Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 16 noiembrie 1981 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 66 din 16 iulie 1982
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de unul dintre statele contractante sau de unitãţile lor administrativ-teritoriale ori de autoritãţile locale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile şi imobile.
3. Impozitele existente care cad sub incidenta convenţiei sînt, în special, urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
ii) impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
iii) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole;
(mai jos denumite impozit roman)
b) în ceea ce priveşte Cipru:
i) impozitul pe venit;
ii) contribuţia specialã;
iii) impozitul pe cistigurile din capital
(mai jos denumite impozit cipriot).
4. Convenţia va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage care se vor institui, dupã data semnãrii prezentei convenţii, în plus sau în locul celor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri importante aduse legislatiilor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice suprafata dincolo de apele teritoriale ale României asupra cãrora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, solul şi subsolul acesteia;
b) termenul Cipru înseamnã Republica Cipru şi include orice suprafata adiacenta apele teritoriale ale Ciprului care, în conformitate cu dreptul internaţional a fost sau ar putea fi desemnatã ulterior, potrivit legislaţiei Ciprului referitoare la platforma continentala, ca o arie înãuntrul cãreia pot fi exercitate drepturile Ciprului cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
c) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã, dupã context, România sau Cipru;
d) termenul de persoana cuprinde o persoana fizica sau juridicã şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul de societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane, sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
i) orice persoana fizica care are cetãţenia unui stat contractant;
ii) orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) termenul autoritate competenta indica:
i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
ii) în cazul Ciprului, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant care reglementeazã impozitele ducind obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a ambelor state contractante, atunci acest caz va fi rezolvat în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera, un put petrolier sau pentru extractia gazelor, precum şi orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj, altul decît cel la care se referã paragraful 3 (g) din acest articol, a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Termenul sediu permanent nu cuprinde:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfãşurarea de activitãţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca intreaga activitate sa aibã un caracter auxiliar sau preparator;
g) un montaj executat de o întreprindere a unui stat contractant în legatura cu livrãri de maşini sau echipament din acel stat cãtre celãlalt stat contractant;
h) vînzarea produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 5 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are împuternicirea pe care o exercita în mod curent într-un stat contractant, de a se încheia contracte, în numele întreprinderii, în aceasta situaţie acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la activitãţile desfãşurate de acea persoana pentru întreprindere, în afarã de cazul cînd activitãţile unei astfel de persoane sînt limitate la cele menţionate la paragraful 3 care, dacã sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu vor face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatãrile agricole ori forestiere) situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. a) Termenul bunuri imobile este definit, sub rezerva subparagrafelor b) şi c), în conformitate cu legea statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate;
b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor bogatii naturale;
c) Navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafului 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-u sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuite acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitãţi şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, totuşi, sa fie de asa natura încît rezultatul sa corespundã cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda astfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiilor acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a aeronavelor ori a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare al navei sau, dacã nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiile obţinute din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, fie într-un caz fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit sau impus condiţii, în relaţiile lor financiare sau comerciale, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în mod corespunzãtor - beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celãlalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit sa revinã întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va modifica corespunzãtor suma impozitului stabilit asupra acelor beneficii. La determinarea unei asemenea modificãri se va tine cont şi de celelalte prevederi ale convenţiei, iar dacã este cazul, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, atît timp cît Cipru nu percepe un impozit pe dividende în plus fata de impozitul stabilit pe beneficiile sau venitul unei societãţi, dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a Ciprului unui rezident al României vor fi scutite de orice impozit în Cipru, care poate fi stabilit pe dividende în plus fata de impunerea beneficiilor sau veniturilor societãţii.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a paragrafelor 2 şi 3.
5. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu vor afecta impozitarea societãţii cu privire la beneficiile din care sînt plãtite dividendele.
6. Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participarea la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care se impun ca şi venitul din acţiuni, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
7. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, activitãţi industriale sau comerciale prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situat acolo şi acţiunile deţinute pentru care se plãtesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau de acea baza fixa.
