Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 12 octombrie 1929 pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian international, semnata la Varsovia la 12 octombrie 1929
Recunoscând utilitatea de a reglementa în chip uniform condiţiunile transportului aerian internaţional în ceea ce priveşte documentele întrebuinţate la acest transport şi rãspunderea transportatorului, au numit în acest scop Plenipotenţiarii lor respectivi, care, fiind autorizaţi în regula, au încheiat şi semnat urmãtoarea Convenţiune:
CAP. 1 OBIECT - DEFINITIUNI
ART. 1 (1) Prezenta Convenţiune se aplica oricãrui transport internaţional de persoane, bagaje sau mãrfuri, efectuat prin aeronava contra plata. Ea se aplica de asemenea transporturilor gratuite efectuate prin aeronava de cãtre o întreprindere de transporturi aeriene. (2) Este calificat "transport internaţional", în sensul prezentei Convenţiuni, orice transport în care, potrivit stipulatiunilor pãrţilor, punctul de plecare şi punctul de destinatiune, cu sau fãrã întrerupere a transportului sau transbordare, sunt situate, fie pe teritoriul a doua Înalte Pãrţi Contractante, fie pe teritoriul unei singure Înalte Pãrţi Contractante, dacã este prevãzutã o oprire pe un teritoriu supus suveranitãţii, suzeranitatii, mandatului sau autoritãţii aceleeasi Înalte Pãrţi Contractante nu este considerat ca internaţional în sensul prezentei Convenţiuni. (3) Transportul, ce urmeazã a fi executat de cãtre mai mulţi transportatori aerieni succesivi, e considerat a constitui, pentru aplicarea acestei Convenţiuni, un transport unic, atunci când a fost privit de cãtre pãrţi ca fiind o singura operaţiune, ce a fost încheiat sub forma unui singur contract sau a unei serii de contracte şi nu pierde caracterul sau internaţional prin faptul ca un singur contract sau o serie de contracte trebuiesc sa fie executate integralmente pe teritoriul supus suveranitãţii, suzeranitatii, mandatului sau autoritãţii unei aceleaşi Înalte Pãrţi Contractante. ART. 2 (1) Convenţiunea nu se aplica la transporturile efectuate de Stat sau de alte persoane juridice de drept public, în condiţiunile prevãzute la articolul 1. (2) Sunt exceptate de la aplicarea prezentei Convenţiuni transporturile efectuate sub regimul conventiunilor poştale internaţionale.
CAP. 2 DOCUMENTE DE TRANSPORT
Secţiunea I Bilet de cãlãtorie
ART. 3 (1) Pentru transportul cãlãtorilor, transportatorul e ţinut a libera un bilet de cãlãtorie, ce trebuie sa conţinã urmãtoarele menţiuni: a) locul şi data emisiunii; b) punctele de plecare şi de destinatiune; c) opririle prevãzute, cu rezerva facultãţii pentru transportator sa stipuleze ca le va putea modifica în caz de nevoie şi fãrã ca aceasta modificare sa poatã face transportul sa-şi piardã caracterul sau internaţional; d) numele şi adresa transportatorului sau transportatorilor; e) indicatiunea ca transportul e supus regimului responsabilitãţii stabilit prin prezenta Convenţiune. (2) Lipsa, neregularitatea sau pierderea biletului nu atinge nici existenta, nici validitatea contractului de transport, care va fi la fel supus regulilor prezentei Convenţiuni. Totuşi dacã transportatorul primeşte pe cãlãtor fãrã a fi liberat un bilet de cãlãtorie, el nu va avea dreptul sa invoce dispoziţiunile acestei Convenţiuni, ce exclud sau limiteazã rãspunderea sa.
