Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 20 noiembrie 1989  cu privire la drepturile copilului*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului*)

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 28 septembrie 1990
*) Traducere
PREAMBUL
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
considerind ca, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnitãţii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum şi egalitatea şi caracterul inalienabil al drepturilor lor, sînt fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume,
avînd în vedere faptul ca popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou în carta încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea fiinţei umane, şi sînt hotãrîte sa promoveze progresul social şi sa instaureze cele mai bune condiţii de viata într-o libertate cît mai deplina,
recunoscind ca Natiunile Unite, în Declaraţia universala a drepturilor omului şi în pactele internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit ca fiecare este îndreptãţit sa se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertãţile care sînt enunţate în acestea, fãrã nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau socialã, avere, naştere sau alta situaţie,
amintind ca în Declaraţia universala a drepturilor omului Natiunile Unite au proclamat ca copiii au dreptul la ajutor şi la o asistenta socialã,
convinsi ca familia, unitatea fundamentalã a societãţii, şi mediul natural pentru creşterea şi bunãstarea tuturor membrilor sãi, şi în mod deosebit copiii, trebuie sa beneficieze de protecţia şi de asistenta de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau în societate,
recunoscind ca pentru deplina şi armonioasã dezvoltare a personalitãţii sale, copilul trebuie sa creascã într-un mediu familial, într-o atmosfera de fericire, dragoste şi înţelegere,
considerind ca este important de a pregati pe deplin copilul pentru a avea o viata individualã în societate şi de a-l creste în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul pãcii, demnitãţii, libertãţii, egalitãţii şi solidaritãţii,
avînd în vedere ca necesitatea de a acorda o protecţie specialã copilului a fost enuntata în Declaraţia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului adoptatã de Adunarea generalã la 20 noiembrie 1959 şi ca a fost recunoscuta în Declaraţia universala a drepturilor omului (în mod deosebit în articolele 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în mod deosebit în art. 10) şi în instrumentele pertinente ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale care se preocupa de bunãstarea copilului,
avînd în vedere ca, asa cum s-a indicat în Declaraţia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizica şi intelectualã, are nevoie de o protecţie specialã şi de îngrijiri speciale, în principal de o protecţie juridicã potrivita, înainte şi dupã naştere,
reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunastarii copiilor, cu referire specialã la practicile în materie de adoptiune şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional, de Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite privind administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) şi ale Declaraţiei relative la protecţia femeilor şi copiilor în perioade de urgenta şi de conflict armat,
recunoscind ca în toate ţãrile lumii sînt copii care trãiesc în condiţii deosebit de dificile şi ca este necesar sa se acorde acestor copii o atentie deosebita,
ţinînd în mod corespunzãtor seama de importanta traditiilor şi valorilor culturale ale fiecãrui popor în protecţia şi dezvoltarea armonioasã a copilului,
recunoscind importanta cooperãrii internaţionale pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de viata ale copiilor în toate ţãrile şi în mod deosebit în ţãrile în curs de dezvoltare,
au convenit asupra celor ce urmeazã:

Partea I
ART. 1
În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinta sub virsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor cînd, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta virsta.
ART. 2
1. Statele pãrţi se angajeazã sa respecte drepturile care sînt enunţate în prezenta convenţie şi sa le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fãrã nici o distincţie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a pãrinţilor sau a reprezentanţilor sãi legali, de originea lor nationala, etnicã sau socialã, de situaţia lor materialã, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de alta situaţie.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru ca copilul sa fie efectiv protejat impotriva oricãrei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridicã, activitãţile, opiniile declarate sau convingerile pãrinţilor sãi, ale reprezentanţilor sãi legali sau ale membrilor familiei sale.
ART. 3
1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sînt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de cãtre tribunale, autoritãţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate în considerare cu prioritate.
2. Statele pãrţi se angajeazã sa asigure copilului protecţia şi ingrijirile necesare pentru bunãstarea sa, ţinînd cont de drepturile şi obligaţiile pãrinţilor sãi, ale tutorilor sãi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate mãsurile legislative şi administrative corespunzãtoare.
3. Statele pãrţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lacaselor care au responsabilitãţi fata de copii şi asigura protecţia lor sa fie conformã cu normele fixate de cãtre autoritãţile competente, în special în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii, şi în ceea ce priveşte numãrul şi competenta personalului lor ca şi în privinta unui control corespunzãtor.
