Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 14 iunie 1974  asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 14 iunie 1974 asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 20 martie 1992
CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Sfera de aplicare
1. Prezenta convenţie determina condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui cumpãrãtor şi ale unui vinzator, nãscute dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contravenţie la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai poatã fi exercitate urmare expirãrii unui anumit interval de timp. Acest interval de timp este desemnat în aceasta convenţie prin expresia termen de prescripţie.
2. Prezenta convenţie nu afecteazã un termen în cursul cãruia o parte trebuie sa notifice celeilalte sau sa îndeplineascã orice act, altul decît deschiderea unei proceduri, sub sancţiunea de a nu putea exercita dreptul sau.
3. În prezenta convenţie:
a) termenii cumpãrãtor, vinzator şi parte desemneazã persoanele care cumpara sau vînd sau care s-au angajat sa cumpere sau sa vinda bunuri mobile corporale şi persoanele care sînt succesorii lor sau avînd cauza privind drepturile şi obligaţiile decurgind din contractul de vînzare;
b) termenul creditor desemneazã oricare parte care valorifica un drept, fie ca acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani;
c) termenul debitor desemneazã oricare parte impotriva cãreia un creditor valorifica un drept;
d) prin expresia contravenţie de contract se înţelege orice neexecutare de cãtre o parte a obligaţiilor sale sau orice executare care nu conferã cu contractul;
e) prin termenul procedura se înţelege orice procedura judiciarã, arbitralã sau administrativã;
f) prin termenul persoana trebuie sa se înţeleagã deopotrivã orice societate, asociaţie sau entitate, fie publica, fie privatã, capabilã de a acţiona în justiţie;
g) prin termenul înscris trebuie sa se înţeleagã, deopotrivã, comunicãrile adresate prin telegrama sau prin telex;
h) termenul an desemneazã un an socotit dupã calendarul gregorian.
ART. 2
În înţelesul prezentei convenţii:
a) un contract de vînzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avînd un caracter internaţional dacã, în momentul încheierii contractului, cumpãrãtorul şi vinzatorul îşi au sediul în state diferite;
b) împrejurarea ca pãrţile au sediul în state diferite nu poate fi luatã în considerare decît dacã aceasta reiese din contract sau din negocierile între pãrţi sau din informaţiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment;
c) dacã o parte într-un contract de vînzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decît un stat, sediul este acela care are legatura cea mai strinsa cu contractul şi executarea acestuia, ţinînd seama de împrejurãrile cunoscute de pãrţi sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului;
d) dacã o parte nu are sediu, se va avea în vedere resedinta sa obişnuitã;
e) nici naţionalitatea pãrţilor nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al pãrţilor sau ale contractului nu sînt luate în considerare.
ART. 3
1. Prezenta convenţie nu se aplica decît dacã, în momentul încheierii contractului, pãrţile dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante.
2. În afarã unei dispoziţii contrare prezentei convenţii, acestea se aplica fãrã a tine seama de legea care ar fi aplicabilã în puterea regulilor de drept internaţional privat.
3. Prezenta convenţie nu se aplica cînd pãrţile au exclus în mod expres aplicarea sa.
ART. 4
Prezenta convenţiei nu reglementeazã vinzarile:
a) de obiecte mobile corporale cumpãrate pentru folosinta personalã, familialã sau casnica;
b) la licitaţii;
c) urmare sechestrului sau oricãrei alte modalitãţi consecutive autoritãţii judiciare;
d) de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;
e) de nave, vapoare şi aeronave;
f) de electricitate.
ART. 5
Prezenta convenţie nu se aplica drepturilor întemeiate pe:
a) orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane;
b) orice prejudiciu nuclear cauzat de cãtre lucrul vîndut;
c) orice privilegiu, gaj sau alta mãsura asiguratorie;
d) orice decizie sau sentinta pronunţatã urmare unei proceduri;
e) orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea;
f) orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.
ART. 6
1. Prezenta convenţie nu se aplica contractelor în care partea preponderenta a obligaţiilor vinzatorului consta într-o furnizare de mina de lucru sau de alte servicii.
2. Sînt asimilate vinzarilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmînd a fi fabricate sau produse, afarã dacã partea care comanda lucrul nu trebuie sa furnizeze o parte esenţialã din elementele necesare acestei fabricatii sau producţii.
ART. 7
La interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii se va tine cont de caracterul sau internaţional şi de necesitatea de a promova uniformitatea.
