Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 21 ianuarie 1978  intre Republica Socialista Romania si Republica Islamica Pakistan privind evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 21 ianuarie 1978 intre Republica Socialista Romania si Republica Islamica Pakistan privind evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 97 din 8 decembrie 1979

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Pakistan,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, pe baza suveranitãţii naţionale şi a egalitãţii în drepturi, în vederea promovãrii şi intaririi relaţiilor economice între cele doua tari,
au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de felul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) în ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile obţinute de persoane fizice sau juridice;
- impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romine şi a unor parteneri strãini;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole
(mai jos denumite impozit roman);
b) în ce priveşte Pakistan:
- impozitul pe venit;
- impozitul complimentar (the super tax) şi
- impozitul suplimentar (surcharge)
(mai jos denumite impozit pakistanez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor institui dupã data semnãrii prezentei convenţii în locul impozitelor existente sau se vor adauga la acestea de cãtre fiecare stat contractant. La finele fiecãrui an autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante ce au fost aduse în legislatiile fiscale respective.
5. În cazul unor modificãri importante în sistemul de impunere al fiecãrui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptãrii prezentei convenţii la astfel de modificãri.
ART. 3
Definiţii
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Pakistan, dupã cum cere contextul;
b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România şi orice arie în afarã apelor teritoriale ale României asupra cãrora România poate exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
c) termenul Pakistan, folosit în sens geografic, înseamnã Pakistanul asa cum este definit în constituţia Republicii Islamice Pakistan şi cuprinde, de asemenea, orice arie în afarã apelor teritoriale ale Pakistanului care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Pakistanului, este o arie în interiorul cãreia pot fi exercitate drepturile Pakistanului cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
d) expresia autoritate competenta indica:
(1) în România: Ministerul Finanţelor;
(2) în Pakistan: Consiliul Central al Veniturilor;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) termenul societate (company) indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii;
g) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate (company), o societate de persoane (partnership) şi orice alta entitate consideratã ca unitate impozabilã.
h) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica care are cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridicã, societate de persoane (partnership) şi asociaţie constituitã în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut cu o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia subdiviziune politica înseamnã o subdiviziune politica în Pakistan;
k) expresia subdiviziune teritorial-administrativã înseamnã o subdiviziune teritorial-administrativã în România.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã, şi dacã contextul nu cere altfel, are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant cu privire la impozitele fãcînd obiectul convenţiei.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica o persoana care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (în cele ce urmeazã menţionat ca centrul intereselor sale vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în nici unul din ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o societate (company) este consideratã ca rezidenţã a ambelor state contractante, atunci regimul ei juridic va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui naţionalitate o are;
b) dacã nu are naţionalitatea nici unuia din statele contractante, va fi consideratã a fi rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii efective.
4. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica sau o societate (company), este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve problema de comun acord şi sa stabileascã modul de aplicare a convenţiei unei asemenea persoane.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o expoziţie permanenta cu vînzare;
h) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii, ca urmare a unui contract extern de vînzare de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
d) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;
e) menţinerea unor produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziţii ocazionale-temporare, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziţii, a produselor sau a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii.
4. Termenul sediu permanent se considera ca include o persoana care acţioneazã într-unul dintre statele contractante pentru sau în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacã:
(i) dispune de o împuternicire generalã pe care o exercita în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, care îi permite sa negocieze şi sa încheie contracte pentru şi în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau de mãrfuri pentru întreprindere;
(ii) primeşte comenzi în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însãşi.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acel celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, beneficiile întreprinderii se impun în acel celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare fãcute ca atare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
Cu toate acestea, nici o asemenea deducere nu se va admite dacã este vreuna cu privire la sumele plãtite (pentru alte motive decît pentru restituirea cheltuielilor reale), de cãtre sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau oricãror alte unitãţi ale acestuia sub forma de redevenţe sau orice alte plati similare în schimbul folosirii unui brevet sau alte drepturi sau pentru know-how tehnic ori sub forma de comision de conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bãneşti cãtre sediul permanent.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii cãtre diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu o asemenea repartiţie, în mãsura în care este uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru considerentul simplei cumpãrãri de cãtre acest sediu permanent de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate prin aceeaşi metoda în fiecare an, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport internaţionale
1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor rutiere vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol sau ale art. 7, beneficiile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite între doua locuri situate într-un stat contractant se pot impune în acel stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor menţionate în acele paragrafe, obţinute de o întreprindere a unui stat contractant prin participarea ei într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi cînd, într-un caz sau în celãlalt caz, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar, datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se pot impune în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã societatea primitoare este beneficiarul efectiv al dividendelor; impozitul astfel stabilit va fi:
a) 5 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã societatea primitoare deţine direct cel puţin 20 la suta din capitalul societãţii plãtitoare de dividende şi aceasta din urma societate desfãşoarã activitate printr-o întreprindere industriala;
b) 10 la suta din suma bruta a dividendelor în celelalte cazuri.
