mecanism financiar 1. Va exista un mecanism de finanţare pentru furnizarea de resurse financiare cãtre pãrţile tari în curs de dezvoltare, în spiritul prezentei convenţii, sub forma de donaţii sau în condiţii avantajoase ale cãrui elemente esenţiale sînt descrise în prezentul articol. Conform prezentei convenţii, mecanismul va funcţiona sub autoritatea şi coordonarea conferintei pãrţilor, fata de care este subordonat contabil. Operaţiunile mecanismului vor fi efectuate de o astfel de structura institutionala care se va decide de cãtre conferinţa pãrţilor la prima reuniune. Potrivit obiectivelor prezentei convenţii, conferinţa pãrţilor va stabili politica, strategia, prioritãţile programelor şi criteriile de eligibilitate referitoare la accesul la astfel de resurse şi la utilizarea lor. Contribuţiile se vor face astfel încît sa se ia în considerare necesitatea unor vãrsãminte anticipate, adecvate şi punctuale, asa cum este prevãzut în art. 20, în conformitate cu resursele financiare necesare, pe care conferinţa pãrţilor le va decide periodic, şi importanta împãrţirii efortului financiar cãtre pãrţile contribuabile incluse pe lista la care s-a fãcut referire în art. 20 paragraful 2. Pãrţile tari dezvoltate ca şi alte tari sau surse pot, de asemenea, sa aducã contribuţii voluntare. Mecanismul va funcţiona conform unui sistem de gestiune democratic şi transparent. 2. Urmãrind obiectivele prezentei convenţii, conferinţa pãrţilor, la prima sa intilnire, va stabili politica, strategia şi prioritãţile programului, cît şi criterii şi linii directoare detaliate pentru definirea condiţiilor cerute pentru accesul la resurse financiare şi utilizarea acestora, inclusiv supravegherea şi evaluarea acestei utilizãri, în mod regulat. Conferinţa pãrţilor va decide asupra mãsurilor necesare pentru aplicarea paragrafului 1 de mai sus, dupã consultarea structurii instituţionale însãrcinate cu operarea mecanismului financiar. 3. Conferinţa pãrţilor va examina eficienta mecanismului financiar stabilit prin acest articol, inclusiv criteriile şi liniile directoare la care se referã paragraful 2 de mai sus, la nu mai puţin de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi apoi regulat. Pe baza acestei examinari, va lua mãsurile adecvate pentru îmbunãtãţirea eficientei mecanismului, dacã este necesar. 4. Pãrţile contractante vor urmãri întãrirea instituţiilor financiare existente pentru a asigura resursele financiare destinate conservãrii şi utilizãrii durabile a diversitatii biologice. ART. 22 Relaţii cu alte convenţii internaţionale 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile nici unei pãrţi contractante, ce decurg dintr-un acord internaţional existent, cu excepţia cazului în care exercitarea acestor drepturi şi obligaţii ar cauza pagube serioase diversitatii biologice sau ar constitui o ameninţare pentru aceasta. 2. Pãrţile contractante vor aplica prezenta convenţie, în ceea ce priveşte mediul marin, în concordanta cu drepturile şi obligaţiile statelor ce decurg din dreptul asupra marii. ART. 23 Conferinţa pãrţilor 1. Prin prezenta, se instituie o conferinţa a pãrţilor. Prima reuniune a conferintei pãrţilor va fi convocatã de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurãtor nu mai tirziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Apoi se vor tine reuniuni ordinare ale conferintei pãrţilor, la intervale regulate, care urmeazã sa fie stabilite de conferinţa, la prima sa reuniune. 2. Reuniuni extraordinare ale conferintei pãrţilor se pot tine ori de cîte ori se va considera necesar de cãtre conferinţa sau la cererea, în scris, a oricãrei pãrţi, cu condiţia ca, în interval de şase luni de la comunicarea cererii la secretariat, sa fie susţinutã de cel puţin o treime din pãrţi. 3. Conferinţa pãrţilor va conveni şi va adopta prin consens, propriul regulament interior şi pe acela al oricãrui organ subsidiar pe care şi-l va putea crea, cît şi regulamentul financiar care guverneazã finanţarea secretariatului. La fiecare reuniune ordinarã, va adopta bugetul pentru perioada financiarã de pînã la urmãtoarea reuniune ordinarã. 