ART. 4
Statele pãrţi se angajeazã sa ia toate mãsurile legislative, administrative şi altele care sînt necesare pentru a pune în practica drepturile recunoscute în prezenta convenţie. În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale, ele vor lua aceste mãsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun şi, dacã este cazul, în cadrul cooperãrii internaţionale.
ART. 5
Statele pãrţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia pe care le au pãrinţii sau, dupã caz, membrii familiei largite sau a comunitãţii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care sa corespundã dezvoltãrii capacitãţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzãtoare exercitãrii drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta convenţie.
ART. 6
1. Statele pãrţi recunosc ca orice copil are un drept inerent la viata.
2. Statele pãrţi vor asigura în toatã mãsura posibilului supravietuirea şi dezvoltarea copilului.
ART. 7
1. Copilul este înregistrat imediat dupã naşterea sa şi are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobîndi o cetãţenie şi, în mãsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte pãrinţii şi de a fi crescut de aceştia.
2. Statele pãrţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenta acestora, copilul s-ar gãsi în situaţia de a fi apatrid.
ART. 8
1. Statele pãrţi se angajeazã sa respecte dreptul copilului de a-şi pãstra identitatea, inclusiv cetãţenia, numele sau şi relaţiile familiale, astfel cum sînt recunoscute de lege, fãrã amestec ilegal.
2. Dacã un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identitãţii sale sau de unele din acestea, statele pãrţi vor acorda asistenta şi protecţia corespunzãtoare pentru ca identitatea sa sa fie restabilita cît mai repede posibil.
ART. 9
1. Statele pãrţi vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de pãrinţii sãi impotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care autoritãţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi în conformitate cu legile şi procedurile aplicabile, ca aceasta separare este necesarã, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate sa fie necesarã în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd pãrinţii maltrateaza sau neglijeazã copiii sau cînd pãrinţii trãiesc separat şi cînd urmeazã sa se ia o hotãrîre cu privire la locul de resedinta al copilului.
2. În toate cazurile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate pãrţile interesate trebuie sa aibã posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute pãrerile lor.
3. Statele pãrţi vor respecta dreptul copilului separat de cei doi pãrinţi ai sãi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii persoanele şi contacte directe cu cei doi pãrinţi ai sãi, afarã dacã acest lucru este contrar interesului superior al copilului.
4. Cînd separarea rezulta din mãsuri luate de cãtre un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (intelegindu-se moartea indiferent de cauza, survenitã în timpul detentiei), celor doi pãrinţi sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte da, la cererea pãrinţilor, a copilului sau, dacã este cazul, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se gãsesc membrul sau membrii familiei, afarã dacã divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele pãrţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însãşi consecinţe dãunãtoare pentru persoana sau persoanele în cauza.
ART. 10
1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor pãrţi potrivit paragrafului 1 al art. 9, orice cerere facuta de un copil sau de cãtre pãrinţii sãi în vederea intrãrii într-un stat parte sau pãrãsirii acestuia în scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele pãrţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele pãrţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinţe dãunãtoare pentru autorii solicitãrii şi membrii familiei lor.
2. Un copil ai cãrui pãrinţi au resedinta în state diferite are dreptul de a întreţine, în afarã unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe regulate cu ambii pãrinţi. În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor pãrţi rezultind din art. 9 paragraful 1, statele pãrţi vor respecta dreptul pe care îl au copilul şi pãrinţii sãi de a pãrãsi orice ţara, inclusiv pe a lor, şi de a reveni în propria lor ţara. Dreptul de a pãrãsi orice ţara nu poate fi limitat decît de restricţiile prevãzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securitãţii naţionale, ordinea publica, sãnãtatea publica sau moralitatea publica sau drepturile şi libertãţile altora şi care sînt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenţie.
ART. 11
1. Statele pãrţi vor lua mãsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reintoarcerii copiilor în strãinãtate.
2. În acest scop, statele pãrţi vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente.
ART. 12
1. Statele pãrţi vor garanta copilului capabil de discernamint dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricãrei probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere virsta sa şi gradul sau de maturitate.
2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciarã sau administrativã care-l priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzãtoare, în conformitate cu regulile de procedura din legislaţia nationala.
ART. 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natura, fãrã sa ţinã seama de frontiere, sub forma orala, scrisã, tiparita sau artisticã, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate fi supusã restrictiilor, dar numai acelora care sînt prevãzute de lege şi care sînt necesare:
a) pentru respectul drepturilor sau reputaţiei altora, sau
b) pentru protecţia securitãţii naţionale, ordinii publice, sãnãtãţii şi moralei publice.