Secţiunea II Buletin de bagaje
ART. 4 (1) Pentru transportul bagajelor, altele decât micile obiecte personale ce pãstreazã cãlãtorul în paza sa, transportatorul e ţinut a libera un buletin de bagaje. (2) Buletinul de bagaje e fãcut în doua exemplare, unul pentru cãlãtor, celãlalt pentru transportator. (3) El trebuie sa conţinã urmãtoarele menţiuni: a) locul şi data emisiunii; b) punctele de plecare şi de destinatiune; c) numele şi adresa transportatorului sau transportatorilor; d) numãrul biletului de cãlãtorie; e) indicatiunea ca predarea bagajelor e facuta purtatorului buletinului; f) numãrul şi greutatea coletelor; g) suma valorii declarate conform articolului 22, aliniatul 2; h) indicatiunea ca transportul e supus regimului responsabilitãţii stabilit prin prezenta Convenţiune. (4) Lipsa, neregularitatea sau pierderea buletinului nu ating nici existenta, nici validitatea contractului de transport, care va fi la fel supus regulilor prezentei Convenţiuni. Totuşi, dacã transportatorul primeşte bagajele fãrã sa se fi liberat buletin sau dacã buletinul nu conţine menţiunile indicate la literele d), f), h), transportatorul nu va avea dreptul sa invoce dispoziţiunile acestei Convenţiuni care exclud sau limiteazã rãspunderea sa.
Secţiunea III Scrisoare de transport aerian
ART. 5 (1) Orice transportator de mãrfuri are dreptul sa ceara expeditorului stabilirea şi predarea unui titlu (act) numit: "scrisoare de transport aerian"; orice expeditor are dreptul sa ceara transportatorului primirea acestui document. (2) Totuşi, lipsa, neregularitatea sau pierderea acestui act nu ating nici existenta, nici validitatea contractului de transport, care va fi, la fel, supus regulilor prezentei Convenţiuni, cu rezerva dispoziţiunilor articolului 9. ART. 6 (1) Scrisoarea de transport aerian e întocmitã de expeditor în trei exemplare originale şi predatã împreunã cu marfa. (2) Primul exemplar poarta menţiunea "pentru transportator" şi e semnat de expeditor. Al doilea exemplar poarta menţiunea "pentru destinatar", e semnat de expeditor şi de transportator şi intovaraseste marfa. Al treilea exemplar e semnat de transportator şi e predat de dânsul expeditorului dupã primirea mãrfii. (3) Semnatura transportatorului trebuie sa fie pusã îndatã dupã primirea mãrfii. (4) Semnatura transportatorului poate fi înlocuitã prin o ştampila; acea a expeditorului poate fi tiparita sau înlocuitã prin o ştampila. (5) Dacã, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, el a considerat, pana la proba contrarie, ca o face în contul expeditorului. ART. 7 Transportatorul de mãrfuri are dreptul sa ceara expeditorului întocmirea de scrisori de transport aerian diferite, dacã sunt mai multe colete. ART. 8 Scrisoarea de transport aerian trebuie sa conţinã urmãtoarele menţiuni: a) locul unde documentul a fost fãcut şi data la care a fost întocmit; b) punctele de plecare şi de destinatiune; c) opririle prevãzute, cu rezerva facultãţii, pentru transportator, sa stipuleze ca le va putea modifica în caz de nevoie şi fãrã ca aceasta modificare sa poatã face ca transportul sa-şi piardã caracterul sau internaţional; d) numele şi adresa expeditorului; e) numele şi adresa primului transportator; f) numele şi adresa destinatarului, dacã ar fi cazul; g) felul mãrfii; h) numãrul, felul ambalajului, mãrcile particulare sau numerele coletelor; i) greutatea, cantitatea, volumul sau dimensiunile mãrfii; j) starea aparenta a mãrfii şi a ambalajului; k) costul transportului, dacã e stipulat, data şi locul plãţii şi persoana care trebuie sa plãteascã; l) dacã expedierea se face contra ramburs, preţul mãrfurilor şi eventual totalul cheltuielilor; m) totalul valorii declarate conform art. 22, alin. 2; n) numãrul exemplarelor scrisorii de transport aerian; o) documentele transmise transportatorului spre a intovarasi scrisoarea de transport aerian; p) durata transportului şi indicarea sumarã a caii de urmat (via), dacã au fost stipulate; q) indicatiunea ca transportul e supus regimului responsabilitãţii stabilit prin prezenta Convenţiune. ART. 9 Dacã transportatorul primeşte mãrfuri fãrã a se fi întocmit o scrisoare de transport aerian, sau dacã aceasta nu conţine toate menţiunile indicate în articolul 8 a), l), inclusiv şi q), transportatorul nu va avea dreptul sa invoce dispoziţiunile acestei Convenţiuni, cari exclud sau limiteazã