4. Conferinţa pãrţilor va trece în revista aplicarea prezentei convenţii şi în acest scop: a) va stabili forma şi intervalele pentru transmiterea informaţiilor ce urmeazã a fi prezentate conform art. 26 şi va examina aceste informaţii cît şi rapoartele prezentate de oricare organ subsidiar; b) va studia avizele tehnice, tehnologice şi ştiinţifice asupra diversitatii biologice, furnizate conform art. 25; c) va examina şi adopta, dupã cum este necesar, protocoalele, în conformitate cu prevederile art. 28; d) va examina şi adopta, dupã caz, în conformitate cu prevederile art. 29 şi 30, amendamentele la aceasta convenţie şi la anexele sale; e) va examina amendamentele la orice protocol, ca şi la orice anexe ale acestuia şi, dacã asa se decide, va recomanda adoptarea lor de cãtre pãrţile la protocolul respectiv; f) va examina şi adopta, dupã cum este necesar, în conformitate cu art. 30, anexele suplimentare la prezenta convenţie; g) va crea organele subsidiare considerate necesare pentru aplicarea prezentei convenţii, în special pentru a asigura asistenta ştiinţificã şi tehnica; h) va contacta, prin secretariat, organele executive ale convenţiilor legate de problemele acoperite de prezenta convenţie, pentru a stabili forme adecvate de cooperare cu ele; şi i) va examina şi va lua orice alte mãsuri necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei convenţii, în lumina experienţei acumulate în aplicarea ei. 5. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile sale specializate şi Agenţia Internationala pentru Energie Atomica, ca şi orice stat care nu este parte la prezenta convenţie, pot fi reprezentate ca observatori la reuniunile conferintei pãrţilor. Orice alt organism sau instituţie guvernamentalã sau neguvernamentala, calificatã în domenii legate de conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, care a informat secretariatul despre dorinta de a fi reprezentatã ca observator la o reuniune a conferintei pãrţilor, poate fi admisã, cu condiţia ca cel puţin o treime a pãrţilor prezente sa nu aibã obiecţii. Admiterea şi participarea ca observatori va fi supusã regulilor de procedura adoptate de conferinţa pãrţilor. ART. 24 Secretariatul 1. Se instituie prin prezenta un secretariat. Funcţiile sale vor fi: a) sa organizeze reuniunile conferintei pãrţilor prevãzute prin art. 23 şi sa le asigure serviciile necesare; b) sa îndeplineascã funcţiile desemnate de orice protocol al prezentei convenţii; c) sa pregãteascã rapoartele asupra executãrii funcţiilor sale, stabilite conform prezentei convenţii şi sa le prezinte la conferinţa pãrţilor; d) sa asigure coordonarea cu alte organisme internaţionale competente, în special pentru a intra în acorduri administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficienta a funcţiilor sale; e) sa îndeplineascã orice alte funcţii ce îi pot fi stabilite de conferinţa pãrţilor. 2. La prima sa reuniune ordinarã, conferinţa pãrţilor va desemna secretariatul dintre acele organizaţii internaţionale competente existente care au arãtat dorinta de a îndeplini funcţiile de secretariat prevãzute de prezenta convenţie. ART. 25 Organ subsidiar pentru asistenta ştiinţificã, tehnica şi tehnologicã 1. Un organ subsidiar pentru asigurarea asistenţei ştiinţifice, tehnice şi tehnologice se stabileşte prin prezenta, pentru a asigura, în timp util, conferintei pãrţilor şi, dupã caz, celorlalte organe subsidiare, asistenta necesarã legatã de aplicarea prezentei convenţii. Acest organ va fi deschis spre participare tuturor pãrţilor şi va fi multidisciplinar. Va include reprezentanţi guvernamentali competenţi în domeniile de specialitate vizate. Va raporta regulat conferintei pãrţilor asupra tuturor aspectelor activitãţii sale. 2. Sub autoritatea conferintei pãrţilor şi în conformitate cu liniile directoare pe care ea le va stabili, la cererea ei, acest organ: (a) va furniza evaluãri ştiinţifice şi tehnice asupra stãrii diversitatii biologice; (b) va pregati evaluarile ştiinţifice şi tehnice asupra efectelor tipurilor de mãsuri luate în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii; (c) va identifica tehnologiile şi tehnicile de virf, novatoare şi eficiente, privind conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice şi va indica cãile şi mijloacele de promovare a dezvoltãrii şi/sau transferul unor astfel de tehnologii; (d) va furniza asistenta asupra programelor ştiinţifice şi cooperãrii internaţionale pentru cercetare şi dezvoltare legate de conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice; şi (e) va rãspunde intrebarilor ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa pãrţilor şi organele sale subsidiare i le-ar putea adresa. 