ART. 14
1. Statele pãrţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gindire, de constiinta şi religie.
2. Statele pãrţi vor respecta dreptul şi obligaţia pãrinţilor sau, dupã caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o maniera care sa corespundã dezvoltãrii capacitãţilor sale.
3. Libertatea de a-şi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusã decît restrictiilor care sînt prevãzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securitãţii publice, a ordinii publice, a sãnãtãţii şi moralei publice sau libertãţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.
ART. 15
1. Statele pãrţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertate de asociere şi la libertatea de reuniune paşnicã.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decît al acelor limitãri care sînt prevãzute de lege şi care sînt necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale, al siguranţei publice sau al ordinii publice, sau pentru a proteja sãnãtatea sau moralitatea publica sau drepturile şi libertãţile altora.
ART. 16
1. Nici un copil nu va face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale în viata sa personalã, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa.
2. Copilul are dreptul la protecţia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri.
ART. 17
Statele pãrţi vor recunoaşte importanta funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masa şi vor veghea ca copilul sa aibã acces la o informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizeazã sa promoveze bunãstarea sa socialã, spiritualã şi morala, precum şi sãnãtatea sa fizica şi mentala. În acest scop, statele pãrţi:
a) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a difuza informaţii şi materiale care prezintã o utilitate socialã şi culturalã pentru copil şi rãspund spiritului art. 29;
b) vor incuraja cooperarea internationala în producţia, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din diferite surse culturale, naţionale şi internaţionale;
c) vor incuraja producerea şi difuzarea de cãrţi pentru copii;
d) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a tine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparţin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzãtoare, destinate protejãrii copilului impotriva informaţiilor şi materialelor care dauneaza bunastarii sale, avînd în vedere prevederile art. 13 şi 18.
ART. 18
1. Statele pãrţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit cãruia ambii pãrinţi au o rãspundere comuna pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Rãspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltãrii sale le revine în primul rind pãrinţilor sau, dupã caz, reprezentanţilor sãi legali. Aceştia trebuie sa se conducã înainte de orice dupã interesul superior al copilului.
2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie, statele pãrţi vor acorda ajutor corespunzãtor pãrinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea rãspunderii care le revine de a creste copilul şi vor asigura crearea instituţiilor, lacaselor şi serviciilor însãrcinate sa vegheze la bunãstarea copiilor.
3. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura copiilor, ai cãror pãrinţi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituţiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute.
ART. 19
1. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzãtoare pentru protejarea copilului impotriva oricãror forme de violenta, vãtãmare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexualã, în timpul cît se afla în îngrijirea pãrinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor sãi legali sau a oricãrei persoane cãreia i-a fost încredinţat.
2. Aceste mãsuri de protecţie vor cuprinde, dupã cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizind furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor cãrora le-a fost încredinţat, precum şi alte forme de prevenire, în vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii şi urmãririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, şi vor cuprinde, de asemenea, dupã cum se va stabili, proceduri de intervenţie judiciarã.
ART. 20
1. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes, nu poate fi lãsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi un ajutor special din partea statului.
2. Statele pãrţi vor prevedea pentru acest copil o protecţie alternativa în conformitate cu legislaţia lor nationala.
3. Aceasta protecţie alternativa poate sa aibã forma plasarii într-o familie, adoptiunii sau, în caz de necesitate, încredinţãrii într-o instituţie corespunzãtoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluţii este necesar sa se ţinã seama în mod corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului, ca şi de originea sa etnicã, religioasã, culturalã şi lingvistica.
ART. 21
Statele pãrţi care accepta şi/sau autoriza adoptiunea se vor asigura ca interesul superior al copilului este ratiunea primordialã în materie şi:
a) vor veghea ca adoptiunea unui copil sa nu fie încuviinţatã decît de autoritãţile competente, care verifica, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor fiabile relative la cazul considerat, ca adoptiunea poate sa aibã loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu pãrinţii sãi, rudele şi reprezentanţii legali şi, dacã este cazul, ca persoanele interesate şi-au dat consimţãmîntul la adoptiune în cunostinta de cauza dupã ce au fost obţinute avizele necesare;
b) recunosc ca adoptiunea în strãinãtate poate sa fie consideratã ca un alt mijloc de a asigura îngrijirea necesarã copilului, dacã acesta nu poate sa fie încredinţat în ţara sa de origine unei familii în stare sa-l hraneasca sau sa-l creascã în mod corespunzãtor;
c) vor veghea ca, în cazul adoptiunii în strãinãtate, copilul sa beneficieze de garanţiile şi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptiuni naţionale;
d) vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura ca, în cazul adoptiunii în strãinãtate, încredinţarea copilului sa nu se traduca printr-un profit material nedatorat persoanelor responsabile de aceasta;
e) vor promova obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente şi acorduri bilaterale sau multilaterale şi, dupã caz, se vor strãdui, în acest cadru, sa asigure ca încredinţarea copilului în strãinãtate sa fie efectuatã de cãtre autoritãţile sau organele competente.
