Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 22 noiembrie 1926 privind ratificarea Tratatului, Conventiei si Protocolului incheiate la Paris la 10 iunie 1926 intre Romania si Franta
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI ŞI PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE
Având fiecare aceeaşi grija a menţinerii în Europa a unei stãri de pace şi de stabilitate politica necesare atât progresului social, cat şi prosperitatii economice a României şi Frantei, Adanc Legaţi de principiul respectului angajamentelor internaţionale, confirmat în mod solemn prin Pactul Societãţii Naţiunilor, Doritori, în cadrul acestui pact, de a asigura dinainte comunitatea lor de vederi, în cazul când s-ar aduce vreo atingere ordinei stabilite prin Tratatele ce au semnat, Şi, convinsi de datoria Guvernelor moderne de a impiedica o noua isbucnire de rasboi prin prevederea reglementãrii pacifice a litigiilor ce s-ar putea ivi între ele, Au decis în acest scop de a-şi da reciproc noi chezasii de pace, de înţelegere şi de amicitie şi au desemnat ca Plenipotenţiarii lor, anume:
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI: D. Constantin Diamandy, Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar pe lângã Preşedintele Republicii Franceze.
PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE: D. Aristide Briand, Deputat, Preşedintele Consiliului, Ministru al Afacerilor Strãine, Cari, dupã schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţiuni:
ART. 1 România şi Franta îşi iau reciproc angajamentul de a nu comite de o parte şi de alta nici un atac sau invaziune şi de a nu recurge de o parte şi de alta în nici un caz la rasboi. Totuşi, aceasta stipulaţiune nu se aplica dacã este vorba: 1) de exercitarea dreptului de legitima apãrare, adicã de a se opune unei violari a angajamentului luat prin alineatul 1 din prezentul articol; 2) de o acţiune întreprinsã prin aplicarea articolului 16 din Pactul Societãţii Naţiunilor; 3) de o acţiune întreprinsã pe temeiul unei hotãrâri a Adunãrii sau Consiliului Societãţii Naţiunilor, sau în aplicarea articolului 15, alineatul 7 din Pactul Societãţii Naţiunilor, numai dacã, în acest ultim caz, o atare acţiune ar fi îndreptatã în contra unui Stat care cel dintaiu s-a dedat unui atac. ART. 2 Luând în consideratiune angajamentele respectiv luate de dânşii în articolul 1 din prezentul Tratat, România şi Franta îşi iau angajamentul de a regula, pe cale paşnicã şi în modul urmãtor, toate chestiunile de orice natura ar fi, cari ar putea aduce o desbinare şi cari n-ar fi putut fi rezolvate prin procedeele diplomatice obişnuite; toate chestiunile în privinta cãrora Pãrţile şi-ar contesta reciproc un drept, vor fi supuse unor judecãtori la a cãror hotãrâre Pãrţile îşi iau angajamentul de a se conformã; orice alte chestiuni vor fi supuse unei Comisiuni de conciliere şi dacã aranjamentul propus de aceasta Comisiune nu este acceptat de ambele Pãrţi, chestiunea va fi adusã în fata Consiliul Societãţii Naţiunilor, statuand conform articolului 15 din Pactul Societãţii. Modalitãţile acestei metode de regulare pacifica fac obiectul unei Convenţiuni particulare semnatã cu data de azi. ART. 3 Guvernul Regal al României şi Guvernul Republicii Franceze îşi iau angajamentul de a examina în comun, sub rezerva rezolutiunilor eventuale ale Consiliului sau ale Adunãrii Societãţilor Naţiunilor, chestiunile de natura a primejdui siguranta externa a României sau a Frantei, sau a aduce vreo atingere ordinii stabilite prin