3. Atribuţiile, mandatul, organizarea şi funcţionarea acestui organ vor putea fi precizate de conferinţa pãrţilor. ART. 26 Rapoarte Fiecare parte contractantã, la intervale care vor fi stabilite de conferinţa pãrţilor, va prezenta acesteia rapoarte de mãsuri care s-au luat pentru aplicarea prezentei convenţii şi asupra eficientei lor în realizarea obiectivelor care au fost enunţate. ART. 27 Reglementarea diferendelor 1. În cazul unui diferend între pãrţile contractante, privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile implicate vor cauta o soluţie pe calea negocierii. 2. Dacã pãrţile implicate nu pot ajunge la un acord prin negociere, pot cauta împreunã serviciile sau medierea unei terţe pãrţi. 3. La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, un stat sau o organizaţie de integrare economicã regionala poate declara în scris cãtre depozitar ca, pentru un diferend nerezolvat, conform paragrafului 1 sau 2 de mai sus, accepta, ca obligatoriu, una sau ambele modalitãţi urmãtoare de reglementare a diferendelor: a) arbitraj, în conformitate cu procedura prezentatã în partea I a anexei nr. 2; b) supunerea diferendului la Curtea Internationala de Justiţie. 4. Dacã pãrţile la diferend nu au acceptat aceeaşi procedura sau o procedura oarecare, conform cu paragraful 3 de mai sus, diferendul va fi supus pentru conciliere, în conformitate cu partea a II-a a anexei nr. 2, în cazul în care pãrţile nu stabilesc altfel. 5. Dispoziţiile acestui articol se vor aplica în legatura cu diferendele oricãrui protocol, cu excepţia cazului în care acesta dispune altfel. ART. 28 Adoptarea protocoalelor 1. Pãrţile contractante vor coopera la formularea şi adoptarea protocoalelor la prezenta convenţie. 2. Protocoalele vor fi adoptate la o reuniune a conferintei pãrţilor. 3. Textul oricãrui protocol propus va fi comunicat pãrţilor contractante de cãtre secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de o astfel de reuniune. ART. 29 Amendamente la convenţie sau la protocoale 1. Se pot propune amendamente la prezenta convenţie de cãtre orice parte contractantã. Amendamentele la orice protocol pot fi propuse de orice parte la acel protocol. 2. Amendamentele la prezenta convenţie vor fi adoptate la o reuniune a conferintei pãrţilor. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la o reuniune a pãrţilor la protocolul în chestiune. Textul oricãrui proiect de amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol, dacã nu se stabileşte altfel în acel protocol, va fi comunicat pãrţilor în chestiune de cãtre secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care se propune amendamentul spre adoptare. Secretariatul va comunica, de asemenea, amendamentele propuse, semnatarilor prezentei convenţii, spre informare. 3. Pãrţile vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens privind orice amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol. Dacã s-au epuizat toate eforturile pentru realizarea unui consens şi nu s-a ajuns la un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultima instanta, prin majoritatea de voturi a doua treimi din pãrţile în chestiune prezente şi care voteazã la reuniune şi va fi supus, de cãtre depozitar, tuturor pãrţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare. 4. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentelor va fi notificatã depozitarului, în scris. Amendamentele adoptate în conformitate cu paragraful 3 de mai sus vor intra în vigoare, pentru pãrţile care le-au acceptat, la 90 de zile dupã depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare de cãtre cel puţin doua treimi din pãrţile contractante la prezenta convenţie sau din pãrţile la protocolul respectiv. Apoi, amendamentele vor intra în vigoare, pentru orice alta parte, la 90 de zile dupã ce aceasta parte depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentelor. 