ART. 22
1. Statele pãrţi vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru ca un copil care cauta sa obţinã statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional aplicabile, fie ca este singur sau însoţit de mama şi tata sau de orice alta persoana, sa beneficieze de protecţie şi asistenta umanitara corespunzãtoare pentru a-i permite sa se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta convenţie şi celelalte instrumente internaţionale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar la care statele respective sînt pãrţi.
2. În acest scop, statele pãrţi vor colabora, dacã considera necesar, la toate eforturile fãcute de O.N.U. şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente, cooperind cu O.N.U. pentru a proteja şi ajuta copiii care se gãsesc într-o asemenea situaţie şi a le descoperi pãrinţii (mama şi tata) sau alţi membri ai familiei oricãrui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici tatãl, nici mama şi nici alt membru al familiei nu poate fi regasit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricãrui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent pentru ce motiv, în conformitate cu principiile enunţate în prezenta convenţie.
ART. 23
1. Statele pãrţi recunosc ca pentru copiii handicapati fizic şi mental trebuie sa se asigure o viata plinã şi decenta în condiţii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia şi sa le faciliteze participarea lor activa la viata colectivitãţii.
2. Statele pãrţi recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajeazã şi asigura, în mãsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc condiţiile prevãzute şi celor care îi au în grija, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei pãrinţilor sau a celor cãrora le este încredinţat.
3. Recunoscind nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare data cînd este posibil, ţinînd cont de resursele financiare ale pãrinţilor lor sau ale celor cãrora le este încredinţat copilul, şi el este astfel conceput ca cei handicapati sa aibã efectiv acces la educaţie, la formare, la îngrijirea sãnãtãţii, la reeducare, la pregãtire pentru angajare în munca, la activitãţi recreative şi vor beneficia de aceste servicii de o maniera corespunzãtoare care sa asigure o integrare socialã cît se poate de completa şi o dezvoltare individualã, incluzind dezvoltarea lor culturalã şi spiritualã.
4. Într-un spirit de cooperare internationala, statele pãrţi vor favoriza schimbul de informaţii pertinente în domeniul profilactic al sãnãtãţii, tratamentului medical psihologic şi funcţional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea de informaţii cuprinzînd metodele de reeducare şi serviciile de formare profesionalã, ca şi accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor pãrţi sa amelioreze capacitatile şi competentele lor şi sa lãrgeascã experienta lor în aceste domenii. În aceasta privinta se va tine seama în mod deosebit de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 24
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sãnãtate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale şi de reeducare. Ele se vor strãdui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele pãrţi se vor strãdui sa asigure realizarea integrala a dreptului sus-menţionat şi, în mod deosebit, vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru:
a) reducerea mortalitatii în rindul nou-nascutilor;
b) asigurarea pentru toţi copiii de asistenta medicalã şi îngrijiri de sãnãtate necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãţii;
c) lupta contra maladiilor şi malnutritiei în cadrul mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãţii, multumita aplicãrii tehnologiei uşor de procurat şi furnizarea de alimente nutritive şi apa potabilã, ţinînd seama de pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sãnãtãţii mamelor în perioada pre şi postnatala;
e) asigurarea ca toate grupurile societãţii, în mod deosebit pãrinţii şi copiii, sa fie informati cu privire la sãnãtatea şi alimentaţia copilului, avantajele alaptarii, igienei şi salubritatii mediului înconjurãtor şi prevenirii de accidente, sa beneficieze de un ajutor care sa le permitã sa profite de aceasta informaţie;
f) dezvoltarea mãsurilor preventive de sãnãtate, de asistenta a pãrinţilor şi de educaţie, precum şi a serviciilor în materie de planificare familialã.
3. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare în vederea abolirii practicilor traditionale dãunãtoare sãnãtãţii copiilor.
4. Statele pãrţi se angajeazã sa favorizeze şi sa incurajeze cooperarea internationala în vederea asigurãrii progresive şi deplinei realizari a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 25
Statele pãrţi recunosc copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea competenta pentru a primi îngrijiri, protecţie sau un tratament fizic sau mental, dreptul la verificare periodicã a tratamentului respectiv şi a oricãrei alte împrejurãri legatã de plasarea sa.