Tratatele ale cãrora semnatare sunt ambele Pãrţi. ART. 4 Dacã, cu toate intentiunile sincer pacifice ale Guvernelor roman şi francez, România sau Franta ar fi atacate, fãrã provocare din partea lor, ambele Guverne s-ar concerta neîntârziat asupra acţiunii lor respective ce ar urma sa se exercite în cadrul Pactului Societãţii Naţiunilor, în scopul salvgardarii intereselor lor legitime naţionale, precum şi al menţinerii ordinii stabilite prin Tratatele ale cãrora semnatare sunt ambele Pãrţi. ART. 5 Inaltele Pãrţi Contractante sunt de acord pentru a se concerta între ele în eventualitatea unei modificãri sau a unei încercãri de modificare a statutului politic al ţãrilor Europei şi, sub rezerva rezolutiunilor ce ar fi luate în asemenea cazuri de cãtre Consiliul sau de Adunarea Societãţii Naţiunilor, spre a se înţelege asupra atitudinei de observat respectiv în asemenea caz de fiecare din ele. ART. 6 Inaltele Pãrţi Contractante declara ca nimic în prezentul Tratat nu trebuie interpretat în contrazicere cu stipulatiunile Tratatelor actualmente în vigoare cari sunt semnate de România sau de Franta şi cari privesc politica lor în Europa. Ele îşi iau angajamentul de a proceda la un schimb de vederi asupra chestiunilor relative la politica europeanã, în scopul de a coordona sfortarile lor pacifice şi pentru aceasta a-şi comunica respectiv de acum înainte Tratatele sau Acordurile ce ar încheia cu terţe Puteri asupra aceluiaşi subiect şi cari vor avea întotdeauna un tel, conform cu menţinerea pãcii. ART. 7 Nimic în prezentul Tratat nu va putea fi interpretat sau aplicat în asa fel încât sa jicneasca drepturile şi obligaţiunile Inaltelor Pãrţi Contractante, în virtutea Pactului Societãţii Naţiunilor. ART. 8 Prezentul Tratat va fi comunicat pentru înregistrare Societãţii Naţiunilor, în conformitate cu articolul 18 al Pactului. ART. 9 Prezentul Tratat va fi ratificat şi instrumentele ratificãrii vor fi schimbate la Paris, cat mai neîntârziat. Va intra în vigoare îndatã dupã schimbul ratificãrilor şi va rãmâne în vigoare timp de zece ani, la expirarea cãrora va putea fi reînnoit cu un preaviz notificat în buna forma la sfârşitul anului al noulea. Drept care, Plenipotenţiarii respectivi, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul Tratat şi l-au investit cu sigiliile lor. Fãcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.) Semnat: Constantin Diamandy (L. S.) Semnat: Aristide Briand
Subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, Însãrcinaţi de Guvernele lor respective de a fixa modalitãţile dupã cari precum este prevãzut în articolul 2 al Tratatului încheiat cu data de azi, între România şi Franta - se va proceda la regularea paşnicã a tuturor chestiunilor ce n-ar putea fi rezolvate prin buna înţelegere între ambele tari, Au convenit asupra dispoziţiunilor urmãtoare:
PARTEA I
ART. 1 Orice contestatiune între Inaltele Pãrţi Contractante de orice natura ar fi, în privinta cãrora Pãrţile şi-ar contesta reciproc un drept şi care n-ar fi putut fi rezolvatã prin buna înţelegere, prin procedeele diplomatice obişnuite, vor fi supuse spre judecata, fie unui tribunal arbitral, fie Curţii Permanente de Justiţie Internationala, precum este prevãzut mai la vale. Se înţelege ca contestaţiunile mai sus arãtate cuprind cele menţionate în articolul 13 din Pactul Societãţii Naţiunilor. Aceasta dispoziţiune nu se aplica contestatiunilor ce îşi au origina în fapte anterioare prezentei Convenţiuni şi cari aparţin trecutului. Guvernul roman şi Guvernul Francez îşi iau