3. a) Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, participari la beneficii, precum şi venituri din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
b) Expresia întreprindere industriala, asa cum este folositã în prezentul articol, înseamnã o întreprindere care activeazã în:
(i) prelucrarea produselor sau materialelor sau supunerea produselor sau materialelor oricãrui proces din care rezulta o schimbare importanta a stãrii lor originale;
(ii) construcţii navale;
(iii) electricitate, forta hidraulica, furnizare de gaz şi apa;
(iv) minerit, inclusiv exploatarea unui put de petrol sau a surselor oricãrui depozit mineral; şi
(v) orice alta întreprindere care poate fi declarata de autoritatea competenta a fi o întreprindere industriala în scopurile prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitate profesionalã printr-o baza fixa situata acolo şi dividendele plãtite sînt în directa legatura cu un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
6. Prevederile prezentului articol nu vor afecta impunerea societãţii cu privire la beneficiile din care sînt plãtite dividendele.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor; impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celãlalt stat contractant, o subdiviziune politica a sa sau o subdiviziune teritorial-administrativã ori o instituţie financiarã oricãrui rezident al primului stat contractant menţionat vor fi scutite în acel prim stat cînd un atare împrumut şi condiţiile lui de plata sînt aprobate de guvernul acelui prim stat.
4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele şi premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligaţiuni.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitãţi profesionale printr-o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi creanţele sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobinda va fi consideratã ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi o atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci acea dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma bruta a comisionului.
3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plãtit cu comision (general commission agent) sau oricãrei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial (agent) de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naştere.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din provin comisioanele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitate profesionalã prin intermediul unei baze fixe situate în acel stat şi dobindirea comisionului este legatã direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor a prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisionul va fi considerat ca provenind din stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã obligaţia plãţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor; impozitul astfel stabilit va fi de 12,50 la suta din suma bruta a redevenţelor, asa cum sînt definite la paragraful 3.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de-al lor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii), a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat contractant activitate profesionalã printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situaţie se aplica dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15 dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dind naştere la obligaţia plãţii redevenţelor şi sarcina plãţii acestor redevenţe este suportatã de acel sediu permanent, atunci atari redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plãtite (folosirea, concesionarea folosirii sau informaţii), excede suma asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile numai în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor şi a aeronavelor, asa cum se menţioneazã la paragraful 1 al art. 8, ale unui stat contractant şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor atari nave şi aeronave sînt impozabile numai în acel stat contractant.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de cãtre un rezident al unui contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat.