ART. 26
1. Statele pãrţi recunosc oricãrui copil dreptul de a beneficia de securitatea socialã, inclusiv asigurãrile sociale, şi vor lua mãsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizari a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor nationala.
2. Prestaţiile trebuie sa fie acordate, cînd este cazul, tinindu-se seama de resurse şi de situaţia copilului şi a persoanelor responsabile cu întreţinerea sa, ca şi de orice alt element aplicabil la solicitarea prestaţiei fãcute pentru copil sau în numele sau.
ART. 27
1. Statele pãrţi recunosc dreptul oricãrui copil la un nivel de viata suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spiritualã, morala şi socialã.
2. Pãrinţilor şi oricãrei alte persoane care au în grija un copil le revine în primul rind responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viata necesare dezvoltãrii copilului.
3. Statele pãrţi vor adopta mãsurile corespunzãtoare, ţinînd seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta pãrinţii şi alte persoane care au în grija un copil sa valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie o asistenta materialã şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrãcãmintea şi locuinta.
4. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la pãrinţii sãi sau de la alte persoane care au o rãspundere financiarã fata de el, indiferent dacã se afla pe teritoriul lor sau în strãinãtate. În special, pentru a se tine seama de cazurile în care persoana care are o rãspundere financiarã fata de un copil trãieşte într-un alt stat decît cel al copilului, statele pãrţi vor favoriza aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricãror alte aranjamente corespunzãtoare.
ART. 28
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi în vederea asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalitãţii de sanse, în special:
a) ele vor face învãţãmîntul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
b) ele vor incuraja diferite forme de învãţãmînt secundar, atît general cît şi profesional, le vor face deschise şi accesibile oricãrui copil şi vor lua mãsuri corespunzãtoare, cum sînt instituirea gratuitatii învãţãmîntului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) ele vor asigura tuturor accesul la învãţãmîntul superior, în funcţie de capacitatile fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) ele vor face deschise şi accesibile oricãrui copil informarea şi orientarea şcolarã şi profesionalã;
e) ele vor lua mãsuri pentru a incuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a veghea la aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umanã şi în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Statele pãrţi vor favoriza şi incuraja cooperarea internationala în domeniul educaţiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metodele de învãţãmînt moderne. În aceasta privinta se va tine în special seama de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 29
1. Statele pãrţi sînt de acord ca educaţia copilului trebuie sa urmãreascã:
a) favorizarea infloririi personalitãţii copilului şi dezvoltarea inzestrarii şi aptitudinilor sale mentale şi fizice, în deplinatatea posibilitãţilor lor;
b) educarea copilului în spiritul respectului fata de drepturile omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a principiilor consacrate în Carta Naţiunilor Unite;
c) educarea copilului în spirit de respect fata de pãrinţi, fata de identitatea sa, limba sa şi valorile sale culturale, precum şi respectul fata de valorile naţionale ale tarii în care trãieşte, ale tarii din care poate fi originar şi ale civilizatiilor diferite de a sa;
d) pregãtirea copilului sa-şi asume responsabilitãţile vieţii într-o societate libera, într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranta, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtona;
e) educarea copilului în spirit de respect fata de mediul natural.
2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretatã de o maniera care sa aducã atingere libertãţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi dirija instituţii de învãţãmînt, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 din prezentul articol sa fie respectate şi ca educaţia data în aceste instituţii sa fie conformã normelor minimale pe care statul le prescrie.
ART. 30
În statele în care exista minoritãţi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtona, un copil autohton sau care aparţine uneia din din aceste minoritãţi nu poate fi privat de dreptul de a avea propria sa viata culturalã, de a profesa şi de a practica propria sa religie sau de a folosi propria sa limba în comun cu alţi membri ai grupului sau.
ART. 31
1. Statele pãrţi recunosc copilului dreptul la odihna şi la vacanta, de a practica activitãţi recreative proprii virstei sale, de a participa în mod liber la viata culturalã şi artisticã.
2. Statele pãrţi respecta şi favorizeazã dreptul copilului de a participa în mod deplin la viata culturalã şi artisticã şi încurajeazã organizarea în favoarea lui a unor mijloace corespunzãtoare de vacanta şi activitãţi recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate.