respectiv angajamentul de a nu ridica unul fata de altul nici o chestiune care ar tinde la o modificare a integritãţii lor teritoriale sau a fruntariilor lor, asa cum sunt fixate actualmente prin Tratatele a cãror semnatare sunt ambele Pãrţi. ART. 2 Înaintea oricãrei proceduri arbitrale şi înaintea oricãrei proceduri în fata Curţii Permanente de Justiţie Internationala, contestatiunea va putea fi, de comun acord între Pãrţi, supusã în scop de conciliatiune unei Comisiuni Internaţionale Permanente, zisa Comisiune Permanenta de Conciliatiune, constituitã conform cu prezenta Convenţiune. ART. 3 Dacã este vorba de o contestatiune al carei obiect conform legislatiunii interioare a uneia din Pãrţi, este de competinţa tribunalelor naţionale ale acestei Pãrţi, diferendul nu va fi supus procedurii prevãzute prin prezenta Convenţiune decât dupã sentinta care a dobândit autoritatea lucrului judecat şi pronunţatã în termen potrivit de cãtre autoritatea judiciarã nationala competinte. ART. 4 Comisiunea permanenta de Conciliatiune prevãzutã la art. 2 va fi compusa din 5 membri, cari vor fi desemnaţi precum urmeazã, adicã: Inaltele Pãrţi Contractante vor numi fiecare un Comisar ales printre nationalii lor respectivi şi vor desemna, de comun acord pe ceilalţi trei Comisari printre supusii unor terţe Puteri; aceşti trei Comisari vor trebui sa fie de naţionalitate deosebita şi, printre dânşii, Inaltele Pãrţi Contractante vor desemna Preşedintele Comisiunii. Comisarii sunt numiţi pe trei ani, mandatul lor poate fi reînnoit. Dânşii vor rãmâne în funcţiune pana la înlocuirea lor şi, în orice caz, pana la terminarea lucrãrilor lor în curs în momentul expirãrii mandatului lor. Se vor împlini în cel mai scurt timp vacantele cari s-ar ivi în urma încetãrii din viata, demisiuni sau a oricãrei piedici, urmandu-se modul fixat pentru numire. ART. 5 Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va fi constituitã în cele trei luni ce vor urma intrarea în vigoare a prezentei Convenţiuni. Dacã numirea Comisarilor de desemnat de comun acord n-ar fi facuta în termen, sau în caz de înlocuire în timp de trei luni dela declararea vacantei locului, Preşedintele Confederatiunii Elvetiene va fi, în lipsa unei alte înţelegeri, rugat sa procedeze la desemnarile necesare. ART. 6 Comisiunea permanenta de Conciliatiune va fi sesizatã pe cale de petitiune adresatã preşedintelui de cãtre cele doua Pãrţi, lucrand în comun acord, sau în lipsa de cãtre una sau alta dintre Pãrţi. Petitiunea, dupã ce va fi expus în mod sumar obiectul litigiului, va conţine invitatiunea cãtre Comisiune de a proceda la luarea oricãror mãsuri proprii de a conduce la o conciliatiune. Dacã petitiunea emana dela una din Pãrţi, ea va fi notificatã de aceasta fãrã întârziere Partii adverse. ART. 7 Într-un termen de 15 zile dela data când una din Inaltele Pãrţi Contractante ar fi adus o contestatiune înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, fiecare din Pãrţi va putea, pentru examinarea acestei contestatiuni, sa înlocuiascã pe Comisarul sau printr-o persoana posedand o competenta specialã în materie. Partea care ar uza de acest drept va face imediat notificare celeilalte Pãrţi; aceasta va avea, în acest caz, facultatea de a proceda la fel într-un termen de 15 zile dela data când va fi primit notificarea. ART. 8 Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va avea însãrcinarea de a elucida chestiunile în litigiu, de a culege în acest scop toate informaţiunile utile pe cale de ancheta sau altfel şi de