rãspunderea sa. ART. 10 (1) Expeditorul e rãspunzãtor de exactitatea indicatiunilor şi declaraţiunilor privitoare la marfa, pe care le înscrie în scrisoarea de transport aerian. (2) Va suporta rãspunderea oricãrei daune suferite de cãtre transportator sau orice alta persoana din cauza indicatiunilor sau declaraţiunilor sale neregulate, neexacte sau necomplete. ART. 11 (1) Scrisoarea de transport aerian dovedeşte, pana la proba contrarie, încheierea contractului, primirea mãrfii şi condiţiunile transportului. (2) Enuntarile din scrisoarea de transport aerian, privitoare la greutatea, dimensiunile şi ambalajul mãrfii, precum şi la numãrul coletelor, fac dovada pana la proba contrarie; cele privitoare la cantitatea, volumul şi starea mãrfii nu fac dovada în contra transportorului decât dacã verificarea a fost facuta de dânsul în prezenta expeditorului şi constata prin scrisoarea de transport aerian, sau dacã e vorba de enuntari privitoare la starea aparenta a mãrfii. ART. 12 (1) Sub conditiunea de a executa toate obligaţiunile ce rezulta din contractul de transport, expeditorul are dreptul sa dispunã de marfa, fie retragand-o la aerodromul de plecare sau de destinatiune, fie oprind-o în timpul cãlãtoriei în momentul unei opriri, fie fãcând sa fie predatã la locul de destinatiune sau în timpul cãlãtoriei unei alte persoane decât destinatarului indicat în scrisoarea de transport aerian, fie cerând sa fie înapoiatã la aerodromul de plecare, numai dacã exercitarea acestui drept nu aduce prejudiciu nici transportatorului, nici celorlalţi expeditori şi cu obligaţiunea sa restituie cheltuielile ce rezulta. (2) În caz ca executarea ordinelor expeditorului e imposibila, transportatorul trebuie sa-l avizeze imediat de acest lucru. (3) Dacã transportatorul se conformã ordinelor de a dispune ale expeditorului, fãrã a pretinde arãtarea exemplarului scrisorii de transport aerian data acestuia, el va fi rãspunzãtor, cu drept de a recurge contra expeditorului, de prejudiciul ce ar putea fi pricinuit prin aceasta persoanei care e în chip regulat în posesiunea scrisorii de transport aerian. (4) Dreptul expeditorului înceteazã în clipa în care începe acel al destinatarului, conform articolului 13 de mai jos. Totuşi, dacã destinatarul refuza scrisoarea de transport sau marfa, sau dacã nu poate fi ajuns, expeditorul îşi reia dreptul de a dispune. ART. 13 (1) Afarã de cazurile indicate în articolul precedent, destinatarul are dreptul, din momentul sosirii mãrfii la punctul de destinatiune, sa ceara transportatorului de a-i remite scrisoarea de transport aerian şi de a-i preda marfa contra plãţii totalului creanţelor şi contra executãrii condiţiunilor de transport indicat în scrisoarea de transport aerian. (2) Afarã de stipulaţiune contrarã, transportatorul trebuie sa avizeze pe destinatar îndatã ce a sosit marfa. (3) Dacã pierderea mãrfii e recunoscuta de cãtre transportator sau dacã, la expirarea termenului de 7 zile dupã ce ar fi trebuit sa soseascã, marfa nu a sosit, destinatarul e autorizat sa-şi valorifice fata de transportator drepturile ce decurg din contractul de transport. ART. 14 Expeditorul şi destinatarul îşi pot valorifica toate drepturile ce le sunt respectiv conferite prin articolele 12 şi 13, fiecare în numele sau propriu, fie ca s-ar prezenta în propriul sau interes, fie în interesul altuia, cu conditiunea de a executa obligaţiunile ce impune contractul. ART. 15 (1) Articolele 12, 13 şi 14 nu aduc nici un prejudiciu nici raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici celor ale terţilor, cu drepturile lor provenind, fie de la transportator, fie de la destinatar. (2) Orice clauza ce se abate de la stipulatiunile articolelor 12, 13 şi 14 trebuie sa fie înscrisã în scrisoarea de transport aerian. ART. 16 (1) Expeditorul e obligat sa dea toate lãmuririle şi sa alãture la scrisoarea de transport aerian documentele cari, înainte de a fi remisã marfa destinatarului, sunt necesare pentru îndeplinirea formalitãţilor vamale, de acciza sau de poliţie. Expeditorul e rãspunzãtor fata de transportator de orice dãuna ar putea rezulta din absenta, insuficienta sau neregularitatea acestor lãmuriri şi documente, afarã de cazul unei greşeli din partea transportatorului sau a prepuşilor sãi. (2) Transportatorul nu e ţinut sa examineze dacã aceste lãmuriri şi documente sunt exacte sau suficiente.