ART. 32
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatãrii economice şi de a nu fi constrîns la vreo munca ce comporta riscuri sau este susceptibilã sa-i compromita educaţia sau sa-i dãuneze sãnãtãţii sau dezvoltãrii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
2. Statele pãrţi vor lua mãsurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale celorlalte instrumente internaţionale, statele pãrţi, în special, vor:
a) fixa o virsta minima sau virste minime de angajare;
b) prevede o reglementare corespunzãtoare a organelor de lucru şi a condiţiilor de munca;
c) prevede pedepse sau alte sancţiuni corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea efectivã a prezentului articol.
ART. 33
Statele pãrţi vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosinţei ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, asa cum sînt acestea definite de convenţiile internaţionale pertinente şi pentru a impiedica utilizarea copiilor pentru producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe.
ART. 34
Statele pãrţi se angajeazã sa protejeze copilul contra oricãrei forme de exploatare sexualã şi de violenta sexualã. În acest scop, statele vor lua în special toate mãsurile corespunzãtoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a impiedica:
a) incitarea copiilor sa se dedea sau sa fie constrinsi sa se dedea la o activitate sexualã ilegala;
b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de material cu caracter pornografic.
ART. 35
Statele pãrţi vor lua toate mãsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a impiedica rapirea, vînzarea şi comerţul cu copii în orice scop ar fi şi în orice forma.
ART. 36
Statele pãrţi vor proteja copilul contra oricãrei forme de exploatare dãunãtoare oricãrui aspect al bunastarii lui.
ART. 37
Statele pãrţi vor veghea ca:
a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau închisoarea pe viata fãrã posibilitatea de a fi eliberat nu vor fi pronunţate pentru infracţiunile comise de persoane sub virsta de optsprezece ani;
b) nici un copil sa nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau intemnitarea unui copil trebuie sa fie conformã cu legea şi nu va fi decît o mãsura extrema şi va fi cît mai scurta posibil;
c) orice copil privat de libertate sa fie tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnitãţii persoanei umane şi de o maniera care sa ţinã seama de nevoile persoanelor de virsta sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, afarã dacã se considera preferabil sa nu fie separat, în interesul superior al copilului, şi el are dreptul de a fi în contact cu familia sa prin corespondenta şi prin vizite, în afarã unor cazuri excepţionale;
d) copiii privati de libertate sa aibã dreptul de a avea acces rapid la asistenta juridicã sau la orice alta asistenta corespunzãtoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate în fata unui tribunal sau a unei alte autoritãţi competente, independente şi impartiale, şi ca decizia sa fie luatã în mod rapid în legatura cu chestiunea respectiva.
ART. 38
1. Statele pãrţi se angajeazã sa respecte şi sa facã respectate regulile dreptului umanitar internaţional care le sînt aplicabile în caz de conflict armat şi a cãror protecţie se extinde şi la copii.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile posibile a asigura ca persoanele care nu au atins virsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilitati.
3. Statele pãrţi se vor abţine de a inrola în forţele lor armate orice persoana care nu a atins virsta de cincisprezece ani. Atunci cînd incorporeaza persoane de peste cincisprezece ani dar sub optsprezece ani, statele pãrţi se vor strãdui sa inroleze cu prioritate pe cei mai în virsta.
4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilã în caz de conflict armat, statele pãrţi vor lua toate mãsurile posibile în practica pentru ca copiii afectaţi de conflictul armat sa beneficieze de protecţie şi de îngrijire.
ART. 39
Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita readaptarea fizica şi psihologicã şi reintegrarea socialã a oricãrui copil victima a oricãrei forme de neglijenţa, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricãrei forme de pedeapsa sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare şi aceasta reintegrare se vor desfasura în condiţii care favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
ART. 40
1. Statele pãrţi recunosc oricãrui copil banuit, acuzat sau dovedit ca a comis o încãlcare a legii penale dreptul la un tratament care sa fie de natura sa favorizeze simtul sau de demnitate şi a valorii personale, care sa întãreascã respectul sau pentru drepturile omului şi libertãţile fundamentale ale altora şi care sa ţinã seama de virsta sa ca şi necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate, sa-l facã sa-şi asume un rol constructiv în sinul acesteia.