a se sili sa concilieze Pãrţile. Ea va putea, dupã examinarea afacerii, sa expuna Pãrţilor termenii aranjamentului ce i s-ar pãrea nimerit şi sa le fixeze un termen spre a se pronunţa. La sfârşitul lucrãrilor sale Comisiunea va încheia un proces-verbal constatând, dupã caz, fie ca Pãrţile s-au înţeles şi, dacã este loc, condiţiunile înţelegerii, fie ca Pãrţile n-au putut fi conciliate. Lucrãrile Comisiunii vor trebui - afarã numai dacã Pãrţile s-ar înţelege altfel - sa fie terminate în termen de şase luni cu începere dela ziua în care Comisiunea a fost sesizatã de litigiu. ART. 9 Afarã de vreo stipulaţiune specialã, Comisiunea Permanenta de Conciliatiune îşi va regula ea însãşi procedura care, în orice caz, va trebui sa fie contradictorie. În materie de ancheta Comisiunea, dacã nu decide altfel în unanimitate, se va conformã dispoziţiunilor titlului III (Comisiunea Internationala de ancheta) al Conventiunii dela Haga din 18 Octomvrie 1907, pentru regularea pacifica a conflictelor internaţionale. ART. 10 Comisiunea Permanenta de Conciliatiune se va întruni, afarã de vreun acord contrariu între Pãrţi, la locul desemnat de cãtre preşedinte. ART. 11 Lucrãrile Comisiunii Permanente de Conciliatiune nu sunt publice decât în virtutea unei hotãrâri luate de cãtre Comisiune cu consimţãmântul Pãrţilor. ART. 12 Pãrţile vor fi reprezentate pe lângã Comisiunea Permanenta de Conciliatiune prin agenţi având misiune de a servi de intermediari între dânsele şi Comisiune; ele vor putea fi asistate şi de consilieri şi experţi numiţi de dânsele în acest scop şi cere audierea oricãror persoane ale cãror mãrturie le-ar pãrea folositoare. Comisiunea va putea şi dânsa avea facultatea sa ceara explicaţiuni verbale agenţilor, consilierilor şi experţilor celor doua Pãrţi, precum şi oricãror persoane pe cari ar crede folositor sa le citeze cu consimţãmântul Guvernului lor. ART. 13 În afarã de vreo dispoziţiune contrarã prezentei Convenţiuni, deciziunile Comisiunii Permanente de Conciliatiune vor fi luate cu majoritate de voturi. ART. 14 Inaltele Pãrţi Contractante iau angajamentul sa usureze lucrãrile Comisiunii Permanente de Conciliatiune şi, îndeosebi, sa-i procure în cea mai larga mãsura posibila toate documentele şi informaţiunile folositoare şi sa întrebuinţeze toate mijloacele de cari dispun pentru a le permite de a proceda, pe teritoriul lor şi conform legislatiunii lor, la citarea şi audierea martorilor sau a experţilor şi la transportul lor la fata locului. ART. 15 În timpul duratei lucrãrilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune fiecare din Comisari va primi o indemnizare al carei cuantum va fi fixat de comun acord de Inaltele Pãrţi Contractante, care vor suporta fiecare o parte egala. Cheltuielile pricinuite de funcţionarea Comisiunii vor fi de asemenea împãrţite pe jumãtate. ART. 16 În lipsa unei înţelegeri înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, contestatiunea va fi supusã, de comun acord, pe cale de compromis, fie Curţii Permanente de Justiţie Internationala în condiţiunile şi conform procedurii prevãzutã de statutul sau, fie unui Tribunal arbitral în condiţiunile şi conform procedurii prevãzute de Convenţiunea dela Haga dela 18 Octomvrie 1907 pentru regularea pacifica a conflictelor internaţionale. În lipsa unei înţelegeri între Pãrţi asupra compromisului şi dupã un preaviz de o luna, una sau alta dintre ele va avea facultatea de a aduce direct, pe cale de petiţie, contestaţia în fata Curţii Permanente de Justiţie Internationala.