ART. 8
Termenul de prescripţie este de 4 ani.
ART. 9
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 10, 11 şi 12, termenul de prescripţie curge de la data la care acţiunea poate fi exercitatã.
2. Punctul de plecare al termenului de prescripţie nu este intirziat:
a) cînd o parte notifica celeilalte pãrţi în sensul paragrafului 2 al primului articol, sau
b) cînd convenţia de arbitraj prevede ca nici un drept nu va lua naştere atita timp cît o sentinta arbitralã nu va fi fost pronunţatã.
ART. 10
1. O acţiune rezultind dintr-o încãlcare a contractului poate fi exercitatã începînd cu data la care aceasta încãlcare s-a produs.
2. O acţiune sprijinita pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitatã începînd cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpãrãtorului sau oferta de remitere a lucrului refuzatã de cãtre cumpãrãtor.
3. O acţiune sprijinita pe un dol savirsit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultind din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitatã, pentru aplicarea art. 9, începînd cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod raţional sa fi fost descoperit.
ART. 11
Dacã vinzatorul a dat, privitor la lucrul vîndut, garanţie expresã valabilã pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripţie al unei acţiuni sprijinite pe garanţie începe sa curgã de la data la care cumpãrãtorul notifica vinzatorului faptul care motiveaza exercitarea acţiunii sale şi, începînd de la data expirãrii garanţiei.
ART. 12
1. Cînd, în cazurile prevãzute de legea aplicabilã contractului, o parte declara rezoluţiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripţie curge începînd cu data la care declaraţia este adresatã celeilalte pãrţi. Dacã rezoluţiunea contractului nu este declarata înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripţie nu curge decît de la aceasta data.
2. Termenul de prescripţie a oricãrui drept sprijinit pe neexecutarea de cãtre o parte a unui contract prevazind prestaţii sau plati eşalonate curge, pentru fiecare dintre obligaţii cu executare succesiva, începînd de la data la care neexecutarea care le afecteazã s-a produs. Cînd potrivit legii aplicabile contractului, o parte declara rezoluţiunea contractului urmãtor acestei neexecutari, termenul de prescripţie a tuturor obligaţiilor cu executare succesiva curge de la data la care declaraţia este adresatã celeilalte pãrţi.
ART. 13
Încetarea curgerii şi prelungirea termenului iniţial
Termenul de prescripţie înceteazã sa curgã cînd creditorul îndeplineşte orice act care, legea jurisdicţiei sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare impotriva debitorului. La fel, cînd creditorul formuleazã în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprima vointa de a pune în valoare dreptul sau impotriva debitorului.
ART. 14
1. Cînd pãrţile au convenit sa supunã diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripţie înceteazã ca curgã începînd de la data la care una dintre pãrţi recurge la procedura de arbitraj în modul prevãzut de convenţia de arbitraj sau prin legea aplicabilã acestei proceduri.
2. În lipsa oricãrei dispoziţii în aceasta privinta, procedura de arbitraj se considera angajata la data la care cererea de arbitrare este notificatã la resedinta obişnuitã sau la sediul celeilalte pãrţi sau, în lipsa, la ultima sa resedinta sau ultimul sau sediu cunoscut.
ART. 15
În orice procedura alta decît acelea prevãzute la art. 13 şi 14 termenul de prescripţie înceteazã sa curgã atunci cînd creditorul îşi valorifica dreptul sau spre a-i obţine recunoaşterea sau executarea, sub rezerva dispoziţiilor legii reglementind aceasta procedura.
La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia:
a) decesului sau incapacitãţii debitorului;
b) falimentului sau oricãrei situaţii de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorilor; sau
c) dizolvãrii sau lichidãrii unei societãţi, asociaţii sau entitãţi, cînd aceasta este debitorul.
ART. 16
În interesul infaptuirii a ceea ce cuprind art. 13, 14 şi 15, o cerere reconvenţionalã este consideratã a fi fost introdusã la aceeaşi data ca şi actul privitor la dreptul cãruia este opusã, cu condiţia ca atît cererea principala cît şi cererea reconvenţionalã sa decurga din acelaşi contract sau din din multe contracte încheiate în cursul aceleaşi operaţiuni.
ART. 17
1. Cînd procedura a fost introdusã potrivit art. 14 şi 15 sau 16 înainte de expirarea termenului de prescripţie, acesta este considerat sa curgã dacã procedura s-a încheiat fãrã ca o hotãrîre sa fi fost pronunţatã asupra fondului pricinei.