Cu toate acestea, în urmãtoarele împrejurãri asemenea venituri pot fi impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã are o baza fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţii sale; în acest caz se poate impune în celãlalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe; sau
b) dacã şederea sa în celãlalt stat contractant este pentru o perioada sau perioade care insumate depãşesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau
c) dacã remuneraţiile pentru serviciile sale în celãlalt stat contractant obţinute de la rezidenţi ai acelui stat contractant depãşesc o suma în rupii pakistaneze sau în lei româneşti egala cu 4000 dolari S.U.A. în anul impozabil, fãrã a tine seama ca şederea sa în acel stat are loc pe o perioada sau perioade care insumeaza mai puţin de 183 de zile în cursul anului fiscal.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (salaries, wages) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana incadrata în munca (employment) sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca prestarea serviciilor sa nu fie efectuatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana incadrata în munca (employment) în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana care încadreazã în munca personal muncitor sau în numele acesteia şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca personal muncitor (employer) o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru servicii prestate ca personal încadrat în munca la bordul unei nave sau aeronave a unei întreprinderi a unui stat contractant, asa cum se menţioneazã la paragraful 1 al art. 8, vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, vor fi impozabile numai în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Prin derogare de la prevederile art. 7, cînd activitãţile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol sînt exercitate într-un stat contractant de cãtre o întreprindere a celuilalt stat contractant, beneficiile obţinute din realizarea acestor activitãţi de cãtre o atare întreprindere pot fi impuse în primul stat contractant menţionat.
3. Veniturile obţinute din activitãţi exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele doua state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
ART. 19
Pensii
1. Pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare provenind dintr-un stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat.
3. Termenul pensie, anuitate şi alta remuneraţie similarã, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati fãcute periodic dupã pensionare, ţinînd seama de munca prestatã ca personal încadrat în munca, în trecut sau sub forma de compensaţii pentru vãtãmãri survenite în legatura cu munca prestatã în trecut ca personal încadrat în munca.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau de o subdiviziune teritorial-administrativã ori de o autoritate localã din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziuni politice ori subdiviziuni teritorial-administrative sau autoritate localã, în îndeplinirea unor funcţii publice, se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
(i) nu este cetãţean al statului contractant menţionat la paragraful 1 a); şi
(ii) nu a devenit rezident al celuilalt stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiei pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate comercialã sau industriala exercitatã de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale politice ori teritorial-administrative sau de o autoritate localã.
ART. 21
Profesori şi studenţi
1. Un rezident al unuia din statele contractante care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant numai:
a) ca student la o universitate, academie sau şcoala în celãlalt stat contractant,
b) ca practicant pentru a dobîndi calificarea tehnica, profesionalã sau de afaceri de la o persoana, alta decît aceea la care este angajat sau o organizaţie menţionatã la lit. c) de mai jos,
c) ca beneficiar al unei burse, alocaţii sau premiu în scopul principal de a studia sau de a face cercetãri ştiinţifice, acordate de o organizaţie a primului stat, sau
d) în calitate de cursant în cadrul aranjamentelor încheiate cu guvernul celuilalt stat contractant sau cu oricare organism ori agenţie din acel celãlalt stat contractant în scopul instruirii, studiilor sau orientarii profesionale,
nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remiterile primite din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, pentru învãţãtura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor. Celãlalt stat nu va impune remuneraţiile plãtite acestuia pentru servicii prestate în acel celãlalt stat cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu studiile sale sau cu instruirea practica ori sînt necesare în scopul întreţinerii sale.
2. Un rezident al unui stat contractant care viziteaza celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, în scopul de a preda ori de a întreprinde cercetãri la un institut de cercetãri, colegiu, şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt în celãlalt stat contractant, va fi scutit de impozit în acel celãlalt stat contractant în legatura cu sumele pe care le primeşte pentru o atare activitate.
ART. 22
Venituri nemenţionate în mod expres
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul din care provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii, se impun numai în acel stat.
ART. 23
Evitarea dublei impuneri
1. Cînd se plãtesc impozite pe venit în Pakistan de cãtre un rezident al României, asemenea impozite se vor deduce din impozitul plãtibil în România în conformitate cu prevederile legislaţiei de impozite din România.
2. Sub condiţia prevederilor legii de impozite pe venit din Pakistan (Pakistan Income Tax Act) cu privire la acordarea ca un credit fata de impozitul pakistanez a impozitului plãtibil într-o ţara în afarã Pakistanului, impozitul plãtit în România de cãtre o persoana rezidenţã în Pakistan, asupra oricãrui venit, se va acorda ca un credit fata de orice impozit pakistanez plãtibil cu privire la acel venit.