5. În sensul acestui articol, expresia pãrţile prezente şi care voteazã înseamnã pãrţile prezente care dau un vot afirmativ sau negativ. ART. 30 Adoptarea de anexe şi amendamente la anexe 1. Anexele prezentei convenţii sau ale oricãrui protocol vor face parte integrantã din convenţie sau din protocolul respectiv, dupã caz, şi, dacã nu se prevede altfel în mod expres, orice referire la prezenta convenţie sau la protocoalele sale, constituie, în acelaşi timp, o referire la oricare din anexele sale. Astfel de anexe se vor limita la probleme procedurale, ştiinţifice, tehnice şi administrative. 2. Dacã nu se prevede altfel într-un protocol cu privire la anexele sale, se va aplica urmãtoarea procedura pentru propunerea, adoptarea sau intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenţie sau a anexelor oricãrui protocol: a) anexele la prezenta convenţie sau la protocoalele sale vor fi supuse sau adoptate conform procedurii prevãzute la art. 29; b) orice parte care nu poate sa aprobe o anexa adiţionalã la prezenta convenţie sau o anexa la orice protocol al sau va notifica acest lucru depozitarului, în scris, într-un an de la data comunicãrii adoptãrii de cãtre depozitar. Depozitarul va informa, fãrã intirziere, toate pãrţile asupra oricãrei astfel de notificãri primite. O parte poate retrage oricind o declaraţie anterioarã de obiectie şi, în acest caz, anexele vor intra în vigoare, pentru acea parte, sub rezerva subparagrafului c) de mai jos; c) la expirarea unui an de la comunicarea adoptãrii de cãtre depozitar, anexa va intra în vigoare pentru toate pãrţile la prezenta convenţie sau la orice protocol implicat, care nu au transmis o notificare în conformitate cu prevederile subparagrafului b) de mai sus. 3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele prezentei convenţii sau la anexele oricãrui protocol vor fi supuse aceleiaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la orice protocol. 4. Dacã o anexa adiţionalã sau un amendament la o anexa este legat de un amendament la prezenta convenţie sau la orice protocol, aceasta anexa adiţionalã sau acest amendament nu va intra în vigoare pînã nu intra în vigoare amendamentul la convenţie sau la respectivul protocol. ART. 31 Dreptul la vot 1. Cu excepţia dispoziţiilor de la paragraful 2 de mai jos, fiecare parte contractantã la prezenta convenţie sau la orice protocol va dispune de un vot. 2. Organizaţiile de integrare economicã regionala, în probleme care sînt de competenta lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un numãr de voturi egal numãrului de state membre care sînt pãrţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot, dacã statele membre şi-l exercita pe al lor, şi invers. ART. 32 Relaţiile dintre prezenta convenţie şi protocoalele sale 1. Un stat sau o organizaţie de integrare economicã regionala nu poate deveni parte la un protocol, dacã nu este sau nu devine, în acelaşi timp, parte contractantã la prezenta convenţie. 2. Deciziile luate în baza unui protocol vor fi luate numai de pãrţile la acel protocol. Orice parte contractantã care nu a ratificat, acceptat sau aprobat un protocol poate participa, ca observator, la orice reuniune a pãrţilor la acel protocol. ART. 33 Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisã spre semnare la Rio de Janeiro, pentru toate statele sau organizaţiile de integrare economicã regionala, de la 5 iunie 1992 pînã la 14 iunie 1992, şi la sediul Organizaţie Naţiunilor Unite de la New York, de la 15 iunie 1992 pînã la 4 iunie 1993. ART. 34 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea 1. Prezenta convenţie şi orice protocol vor fi supuse ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre state sau organizaţii de integrare economicã regionala. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune la depozitar. 2. Orice organizaţie la care se referã paragraful 1 de mai sus, care devine parte contractantã la prezenta convenţie sau la orice protocol, fãrã ca vreunul dintre statele membre sa fie parte contractantã, va fi legatã de toate obligaţiile rezultate de prezenta convenţie sau protocol, dupã caz. În cazul organizaţiilor la care unul sau mai multe state membre sînt pãrţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilitãţilor ce le revin, pentru îndeplinirea obligaţiilor impuse de convenţie sau de protocol, dupã caz. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu-şi vor putea exercita concomitent drepturile în baza convenţiei sau respectivului protocol. 3. În cadrul instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizaţiile la care se referã paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competentei lor fata de problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importanta privind limitele competentei lor. ART. 35 Aderarea 1. Prezenta convenţie sau orice protocol va fi deschis pentru aderare, pentru state şi organizaţii de integrare economicã regionala, de la data la care convenţia sau respectivul protocol este închis pentru semnare. Instrumentul de aderare va fi depus la depozitar. 2. În cadrul instrumentelor lor de aderare, organizaţiile la care se referã paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competentei lor cu privire la problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importanta a limitelor competentei lor. 3. Dispoziţiile art. 34 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare economicã regionala care adera la prezenta convenţie sau la orice protocol. ART. 36 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. Orice protocol va intra în vigoare în cea de-a 90 zi de la data depunerii numãrului de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, specificat în acel protocol. 3. Pentru fiecare parte contractantã care ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie, sau adera la ea dupã depunerea celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de cãtre acea parte contractantã a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 4. Orice protocol, dacã nu se specifica altfel în acel protocol, va intra în vigoare pentru o parte contractantã care ratifica, accepta sau aproba acel protocol, sau adera la el dupã intrarea sa în vigoare, conform paragrafului 2 de mai sus, fie în a 90-a zi de la data la care acea parte contractantã îşi depune instrumentul sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fie la data la care intra în vigoare prezenta convenţie pentru acea parte contractantã, ultimul termen fiind reţinut. 5. În conformitate cu paragrafele 1 şi 2 de mai sus, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economicã regionala nu va fi considerat ca instrument suplimentar celor depuse de statele membre ale acelei organizaţii. ART. 37 Rezerve Nici o rezerva nu poate fi facuta la prezenta convenţie. ART. 38 Retrageri 1. În orice moment, dupã doi ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte contractantã, acea parte contractantã se poate retrage din convenţie fãcînd o notificare, în scris, cãtre depozitar. 2. Orice retragere devine efectivã la expirarea intervalului de un an de la data primirii de cãtre depozitar sau la orice data ulterioara ce va putea fi specificatã în notificarea de retragere. 3. Orice parte contractantã care se retrage din prezenta convenţie se considera, de asemenea, ca retrasã din orice protocol la aceasta. ART. 39 Reglementãri financiare provizorii Cu condiţia sa fie complet restructurat în conformitate cu dispoziţiile art. 21, Fondul Mondial pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurãtor şi al Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, va fi structura institutionala provizorie la care se referã art. 21, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferintei pãrţilor sau pînã ce conferinţa pãrţilor va decide ce structura institutionala va fi desemnatã în conformitate cu art. 21. ART. 40 Reglementãri interimare pentru secretariat Secretariatul asigurat de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurãtor va fi secretariatul la care se referã art. 24 paragraful 2, pe baza interimara, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferintei pãrţilor. ART. 41 Depozitarul Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite îşi va asuma funcţiile de depozitar pentru prezenta convenţie şi pentru orice protocol. ART. 42 Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Pentru conformitate, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Redactat la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992.