2. Cînd, la sfîrşitul acestei proceduri, termenul de prescripţie se gãseşte expirat sau trebuia sa expire în mai puţin de un an, creditorul beneficiazã de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.
ART. 18
1. O procedura introdusã impotriva unui debitor face sa înceteze cursul prescripţiei fata de un codebitor solidar dacã creditorul îl informeazã pe acesta din urma, în scris, despre introducerea procedurii mai înainte de expirarea termenului de prescripţie prevãzut în prezenta convenţie.
2. Cînd o procedura este introdusã de cãtre un subdobinditor impotriva cumpãrãtorului, termenul de prescripţie prevãzut în prezenta convenţie înceteazã sa curgã, cît priveşte recursul cumpãrãtorului impotriva vinzatorului, dacã cumpãrãtorul a informat, în scris, vinzatorul înaintea expirãrii zisului termen despre introducerea procedurii.
3. Cînd procedura vizata la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol s-a încheiat, termenul de prescripţie al recursului creditorului sau cumpãrãtorului impotriva debitorului solidar sau impotriva vinzatorului este considerat a nu fi încetat sa curgã în temeiul paragrafelor 1 şi 2 din prezentul articol, creditorul sau cumpãrãtorul dispune totuşi de un termen suplimentar de un an începînd de la data la care procedura s-a încheiat, dacã în acel moment termenul de prescripţie a ajuns la expirare sau dacã îi mai rãmîne sa curgã mai puţin de un an.
ART. 19
Cînd creditorul sãvîrşeşte, în statul unde debitorul îşi are sediul sau şi mai înainte de expirarea termenului de prescripţie, un act altul decît cele prevãzute la art. 13, 14, 15 şi 16 care, dupã legea acelui stat are drept efect redeschiderea unui termen de prescripţie, un nou termen de 4 ani începe sa curgã începînd de la data stabilitã prin aceasta lege.
ART. 20
1. Cînd înaintea expirãrii termenului de prescripţie debitorul recunoaşte în scris obligaţia sa fata de creditor, un nou termen de prescripţie de 4 ani începe sa curgã începînd de la zisa recunoaştere.
2. Plata dobinzilor sau executarea parţialã a unei obligaţii de cãtre debitor are acelaşi efect pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol ca o recunoaştere, dacã raţional se poate deduce din aceasta plata sau din aceasta executare ca debitorul îşi recunoaşte obligaţia sa.
ART. 21
Cînd fata de împrejurãri ce nu îi sînt imputabile şi pe care nu le putea nici a le evita nici invinge, creditorul este în imposibilitatea de a face sa înceteze cursul prescripţiei, termenul se prelungeşte cu un an începînd din momentul în care zisele împrejurãri au încetat sa existe.
ART. 22
Modificarea termenului prescripţiei de cãtre pãrţi
1. Termenul de prescripţie nu poate fi modificat, nici cursul sau schimbat, printr-o declaraţie a pãrţilor sau pe calea unui acord între ele, cu excepţia cazurilor prevãzute la paragraful 2.
2. Debitorul poate oricind, în cursul termenului de prescripţie, sa prelungeascã acest termen printr-o declaraţie scrisã adresatã creditorului. Aceasta declaraţie poate fi reînnoitã.
3. Dispoziţiile prezentului articol nu afecteazã validitatea oricãrei clauze a contractului de vînzare stipulind ca procedura de arbitraj poate fi angajata într-un termen de prescripţie mai scurt decît cel care este prevãzut prin prezenta convenţie, cu condiţia ca numita clauza sa fie valabilã în raport cu legea aplicabilã contractului de vînzare.
ART. 23
Limitarea generalã a termenului de prescripţie
Fãrã a tine seama de dispoziţiile prezentei convenţii, orice termen de prescripţie expira cel mai tirziu 10 ani dupã data la care a început sa curgã în conformitate cu art. 9, 10, 11 şi 12 ale prezentei convenţii.
ART. 24
Efectele expirãrii termenului de prescripţie
Expirarea termenului de prescripţie nu este luatã în considerare în orice procedura decît dacã ea este invocatã de cãtre partea interesatã.
ART. 25
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol şi ale art. 24, nici un drept nu este recunoscut nici nu devine executoriu în nici o procedura începutã dupã expirarea termenului de prescripţie.