CAP. 3 RĂSPUNDEREA TRANSPORTATORULUI
ART. 17 Transportatorul e rãspunzãtor de dãuna suferitã în caz de moarte, de ranire sau de orice alta leziune corporalã suferitã de un cãlãtor, când accidentul ce a cauzat dãuna s-a produs pe bordul aeronavei sau în cursul oricãrei operaţiuni de imbarcare şi de debarcare. ART. 18 (1) Transportatorul e rãspunzãtor de dãuna ivita în caz de distrugere, de pierdere sau de avarie a bagajelor înregistrate sau a mãrfurilor, dacã evenimentul ce a pricinuit dãuna s-a produs în timpul cãlãtoriei aeriene. (2) Transportul aerian, în sensul aliniatului precedent, cuprinde perioada în timpul cãreia bagajele sau mãrfurile se afla în paza transportatorului, fie într-un aerodrom sau pe bordul unei aeronavi, fie în vreun loc oarecare în caz de coborare în afarã unui aerodrom. (3) Perioada transportului aerian nu cuprinde nici un transport terestru, maritim sau fluvial în afarã unui aerodrom. Totuşi, dacã un asemenea transport se face ca executare a contractului de transport aerian în vederea încãrcãrii, a predãrii sau a transbordarii, se presupune, afarã de proba contrarie, ca orice dãuna e datoritã unui eveniment ivit în timpul transportului aerian. ART. 19 Transportatorul e rãspunzãtor de dãuna datoritã unei întârzieri în transportul aerian al cãlãtorilor, al bagajelor sau al mãrfurilor. ART. 20 (1) Transportatorul nu e rãspunzãtor dacã dovedeşte ca dânsul şi presupusii sãi au luat toate mãsurile necesare spre a evita dãuna sau ca le era peste putinta a le lua. (2) În transporturile mãrfurilor şi bagajelor transportatorul nu e rãspunzãtor, dacã dovedeşte ca dãuna provine dintr-o gresala a pilotarii, a conducerii aeronavei sau a navigatiunii şi dacã, din toate punctele de vedere, dânsul şi prepuşii sãi au luat toate mãsurile necesare pentru a evita dãuna. ART. 21 În cazul în care transportatorul face dovada ca greseala persoanei lezate a cauzat dãuna sau a contribuit la ea, tribunalul va putea, conform dispoziţiunilor propriei sale legi, sa înlãture sau sa micşoreze rãspunderea transportatorului. ART. 22 (1) Pentru transportul persoanelor rãspunderea transportatorului fata de fiecare cãlãtor e limitatã la suma de o suta douãzeci şi cinci de mii franci. În cazul, când potrivit legii tribunalului sesizat, indemnitatea poate fi fixatã sub forma de renta, capitalul rentei nu poate depãşi aceasta limita. Totuşi printr-o convenţiune specialã cu transportatorul, cãlãtorul va putea fixa limita unei raspunderi mai mari. (2) Pentru transportul bagajelor înregistrate şi al mãrfurilor rãspunderea transportatorului e limitatã la suma de doua sute cincizeci franci de kilogram, afarã de cazul unei declaraţiuni speciale de interes la predare, facuta de expeditor în momentul remiterii coletului transportatorului şi contra plãţii unei eventuale taxe suplimentare. În acest caz transportatorul va fi ţinut sa plãteascã pana la concurenta sumei declarate, afarã doar dacã dovedeşte ca dânsa e superioarã interesului real al expeditorului la predare. (3) În ceea ce priveşte obiectele ce sunt în paza cãlãtorului, rãspunderea transportorului e limitatã la cinci mii de franci de fiecare cãlãtor. (4) Sumele indicate mai sus sunt considerate ca raportandu-se la francul francez format din 65 'bd miligrame aur, cu titlul de 900/1000 aur fin. Ele vor putea fi convertite în fiecare moneda nationala în cifre rotunde. ART. 23 Orice clauza tinzând a inlatura rãspunderea transportatorului sau a stabili o limita inferioarã celei fixate în prezenta Convenţiune este nulã şi fãrã efect, dar nulitatea acestei clauze nu atrage nulitatea contractului ce rãmâne supus dispoziţiunilor prezentei Convenţiuni. ART. 24 (1) În cazurile prevãzute de articolele 18 şi 19 orice acţiune în rãspundere, sub orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã decât