3. În sensul prezentului articol, profiturile, venitul sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie sînt considerate ca provin din surse din acel celãlalt stat.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, dacã pentru oricare an se acorda scutire de impozit, fie totalã fie parţialã, asupra oricãrui venit, de cãtre unul din statele contractante, atunci celãlalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, fata de impozitul pe asemenea venituri plãtibil în acel celãlalt stat.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferite sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat desfasurind aceleaşi activitãţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale celui prim stat menţionat.
4. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretatã:
a) ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesniri, scãzãminte şi reduceri legate de impunere pe considerentul statutului civil sau al obligaţiilor de ordin familial pe care le acorda rezidenţilor proprii;
b) ca afectind vreo prevedere în legislaţia Pakistanului care acorda scaderi de impozite societãţilor care îndeplinesc anumite condiţii cu privire la declararea şi plata dividendelor.
5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnã impozite care constituie obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este sau dacã cazul sau intra sub incidenta prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul autoritãţii competente a statului contractant al cãrui naţional este. Acest caz trebuie înaintat în termen de 2 ani de la prima comunicare privind mãsura prin care s-a stabilit impunerea ce nu este conformã cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire fãrã a se tine seama de nici o limita de termen prevãzutã de legislatiile naţionale ale statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii ce iau naştere cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei şi, de asemenea, se pot consulta cu privire la repartizarea beneficiilor cãtre un rezident al unui stat contractant şi sediul sau permanent situat în celãlalt stat contractant sau pentru repartizarea venitului între un rezident al unui stat contractant şi oricare persoana asociata prevãzutã la art. 9.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 96
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii cum sînt de pilda cele necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii şi ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care perceperea impozitelor mai jos menţionate este conformã cu prezenta convenţie şi, în special, pentru prevenirea fraudei şi evaziunii fiscale. Autoritãţile competente vor promova, prin consultãri, condiţii, metode şi procedee tehnice corespunzãtoare privitoare la problemele în legatura cu care se face un asemenea schimb, precum şi, atunci cînd este oportun, schimb de informaţii în legatura cu evitarea impozitelor.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi altele decît cele însãrcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute în baza prevederilor legislaţiei proprii sau a practicii administrative obişnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii prin care s-ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial;
d) de a furniza informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii publice.
ART. 27
Funcţionari diplomatici şi consulari
Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor acordurilor speciale.
ART. 28
Dispoziţii diverse
Prevederile prezentei convenţii nu vor fi interpretate ca limitind, într-un mod oarecare, necuprinderea în baza impozabilã scutirile, deducerile, creditele de impozite, reducerile sau alte înlesniri care sînt acordate în prezent sau se vor acorda în viitor:
a) de cãtre legislaţia unuia din statele contractante la determinarea impozitului prelevat de acel stat contractant, sau
b) prin orice alt acord încheiat între statele contractante.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbãrii instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica:
a) În România:
cu privire la România, asupra oricãrui venit care ia naştere în România la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.
b) În Pakistan:
cu privire la Pakistan, asupra oricãrui venit care ia naştere în Pakistan în, "anul precedent" (asa cum este definit de legislaţia de impozite a Pakistanului) începînd la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.
Aplicarea prezentei convenţii de la o data mai recenta poate fi stabilitã prin intermediul prevederilor art. 25, numai în cazul beneficiilor menţionate la art. 8.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar oricare dintre statele contractante poate, la sau înainte de 30 iunie în orice an calendaristic începînd dupã expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrãrii în vigoare, sa remitã pe cale diplomaticã nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, într-o asemenea eventualitate, convenţia va inceta de a mai fi în vigoare:
a) În România:
cu privire la impozitele romane asupra venitului care ia naştere în România la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor datei în care s-a remis nota de denunţare.
b) În Pakistan:
cu privire la impozitul pakistanez asupra venitului care ia naştere în Pakistan pentru "anul precedent" (asa cum este definit de cãtre legislaţia de impozite a Pakistanului), începînd la sau dupã 1 ianuarie al anul calendaristic urmãtor datei la care s-a remis nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar, la Islamabad, la 21 ianuarie 1978, în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.

Pentru
guvernul Republicii Socialiste România
Florea Dumitrescu

Pentru
guvernul Republicii Islamice Pakistan
A. G. N. Kazi

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016