ANEXA 1
IDENTIFICARE ŞI MONITORING 1. Ecosisteme şi habitate: care conţin o mare diversitate, un numãr mare de specii amenintate, endemice sau sãlbatice; necesare pentru speciile migratoare; de importanta socialã, economicã, culturalã sau ştiinţificã; care sînt reprezentative, unice sau asociate unor procese evolutive sau altor procese biologice esenţiale. 2. Specii şi comunitãţi care sînt: amenintate; rude sãlbatice ale speciilor domestice sau cultivate; de valoare medicalã, agricolã sau alta valoare economicã; de importanta socialã, ştiinţificã sau culturalã; de importanta pentru cercetare în domeniul conservãrii şi utilizãrii durabile a diversitatii biologice, cum ar fi speciile indicatoare şi 3. Gene şi genoame descrise, de importanta socialã, ştiinţificã sau economicã.
ANEXA 2
Partea I Arbitraj ART. 1 Partea reclamanta va notifica secretariatului ca pãrţile supun un diferend, spre arbitraj, conform art. 27. Notificarea va conţine subiectul arbitrajului şi va include, în special, articolele convenţiei sau ale protocolului ale cãror interpretare sau aplicare este disputata. Dacã pãrţile nu sînt de acord asupra subiectului disputei înainte de desemnarea preşedintelui tribunalului, tribunalul de arbitraj va determina subiectul problemei. Secretariatul va inainta informaţia astfel primitã cãtre toate pãrţile contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol. ART. 2 1. În cazul diferendelor între doua pãrţi, tribunalul arbitral va avea 3 membri. Fiecare parte la diferend va numi un arbitru şi cei doi arbitri astfel numiţi vor desemna, de comun acord, pe cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Cel din urma nu va avea naţionalitatea nici uneia dintre pãrţile la diferend şi nici rezidenţã obişnuitã pe teritoriul uneia dintre aceste pãrţi, nu va fi angajat de vreuna dintre ele şi nici nu s-a ocupat de caz în alta calitate. 2. În caz de diferend între mai mult de doua pãrţi, pãrţile avînd acelaşi interes vor numi, de comun acord, un arbitru. 3. Orice vacanta va fi ocupatã în maniera descrisã pentru numirea iniţialã. ART. 3 1. Dacã preşedintele tribunalului arbitral nu a fost numit în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea unei pãrţi, va desemna pe preşedinte, în decurs de doua luni. 2. Dacã una dintre pãrţile la diferend nu numeşte un arbitru în decurs de doua luni de la primirea cererii, cealaltã parte poate sesiza pe secretarul general, care va face numirea într-o perioada ulterioara, de doua luni. ART. 4 Tribunalul arbitral va lua deciziile sale în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale oricãrui protocol şi ale dreptului internaţional. ART. 5 În cazul în care pãrţile la diferend nu decid altfel, tribunalul arbitral îşi va stabili propriile reguli de procedura. ART. 6 Tribunalul arbitral poate recomanda, la cererea unei pãrţi, mãsuri esenţiale interimare de protecţie. ART. 7 Pãrţile la diferend vor facilita activitatea tribunalului arbitral şi, în special, vor utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, pentru: a) a furniza tribunalului toate documentele, informaţiile şi facilitãţile necesare; b) a permite tribunalului, dacã este necesar, sa cheme martori sau experţi şi sa primeascã depozitia lor. ART. 8 Pãrţile şi arbitrii au obligaţia sa protejeze confidenţialitatea oricãrei informaţii pe care o primesc în timpul lucrãrilor tribunalului arbitral. ART. 9 Dacã tribunalul arbitral nu decide altfel, datoritã unor condiţii speciale ale cazului, cheltuielile tribunalului vor fi suportate de cãtre pãrţile la diferend, în mod egal. Tribunalul va tine o evidenta a tuturor