în condiţiunile şi limitele prevãzute prin prezenta Convenţiune. (2) În cazurile prevãzute de articolul 17, se aplica deasemeni dispoziţiunile aliniatului precedent, fãrã prejudiciu în determinarea persoanelor cari au drept de acţiune sau ale drepturilor lor respective. ART. 25 (1) Transportatorul nu va avea dreptul a se folosi de dispoziţiunile prezentei Convenţiuni, care inlatura şi limiteazã rãspunderea sa, dacã nu provine din frauda sa sau dintr-o greseala ce, potrivit legii tribunalului sesizat, e consideratã ca fiind echivalenta cu frauda. (2) Acest drept îi va fi deasemeni refuzat dacã dãuna a fost cauzatã în aceleaşi condiţiuni de cãtre unul din prepuşii sãi, lucrand în exerciţiul funcţiunilor sale. ART. 26 (1) Primirea bagajelor şi a mãrfurilor fãrã protestare din partea destinatarului va constitui presumptiunea, afarã de proba contrarie, ca mãrfurile au fost predate în stare buna şi conform documentului de transport. (2) În caz de avarie, destinatarul trebuie sa adreseze o protestare transportatorului imediat dupã descoperirea avariei şi cel mai târziu în termen de trei zile pentru bagaje şi de 7 zile pentru mãrfuri din ziua primirii lor. În caz de întârziere protestarea va trebui facuta cel mai târziu pana în patrusprezece zile, cu începere din ziua în care bagajul sau marfa i-au fost puse la dispoziţiune. (3) Orice protestare trebuie facuta cu rezerva înscrisã pe documentul de transport sau prin un act, înscris expediat în termenul prevãzut pentru aceasta protestare. (4) În lipsa de protestare în termenul prevãzut, nici o acţiune contra transportatorului nu poate fi primitã, afarã de cazul de frauda a acestuia. ART. 27 În caz de deces al debitorului, acţiunea în responsabilitate, în limitele prevãzute prin prezenta convenţiune, se va exercita contra "avanzilor causa". ART. 28 (1) Acţiunea în responsabilitate va trebui adusã, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia din Inaltele Pãrţi Contractante, fie în fata tribunalului domiciliului transportatorului, al sediului principal al exploatãrii sale, sau al locului unde poseda un stabiliment prin grija cãruia a fost încheiat contractul, fie în fata tribunalului locului de destinatiune. (2) Procedura se va regula prin legea tribunalului sesizat. ART. 29 (1) Acţiunea în responsabilitate trebuie sa fie intentatã, sub pedeapsa pierderii dreptului, în termen de doi ani, cu începere de la sosirea la destinatiune sau din ziua în care aeronava ar fi trebuit sa soseascã, sau a opririi transportului. (2) Felul de a socoti termenul e determinat de legea tribunalului sesizat. ART. 30 (1) În cazurile de transport, fixate prin definitiunea aliniatului trei al articolului întâi, ce urmeazã a se executa de diferiţi transportatori succesivi, fiecare transportator, primind cãlãtori, bagaje sau mãrfuri, e supus regulelor stabilite prin aceasta Convenţiune şi e socotit a fi una din pãrţile contractante ale contractului de transport, întrucât acest contract e privitor la partea transportului facuta sub controlul sau. (2) În cazul unui atare transport cãlãtorul sau avanzii sãi cauza nu vor putea recurge decât în contra transportatorului ce a fãcut transportul, în cursul cãruia a avut loc accidentul sau întârzierea, afarã de cazul în care, prin stipulatiunea expresã, primul transportator va fi asigurat rãspunderea pentru intreaga cãlãtorie. (3) Dacã e vorba de bagaje sau de mãrfuri, expeditorul va avea recurs contra primului transportator şi destinatarul care are dreptul de predare, contra ultimului, şi atât unul cat şi celãlalt vor mai putea avea drept de acţiune contra transportatorului care a fãcut transportul în cursul cãruia s-au produs distrugerea, pierderea, avaria sau întârzierea. Aceşti transportatori vor fi rãspunzãtori în chip solidar fata de expeditor şi de destinatar.