2. Fãrã a se tine seama de expirarea termenului de prescripţie, o parte poate invoca un drept şi sa-l opunã celeilalte pãrţi ca mijloc de apãrare sau de compensaţie, cu condiţia în acest din urma caz:
a) ca cele doua creanţe sa fie nãscute din acelaşi contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleaşi tranzacţii, sau
b) ca creanţele sa fi putut face obiectul unei compensaţii la un moment oarecare mai înainte de expirarea termenului de prescripţie.
ART. 26
Dacã debitorul executa obligaţia sa dupã expirarea termenului de prescripţie, el nu are dreptul sa ceara restituirea, chiar dacã ignoreaza în momentul executãrii obligaţiei sale ca termenul de prescripţie era expirat.
ART. 27
Expirarea termenului de prescripţie cu privire la partea principala a datoriei are acelaşi efect privitor la dobinzile acesteia.
ART. 28
Calcularea termenului de prescripţie
1. Termenul de prescripţie este calculat astfel încît sa expire la miezul nopţii al zilei a carei data corespunde celei la care termenul a început sa curgã. În lipsa unei date corespunzãtoare, termenul de prescripţie expira la miezul nopţii al ultimei zile a ultimei luni a termenului.
2. Termenul de prescripţie este calculat prin referire la data locului unde procedura este angajata.
ART. 29
Dacã ultima zi a termenului de prescripţie este zi de sãrbãtoare sau orice alta zi de vacanta judiciarã, impiedicind ca procedura sa fie începutã în jurisdicţia unde creditorul angajeazã o procedura judiciarã sau revendica un drept, precum prevede art. 13, 14 sau 15, termenul de prescripţie este prelungit asa fel încît sa inglobeze prima zi utila care urmeazã menţionatei zile de sãrbãtoare sau zi de vacanta judiciarã.
ART. 30
Efect internaţional
În interesul prezentei convenţii, actele şi împrejurãrile prevãzute la art. 13-19 care au fost îndeplinite ori s-au realizat într-un stat contractant îşi vor produce deplin efect într-un alt stat contractant, cu condiţia ca creditorul sa fi fãcut toate diligenţele pentru ca debitorul sa fie informat despre aceasta în termen scurt.

CAP. 2
Mãsuri de aplicare

ART. 31
1. Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale înlãuntrul cãrora, potrivit constituţiei sale, se aplica sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin prezenta convenţie, va putea, în momentul semnãrii, al ratificãrii sau al adresarii, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unitãţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele şi va putea în orice moment amenda aceasta declaraţie fãcînd o noua declaraţie.
2. Aceste declaraţii se vor comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi vor indica în mod expres unitãţile teritoriale la care convenţia se aplica.
3. Dacã un stat contractant menţionat la paragraful 1 al prezentului articol nu face vreo declaraţie cu prilejul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii convenţia se va aplica la întreg teritoriul acestui stat.
ART. 32
Cînd, în prezenta convenţie, se face referire la legea unui stat unde se aplica sisteme juridice diferite, aceasta referire se va interpreta ca fãcînd trimitere la legea sistemului juridic care este avut în vedere.
ART. 33
Fiecare stat contractant va aplica dispoziţiile prezentei convenţii contractelor care au fost încheiate cu începere de la intrarea în vigoare a convenţiei.

CAP. 3
Declaraţii şi rezerve

ART. 34
Doua sau mai multe state contractante pot oricind declara ca contractele de vînzare încheiate între vinzatori avînd sediul pe teritoriul unuia dintre aceste state şi cumpãrãtori avînd sediul pe teritoriul altuia dintre aceste state nu vor fi reglementate prin prezenta convenţie întrucît, asupra materiilor pe care ele le rezolva, ei aplica reguli juridice identice sau apropiate.
ART. 35
Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca el nu va aplica dispoziţiile prezentei convenţii acţiunilor în anularea contractului.
ART. 36
Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca nu este obligat a aplica dispoziţiile art. 24 al prezentei convenţii.
ART. 37
Prezenta convenţie nu deroga de la convenţiile deja încheiate sau urmînd a se încheia şi care cuprind dispoziţii privind materiile reglementate prin prezenta convenţie, cu condiţia ca vinzatorul şi cumpãrãtorul sa aibã sediul lor în state-pãrţi la una dintre aceste convenţii.
ART. 38
1. Orice stat contractant care este parte la o convenţie existenta referitoare la vînzarea internationala de bunuri mobile corporale poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca va aplica prezenta convenţie exclusiv contractelor de vînzare internationala de bunuri mobile corporale definite în aceasta convenţie existenta.