PARTEA II
ART. 17 Orice chestiuni asupra cãrora Guvernele celor doua Inaltele Pãrţi Contractante n-ar cãdea de acord, fãrã a le putea rezolva prin buna înţelegere prin procedeele diplomatice obişnuite, ale cãror solutiune n-ar putea fi gasita printr-o hotãrâre judecãtoreascã, precum este prevãzut la articolul 1 al prezentei Convenţiuni şi pentru care o procedura de reglementare n-ar fi fost încã prevãzutã printr-un Tratat în vigoare între Pãrţi, vor fi supuse Comisiunii Permanente de Conciliatiune, care va fi insarcinata de a propune Pãrţilor o solutiune acceptabilã şi, în orice caz, de a prezenta un raport. Procedura prevãzutã de articolele 6 pana la 15 ale prezentei Convenţiuni se va aplica. ART. 18 Dacã în cursul lunii care va urma încheierea lucrãrilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune, cele doua Pãrţi nu s-au înţeles, chestiunea va fi, dupã cererea uneia sau alteia din Pãrţi, adusã înaintea Consiliului Societãţii Naţiunilor. ART. 19 În orice caz şi anume dacã chestiunea asupra cãreia Pãrţile nu se înţeleg, rezulta din acte deja efectuate sau pe punctul de a fi, Comisiunea de Conciliatiune sau, dacã aceasta n-ar fi fost sesizatã, Tribunalul arbitral sau Curtea Permanenta de Justiţie Internationala statuand conform articolului 41 al statutului sau, vor indica, în cel mai scurt termen posibil, ce mãsuri provizorii trebuiesc luate. Consiliul Societãţii Naţiunilor dacã este sesizat de chestiune, îi va reveni sarcina de a lua mãsuri provizorii apropiate. Fiecare din Inaltele Pãrţi Contractante îşi ia angajamentul sa se conforme lor şi sa se abţinã dela orice mãsura susceptibilã de a avea repercursiune prejudiciabila executãrii deciziunii sau aranjamentelor propuse de Comisiunea de Conciliatiune şi în general de a nu proceda la nici un act de orice natura ar fi, susceptibil de a agrava sau de a extinde diferendul. ART. 20 Prezenta Convenţiune rãmâne aplicabilã între Inaltele Pãrţi Contractante chiar dacã alte Puteri ar fi de asemenea interesate în diferend. ART. 21 Prezenta Convenţiune va fi ratificatã. Ratificarile vor fi depuse la Paris ca şi ratificarile Tratatului încheiat la data de astãzi între România şi Franta. Va intra în vigoare în aceleaşi condiţiuni ca şi zisul Tratat. Fãcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.) Semnat: Constantin Diamandy (L. S.) Semnat: Aristide Briand
PROTOCOL
În momentul de a proceda la semnarea Tractatului încheiat cu data de azi, cu Guvernul Republicii Franceze, Plenipotentiarul Maiestatii Sale Regelui României declara, în numele Guvernului Sau, ca România, a carei singura grija este de a urmãri dezvoltarea sa interna în pace, statu-quo şi respectul Tratatelor, confirma declaraţiunile fãcute la Conferinţa dela Genova din 17 Mai 1922, la a cincea şedinţa a primei Comisiuni, de cãtre Preşedintele Delegatiunii Romane, d. Ion I. C. Bratianu, cu privire la un angajament permanent de neagresiune fata de Rusia, bazat pe statu-quo. România este gata de a extinde acest angajament la toţi vecinii sãi. România interpreta zisul angajament ca o obligaţiune de a nu ataca Rusia cu trupele sale regulate şi bine înţeles de asemenea de a nu tolera formatiunea pe teritoriul ei de trupe neregulate de atac contra Rusiei. Plenipotentiarul Republicii Franceze ia act, în numele Guvernului sau, de declaraţiunea de mai sus. Fãcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.) Semnat: Constantin Diamandy
(L. S.) Semnat: Aristide Briand
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