cheltuielilor şi va prezenta pãrţilor un raport final. ART. 10 Orice parte contractantã care are un interes de natura juridicã în subiectul în cauza a diferendului şi care poate sa fie afectatã de decizia asupra cazului poate interveni în lucrãri, cu consimţãmîntul tribunalului. ART. 11 Tribunalul poate audia şi decide cereri reconventionale care apar direct din subiectul în chestiune al diferendului. ART. 12 Deciziile tribunalului arbitral, ţinînd de procedura şi fondul acestora, vor fi luate cu majoritatea de voturi a membrilor sãi. ART. 13 Dacã una dintre pãrţile la diferend nu apare în fata tribunalului arbitral sau nu îşi apara cauza, cealaltã parte poate cere tribunalului sa-şi continue procedura şi sa pronunţe decizia sa. Faptul ca una dintre pãrţi nu s-a prezentat în fata tribunalului sau ca s-a abtinut de a-şi exercita drepturile sale, nu constituie un obstacol în calea procedurii. Înainte de a pronunţa sentinta definitiva, tribunalul arbitral trebuie sa se asigure ca cererea este fundamentalã de fapt şi de drept. ART. 14 Tribunalul arbitral va pronunţa sentinta finala în decurs de 5 luni de la data la care s-a constituit, dacã nu considera necesarã extinderea limitei de timp pentru o perioada care sa nu depãşeascã alte 5 luni. ART. 15 Sentinta finala a tribunalului arbitral se va limita la subiectul în chestiune a diferendului şi va fi motivatã. Sentinta va conţine numele membrilor care au participat la deliberare şi data la care ea a fost pronunţatã. Orice membru al tribunalului poate ataşa la ea o opinie distinctã sau divergenta. ART. 16 Sentinta va fi obligatorie pentru pãrţile la diferend. Va fi fãrã apel, dacã pãrţile nu au hotãrît, în prealabil, asupra unei proceduri de apel. ART. 17 Orice divergenta care poate aparea între pãrţile la diferend, cu privire la interpretarea sau maniera de executare a sentinţei finale, poate fi supusã de cãtre orice parte, spre decizie, tribunalului arbitral care a dat-o.
Partea a II-a Conciliere ART. 1 O comisie de conciliere se va crea la cererea uneia dintre pãrţile la diferend. Comisia, dacã pãrţile nu au decis altfel, se va compune din 5 membri, cîte 2 numiţi de fiecare parte implicata şi un preşedinte ales, de comun acord, de cãtre membrii astfel desemnaţi. ART. 2 În diferendele dintre mai mult de doua pãrţi, pãrţile care au acelaşi interes îşi vor numi membrii în comisie de comun acord. Cînd doua sau mai multe pãrţi au interese independente sau cînd ele sînt în dezacord cu privire la faptul de a şti ca au acelaşi interes, ele îşi vor numi membrii lor separat. ART. 3 Dacã orice numire din partea pãrţilor nu se face în decurs de doua luni de la data cererii pentru crearea comisiei de conciliere, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacã i se solicita de cãtre partea care a fãcut cererea, va face acele numiri, în decurs de alte doua luni. ART. 4 Dacã nu a fost ales un preşedinte al comisiei de conciliere în decurs de doua luni de la numirea ultimului membru al comisiei, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacã i se solicita de cãtre una dintre pãrţi, va desemna un preşedinte, în decurs de alte doua luni. ART. 5 Comisia de conciliere va lua deciziile cu majoritatea de voturi a membrilor sãi. Dacã pãrţile la diferend nu hotãrãsc altfel, comisia îşi va stabili propria procedura. Ea va face o propunere de rezolvare a diferendului, pe care pãrţile o vor examina cu buna-credinţa. ART. 6 În caz de dezacord cu privire la completarea comisiei de conciliere, aceasta va decide dacã ea este sau nu competenta.
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