2. Aceasta declaraţie va inceta sa aibã efect prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 12 luni dupã ce o noua convenţie asupra vinzarii internaţionale de bunuri mobile corporale, încheiatã sub auspiciile Organizati ei Naţiunilor Unite, va fi intrat în vigoare.
ART. 39
Nici o alta rezerva alta decît cele fãcute, potrivit art. 34, 35 şi 38 ale prezentei convenţii, nu este autorizata.
ART. 40
1. Declaraţiile fãcute în aplicarea prezentei convenţii se va adresa secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi vor capata efect la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii fata de statul declarant. Declaraţiile fãcute posterior acestei intrari în vigoare vor capata efect prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de 6 luni de la data primirii lor de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Orice stat care a fãcut o declaraţie în puterea prezentei convenţii poate oricind sa o retragã printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta retragere capata efect prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea.
În cazul unei declaraţii fãcute în puterea art. 34, acesta va atrage deopotrivã caducitatea, începînd de cînd capata efect orice declaraţie reciprocã facuta de cãtre un alt stat în puterea aceluiaşi articol.

CAP. 4
Dispoziţii finale

ART. 41
Prezenta convenţie va fi deschisã semnãrii tuturor statelor, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, pînã la 31 decembrie 1975.
ART. 42
Prezenta convenţie este supusã ratificãrii. Instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngã secretarul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 43
Prezenta convenţie va rãmîne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Natiuni lor Unite.
ART. 44
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare prima zi a lunii urmînd expirarea unei perioade de 6 luni dupã data depunerii celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau care vor adera la ea dupã depunerea celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data depunerii de cãtre acest stat a instru mentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 45
1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta convenţie prin notificare adresatã în acest scop secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 12 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 46
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol francez şi rus sînt deopotrivã autentice, va fi depus pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ANEXA 1

PROTOCOL
de modificare a Convenţiei din 1974 asupra prescripţiei în materie de vînzare internationala de mãrfuri

ART. 1
1. Paragraful 1 al art. 3 se înlocuieşte prin dispoziţia urmãtoare:
"1. Prezenta convenţie nu se aplica decît:
a) dacã, în momentul încheierii contractului, pãrţile la un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante;
b) dacã regulile dreptului internaţional privat fac aplicabilã contractului de vînzare legea unui stat contractant."
2. Paragraful 2 al art. 3 se inlatura.
3. Paragraful 3 al art. 3 devine astfel paragraful 2.
ART. 2
1. Alin. a) al art. 4 este înlãturat şi înlocuit cu urmãtoarea dispoziţie:
"a) de obiecte mobile corporale cumpãrate pentru o folosinta personalã, familialã sau casnica, afarã dacã vinzatorul, la un moment oarecare înainte de încheierea sau chiar la încheierea contractului, nu a ştiut şi nu ar fi fost presupus a cunoaşte ca aceste obiecte erau cumpãrate pentru o asemenea folosinta."
2. Alin. e) al art. 4 este înlãturat şi înlocuit prin urmãtoarea dispoziţie:
"e) de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave."
ART. 3
Noul paragraf 4 care urmeazã se adauga la art. 31:
"4. Dacã în puterea unei declaraţii fãcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenţie se aplica uneia sau mai multor unitãţi teritoriale ale unui stat contractant, însã nu la toate, şi dacã sediul unei pãrţi la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în înţelesul prezentei convenţii, ca nefiind situat într-un stat contractant, afarã dacã nu este situat într-o unitate teritorialã cãreia i se aplica convenţia."
ART. 4
Dispoziţiile art. 34 sînt inlaturate şi înlocuite prin urmãtoarele:
"1. Doua sau mai multe state contractante care, în materii reglementate prin prezenta convenţie, aplica reguli juridice identice sau apropiate pot, oricind, sa declare ca convenţia nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mãrfuri atunci cînd pãrţile au sediul lor principal în aceste state. Asemenea declaraţii pot fi fãcute împreunã sau sa fie unilaterale şi reciproce."
"2. Un stat contractant care, în materii reglementate prin prezenta convenţie aplica reguli juridice identice sau apropiate cu cele ale unuia sau mai multor state necontractante poate, oricind, sa declare ca convenţia nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mãrfuri cînd pãrţile îşi au sediul în aceste state."