2. În acest scop, şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale instrumentelor internaţionale, statele pãrţi vor veghea în special:
a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o încãlcare a legii penale datoritã unor acţiuni sau omisiuni care nu erau interzise de cãtre dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor;
b) ca orice copil banuit sau acuzat de o încãlcare a legii penale sa aibã cel puţin dreptul la garanţiile urmãtoare:
i) sa fie prezumat nevinovat pînã ce vinovãţia sa va fi stabilitã legal;
ii) sa fie informat în cel mai scurt termen şi direct de acuzatiile care i se aduc sau, dacã este cazul, prin intermediul pãrinţilor sãi sau reprezentanţilor legali şi sa beneficieze de o asistenta juridicã sau de orice alta asistenta corespunzãtoare pentru pregãtirea şi prezentarea apãrãrii sale;
iii) cauza sa sa fie examinata fãrã intirziere de cãtre o autoritate sau o instanta judiciarã competenta, independenta şi impartiala dupã o procedura echitabila conform prevederilor legii, în prezenta avocatului sau, şi dacã acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului datoritã în special virstei şi situaţiei sale, în prezenta pãrinţilor sãi sau a reprezentanţilor legali;
iv) sa nu fie constrîns sa depunã mãrturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; sa interogheze sau sa facã sa fie interogati martori ai acuzarii şi sa obţinã aducerea şi interogarea martorilor în apãrare în condiţii de egalitate;
v) dacã se dovedeşte ca a încãlcat legea penalã, sa poatã face apel cu privire la decizie şi la orice mãsura luatã în consecinta în fata unei autoritãţi sau a unei instanţe judiciare superioare competente, independente şi impartiale, conform legii;
vi) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizata;
vii) ca viata sa sa fie în mod deplin respectata în toate fazele procedurii.
3. Statele pãrţi se vor strãdui sa promoveze adoptarea de legi, de proceduri, crearea de autoritãţi şi instituţii special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau declaraţi ca ar fi comis încãlcãri ale legii penale, şi în special:
a) sa stabileascã o virsta minima sub care copiii vor fi prezumati ca nu au discernamintul de a incalca legea penalã;
b) sa ia mãsuri, de fiecare data cînd este posibil şi de dorit, pentru a trata aceşti copii fãrã a recurge la procedura judiciarã, fiind totuşi înţeles ca drepturile omului şi garanţiile legale trebuie respectate în mod deplin.
4. Va fi prevãzutã o intreaga gama de dispoziţii referitoare în special la îngrijire, orientare şi supraveghere, la îndrumare, probare, plasament familial, programe de educaţie generalã şi profesionalã şi la soluţii, altele decît cele instituţionale, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunastarii lor şi proporţional cu situaţia lor şi cu infracţiunea.
ART. 41
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) în legislaţia unui stat parte; sau
b) în dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat.
Partea a II-a
ART. 42
Statele pãrţi se angajeazã sa facã cunoscute pe larg principiile şi dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi corespunzãtoare, adulţilor şi copiilor.
ART. 43
1. În vederea examinãrii progreselor înregistrate de statele pãrţi în executarea obligaţiilor contractate de ele în virtutea prezentei convenţii, se instituie un comitet al drepturilor copilului care îndeplineşte atribuţiunile care urmeazã.
2. Comitetul se compune din 10 experţi de o inalta moralitate şi care poseda o competenta recunoscuta în domeniul reglementat de prezenta convenţie. Membrii sãi sînt aleşi de statele pãrţi din rindul cetãţenilor lor şi acţioneazã cu titlu individual, tinindu-se seama de necesitatea asigurãrii unei repartiţii geografice echitabile şi cu respectarea principalelor sisteme juridice.
3. Membrii comitetului sînt aleşi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele pãrţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetãţenii sãi.
4. Prima alegere va avea loc în termen de şase luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecãrei alegeri, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele sa propunã candidaţii lor într-un termen de doua luni. Secretarul general va întocmi apoi o lista alfabetica a candidaţilor astfel desemnaţi, indicind statele pãrţi care i-au desemnat şi o va comunica statelor pãrţi la prezenta convenţie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor pãrţi, convocate de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din doua treimi din statele pãrţi, candidaţii aleşi în comitet sînt cei care obţin cel mai mare numãr de voturi şi majoritatea absolutã a voturilor reprezentanţilor statelor pãrţi prezente şi votante.
6. Membrii comitetului sînt aleşi pe o perioada de patru ani. Ei pot fi realeşi dacã candidatura lor este prezentatã din nou. Mandatul a cinci membri aleşi la prima alegere va lua sfîrşit dupã doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de cãtre preşedintele reuniunii imediat dupã prima alegere.
7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, sau dacã, pentru orice alt motiv, un membru declara ca nu mai poate exercita funcţiunile sale în cadrul comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numeşte un alt expert dintre cetãţenii sãi pentru a ocupa postul vacant pînã la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobãrii de cãtre comitet.
8. Comitetul aproba regulamentul sau interior.
9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioada de doi ani.