În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
8. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate rezidenţilor primului stat menţionat ori sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, dobinzile realizate dintr-un stat contractant de un rezident al celuilalt stat contractant şi care este beneficiarul efectiv al dobinzii pot fi impuse în primul stat contractant menţionat cu o cota care sa nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a acestora.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinda provenitã dintr-un stat contractant şi plãtitã:
- celuilalt stat contractant sau unei instituţii a acelui celãlalt stat, care nu este supusã impozitului pe venit în acel celãlalt stat, sau
- unui rezident al celuilalt stat contractant în legatura cu împrumuturile fãcute, garantate sau asigurate de acel celãlalt stat ori o instituţie a acestuia, va fi scutitã de impozit în primul stat menţionat. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituţiile cãrora li se vor aplica prevederile acestui paragraf.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice alta instituţie guvernamentalã cãreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din titluri de creanta de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri sau obligaţii, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri. Penalitãţile datorate pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor, 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin aceste dobinzi, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo, de care sînt legate efectiv dobinzile. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobinda va fi consideratã ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care se plãteşte dobinda şi o atare dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi redevenţele de felul celor la care se referã subparagraful a) al paragrafului 3 pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma bruta a redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plãţile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii:
a) unui patent (certificat de invenţie), a unei mãrci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial şi ştiinţific;
b) oricãrui drept de autor pentru opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice şi a filmelor şi benzilor magnetice pentru televiziune sau radio.
4. Dispoziţiile, paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin aceste redevenţe, printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau bunul în legatura cu care se plãtesc redevenţele este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu un rezident al unui sediu permanent de care este legatã efectiv obligaţia de plata redevenţelor şi care suporta aceste redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma comisioanelor.
3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plati fãcute unui intermediar (broker), unui comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comisioane. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Comisionul va fi considerat ca provine dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorialã o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitãţile pentru care este facuta plata şi acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci comisionul va fi considerat ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiar sau între ambii şi terţe persoane, suma comisioanelor plãtite, ţinînd cont de activitãţile pentru care s-au plãtit, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi beneficiarul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri de capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe se impun în celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, a aeronavelor şi a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafelor 1, 2 şi 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni independente sau a altor activitãţi cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazului cînd rezidentul dispune pentru exercitarea activitãţii sale de o baza fixa în celãlalt stat contractant. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.
2. Expresia profesiuni independente cuprinde, în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ şi pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional vor fi impuse în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum şi sportiv, din activitatea lui personalã desfasurata în aceasta calitate în celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat contractant vor fi impuse în acel celãlalt stat. Cu toate acestea, veniturile obţinute din astfel de activitãţi vor fi scutite de impozit în acel stat, dacã activitãţile sînt desfãşurate în cadrul acordurilor sau înţelegerilor culturale încheiate între statele contractante.
ART. 19
Funcţii guvernamentale
1. Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale se vor impune numai în acel stat.
2. Cu toate acestea, remuneraţia la care se referã paragraful 1 va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este un rezident al acelui stat şi dacã:
i) este un naţional al acelui stat, sau
ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
3. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorialã ori o autoritate localã a acesteia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale va fi impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este un naţional sau un rezident al acelui stat.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica remuneraţiei pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate comercialã sau industriala desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã ori o autoritate localã a acestuia.
ART. 20
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile şi orice alte remuneraţii similare plãtite unui stat rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 21
Studenţi
1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant, care este prezent într-un stat contractant numai în scopul educãrii sau instruirii sale şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant, în scopul întreţinerii, educãrii şi instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
2. Un student la o universitate sau o alta instituţie de învãţãmînt superior dintr-un stat contractant sau un practicant, care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc 183 de zile în anul calendaristic respectiv şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menţionat, nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia aferentã serviciilor prestate în acel celãlalt stat, cu condiţia ca serviciile sa fi fost prestate în legatura cu studiile sau pregãtirea sa, iar remuneraţia sa fie un cistig necesar întreţinerii sale.