"3. Cînd un stat fata de care a fost facuta o declaraţie în puterea paragrafului 2 al prezentului articol devine ulterior stat contractant, menţionatã declaraţie va avea, cu începere de la data la care prezenta convenţie va intra în vigoare fata de acest nou stat contractant, efectele unei declaraţii fãcute în puterea paragrafului 1, cu condiţia ca noul stat contractant sa se asocieze la aceasta sau sa facã o declaraţie unilaterala cu titlu reciproc."
ART. 5
Dispoziţiile art. 37 sînt inlaturate şi înlocuite prin textul urmãtor:
"Prezenta convenţie nu prevaleazã asupra unui acord internaţional deja încheiat sau urmînd a fi încheiat care cuprinde dispoziţii privind materiile reglementate prin prezenta convenţie, cu condiţia ca vinzatorul şi cumpãrãtorul sa-şi aibã sediul în state-pãrţi la acest acord."
ART. 6
Dispoziţia urmãtoare se adauga la finele paragrafului 1 al art. 40:
"Declaraţiile unilaterale şi reciproce fãcute în puterea art. 34 vor capata efect prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data primirii ultimei declaraţii de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite."
ART. 7
Dispoziţii finale
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentului protocol.
ART. 8
1. Prezentul protocol va fi deschis aderãrii oricãrui stat.
2. Aderarea la prezentul protocol de cãtre un stat, care nu este parte contractantã la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, va avea efectul unei aderari la convenţia astfel modificatã prin prezentul protocol, sub rezerva dispoziţiilor art. XI.
3. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 9
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni urmãtoare depunerii celui de-al doilea instrument de aderare, cu condiţia:
a) ca Convenţia din 1974 asupra prescripţiei sa fie ea însãşi în vigoare la aceasta data, şi
b) ca Convenţia din 1980 asupra vinzarii sa fie, de asemenea, în vigoare la aceasta data.
Dacã aceste convenţii nu sînt ambele în vigoare la aceasta data, prezentul protocol va intra în vigoare în chiar ziua în care ambele vor fi în vigoare.
2. Pentru fiecare din statele care vor adera la prezentul protocol dupã ce cel de-al doilea instrument de aderare va fi fost depus, prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni urmãtoare depunerii instrumentului sau de aderare, dacã la aceasta data protocolul este el însuşi în vigoare. Dacã la aceasta data protocolul nu este el însuşi în vigoare, va intra în vigoare cu privire la acest stat la data intrãrii sale în vigoare.
ART. 10
Dacã un stat ratifica Convenţia din 1974 asupra prescripţiei sau adera la aceasta dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol, aceasta ratificare sau aceasta aderare va constitui, de asemenea, o aderare la prezentul protocol, cu condiţia ca statul sa adreseze depozitarului o notificare în acest scop.
ART. 11
Orice stat care devine parte contractantã la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, astfel cum se modifica prin prezentul protocol în puterea art. 8, a art. 9 sau a art. 10 ale prezentului protocol, şi care nu adreseazã o notificare în sens contrar depozitarului, va fi considerat ca fiind, de asemenea, parte contractantã la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei nemodificata în raporturile sale cu oricare parte contractantã la aceasta ultima convenţie care nu a devenit parte contractantã la prezentul protocol.
ART. 12
Orice stat poate sa declare, în momentul depunerii instrumentului sau de aderare sau notificare în puterea art. 10, ca nu va fi legat prin art. 1 al protocolului. O declaraţie în puterea prezentului articol va trebui facuta în scris şi notificatã în mod formal depozitarului.
ART. 13
1. Orice stat contractant va putea denunta prezentul protocol prin notificare adresatã în acest scop depozitarului.
2. Denunţarea va produce efecte prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 12 luni socotite de la data primirii notificãrii de cãtre depozitar.
3. Orice stat contractant cu privire la care prezentul protocol va inceta sa aibã efect în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol va rãmîne parte contractantã la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, nemodificata, în afarã de denunţarea la aceasta convenţie, efectuatã în conformitate cu art. 45.
ART. 14
1. Depozitarul va transmite tuturor statelor un exemplar certificat pentru conformitate al prezentului protocol.
2. Cînd prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 9, depozitarul va stabili textul Convenţiei din 1974 asupra prescripţiei astfel cum a fost modificatã prin prezentul protocol şi va adresa un exemplar al acesteia certificat pentru conformitate tuturor statelor-pãrţi la numita convenţie, astfel cum a fost modificatã prin prezentul protocol.
Întocmit la Viena, la unsprezece aprilie o mie noua sute optzeci, într-un singur original, ale cãrui texte englez, arab, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotrivã autentice.
-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016