10. Reuniunile comitetului se ţin în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzãtor stabilit de comitet. Comitetul se reuneste normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilitã şi modificatã, dacã este necesar, de reuniunea statelor pãrţi la prezenta convenţie, sub rezerva aprobãrii de cãtre adunarea generalã.
11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia comitetului personalul şi instalaţiile care îi sînt necesare pentru a se achitã în mod eficace de funcţiunile care îi sînt încredinţate conform prezentei convenţii.
12. Membrii comitetului creat în virtutea prezentei convenţii primesc, cu aprobarea adunãrii generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile şi modalitãţile fixate de adunarea generalã.
ART. 44
1. Statele pãrţi se angajeazã sa supunã comitetului, prin intermediul secretarului general al O.N.U., rapoarte asupra mãsurilor pe care le adopta pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta convenţie şi asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi:
a) în termen de doi ani începînd de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statele pãrţi interesate;
b) în continuare, la fiecare cinci ani.
2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacã este cazul, sa indice factorii şi dificultãţile care impiedica statele pãrţi sa se achite în mod deplin de obligaţiile prevãzute în prezenta convenţie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprindã informaţii suficiente pentru a da comitetului o idee precisa asupra aplicãrii convenţiei în ţara respectiva.
3. Statele pãrţi care au prezentat comitetului un raport iniţial nu trebuie sa repete, în rapoartele pe care le prezintã dupã aceea, conform alineatului b) din paragraful 1 al prezentului articol, informaţiile de baza comunicate anterior.
4. Comitetul poate cere statelor pãrţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea convenţiei.
5. Comitetul supune la fiecare doi ani adunãrii generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra activitãţilor sale.
6. Statele pãrţi asigura o larga difuzare rapoartelor lor în ţara lor proprie.
ART. 45
Pentru a promova aplicarea efectivã a convenţiei şi a incuraja cooperarea internationala în domeniul vizat de convenţie:
a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicãrii dispoziţiilor prezentei convenţii care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzãtoare sa dea avize specializate asupra aplicãrii convenţiei în domeniile care ţin de mandatele lor respective. El poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite sa-i prezinte rapoarte asupra aplicãrii convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate.
b) Comitetul transmite, dacã apreciazã necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru copii şi altor organisme competente orice raport al statelor pãrţi ce conţine o cerere sau care indica o nevoie de consultanţa sau asistenta tehnica ori de alta natura, însoţit, dacã este cazul, de observaţiile şi sugestiile comitetului care se referã la cerere sau indicaţie.
c) Comitetul poate recomanda adunãrii generale sa roage pe secretarul general sa dispunã efectuarea pentru comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afecteazã drepturile copilului.
d) Comitetul poate face sugestii şi recomandãri de ordin general fondate pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 44 şi 45 din prezenta convenţie. Aceste sugestii şi recomandãri de ordin general sînt transmise oricãrui stat parte interesat şi aduse în atenţia adunãrii generale, însoţite, dacã este cazul, de observaţiile statelor pãrţi.
Partea a III-a
ART. 46
Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor.
ART. 47
Prezenta convenţie trebuie sa fie ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 48
Prezenta convenţie va rãmîne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 49
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi dupã depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau care va adera la aceasta dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 50
1. Orice stat parte poate sa propunã un amendament şi sa depunã textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor pãrţi, cerindu-le sa-i facã cunoscut dacã sînt favorabile convocãrii unei conferinţe a statelor pãrţi în vederea examinãrii propunerii şi a punerii ei la vot. Dacã, în patru luni dupã aceasta comunicare, cel puţin o treime din statele pãrţi se pronunţa în favoarea convocãrii unei asemenea conferinţe, secretarul general convoacã conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor pãrţi prezente şi votante la conferinţa este supus spre aprobare adunãrii generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor din paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd va fi aprobat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptat de majoritatea a doua treimi din statele pãrţi.
3. Atunci cînd un amendament intra în vigoare, acesta are forta obligatorie pentru statele pãrţi care le-au acceptat, celelalte state raminind legate de dispoziţiile din prezenta convenţie şi de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.
ART. 51
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica tuturor statelor textul rezervelor care au fost fãcute de state în momentul ratificãrii sau aderãrii.
2. Nici o rezerva incompatibilã cu obiectul şi scopul prezentei convenţii nu este autorizata.
3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele pãrţi la convenţie. Notificarea va capata efect de la data la care este primitã de cãtre secretarul general.
ART. 52
Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea capata efect la un an de la data la care notificarea a fost primitã de secretarul general.
ART. 53
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 54
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod corespunzãtor împuterniciţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016