ART. 22
Profesori
1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectueazã cercetãri la o universitate sau la orice alta instituţie de învãţãmînt a celuilalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legatura cu acea activitate, pe o perioada care sa nu depãşeascã 2 ani de la data începerii activitãţii sale.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacã lucrãrile de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.
ART. 23
Venituri nemenţionate expres
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu au fost menţionate expres în articolele precedente ale prezentei convenţii se impun numai în acel stat.
ART. 24
Avere
1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constind din bunuri mobile care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe folositã pentru exercitarea unei profesiuni independente este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat.
ART. 25
Evitarea dublei impuneri
1. Dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã:
a) În ce priveşte România, impozitele plãtite în Cipru de rezidentii României asupra venitului obţinut sau averii deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Cipru, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al României.
b) În ce priveşte Cipru, sub rezerva prevederilor legii cipriote privind deducerea din impozitul plãtit în Cipru a impozitului plãtit în orice teritoriu din afarã Ciprului şi a oricãror modificãri ulterioare ale acelor prevederi - care nu vor afecta principiul general al acestuia - şi dacã prin legea cipriota nu este prevãzutã o deducere sau o înlesnire mai mare, impozitul plãtibil în România asupra beneficiilor, venitului sau cistigurilor realizate în România va fi dedus din orice impozit plãtibil în Cipru, aferent unor astfel de beneficii, venit sau cistiguri.
2. Potrivit paragrafului 1, termenul impozit cipriot va include:
a) impozitul cipriot care ar fi trebuit sa fie plãtit pe orice beneficiu sau dobinda la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o alta înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit;
b) impozitul cipriot care ar fi trebuit sa fie deductibil din orice dividend plãtit din beneficiile la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit.
ART. 26
Limitarea înlesnirilor
Cînd, potrivit oricãrei prevederi din prezenta convenţie, un venit beneficiazã de o înlesnire plata impozitului în unul din statele contractante şi potrivit legislaţiei în vigoare din celãlalt stat contractant venitul menţionat al unei persoane este supus impozitãrii pentru suma aferentã care a fost remisã cãtre/sau primitã în acel celãlalt stat contractant şi nu pentru intreaga suma din acel stat, atunci înlesnirea acordatã potrivit prezentei convenţii în primul stat contractant menţionat se aplica numai asupra venitului remis cãtre/sau primit în celãlalt stat contractant.
ART. 27
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nu vor supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi puşi nationali acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acel celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, desfasurind aceleaşi activitãţi.
Aceasta prevedere nu poate fi interpretatã ca obligind în stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi al celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura ale acestui prim stat menţionat.
4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 28
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant a cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente al statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii cu privire la întreprinderea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizãrii unei înţelegeri asa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 29
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conform cu convenţia. Orice informaţie asfel schimbatã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, inclusiv unei instanţe, altele decît cele însãrcinate cu stabilirea, aplicarea, urmãrirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative în contradictie cu propria legislaţie sau cu practica administrativã a unuia sau celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 30
Functionarii diplomatici şi consulari
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 31
Intrarea în vigoare
1. Guvernele statelor contractante vor notifica unul altuia ca procedurile constituţionale cerute pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii au fost îndeplinite.
2. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei notificãri prevãzute la paragraful 1 şi prevederile sale îşi vor produce efectul pentru prima data:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, la sumele obţinute pe/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare;
b) cu privire la celelalte impozite pe venit şi al impozitele pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru anul impozabil care începe la/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare.
ART. 32
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea ei de cãtre unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, transmiţînd în acest sens o nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic care urmeazã unei perioade de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare. În acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã:
a) cu privire la alte impozite pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru oricare an impozabil care începe la/sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a transmis nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Nicosia la 16 noiembrie 1981, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, greaca şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleza are precãdere.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