CAP. 4 DISPOZIŢIUNI PRIVITOARE LA TRANSPORTURILE COMBINATE
ART. 31 (1) În caz de transporturi combinate fãcute parte în aer şi parte prin orice alt mijloc de transport, stipulatiunile prezentei Convenţiuni nu se aplica decât la transportul aerian şi dacã acesta rãspunde condiţiunilor articolului intaiu. (2) În prezenta Convenţiune nimic nu impiedica pãrţile, în caz de transporturi combinate, sau înscrie în actul de transport aerian condiţiuni privitoare la alte moduri de transport, cu conditiunea ca stipulatiunile prezentei Convenţiuni sa fie respectate în ce priveşte transportul aerian.
CAP. 5 DISPOZIŢIUNI GENERALE ŞI FINALE
ART. 32 Sunt nule orice clause ale contractului de transport şi orice convenţiuni particulare anterioare daunei, prin cari pãrţile s-ar abate de la regulile prezentei Convenţiuni, fie prin o determinare a legii aplicabile, fie prin o modificare şi regulelor de competinţa. Totuşi, în transportul mãrfurilor, clauzele arbitragiului sunt admise, în hotarele prezentei Convenţiuni, atunci când arbitragiul trebuie sa se facã în locurile de competinţa a tribunalelor prevãzute în articolul 28 aliniatul 1. ART. 33 În prezenta Convenţiune nimic nu poate impiedica un transportator sa refuze încheierea unui contract de transport sau sa formuleze regulamente care nu sunt în contrazicere cu dispoziţiunile prezentei Convenţiuni. ART. 34 Prezenta Convenţiune nu e aplicabilã nici transporturilor aeriene internaţionale executate cu titlu de prime încercãri de cãtre întreprinderi de navigaţiune aerianã în scop de a stabili cai regulate de navigaţiune, nici transporturilor fãcute în împrejurãri extraordinare în afarã oricãrei operaţiuni normale a exploatãrii aeriene. ART. 35 Când e vorba, în prezenta Convenţiune, de zile, se înţeleg zilele curente şi nu cele lucrãtoare. ART. 36 Prezenta Convenţiune e redactatã în limba franceza în un singur exemplar, ce va rãmâne depus în arhivele Ministerului Afacerilor Strãine al Poloniei şi de pe care o copie certificatã, conformã va fi transmisã Guvernului fiecãreia din Inaltele Pãrţi Contractante, prin îngrijirea Guvernului polon. ART. 37 (1) Prezenta Convenţiune va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse în arhivele Ministerului Afacerilor Strãine al Poloniei care va notifica depunerea lor Guvernului fiecãruia din Inaltele Pãrţi Contractante. (2) Îndatã ce prezenta Convenţiune va fi fost ratificatã de cãtre cinci din Inaltele Pãrţi Contractante, va intra în vigoare între Dânsele a nouazecea zi dupã depunerea ratificãrii a cincea. În urma ea va intra în vigoare între Inaltele Pãrţi Contractante ce o vor fi ratificat şi Inalta Parte Contractantã care va depune instrumentul sau de ratificare, în a nouazecea zi dupã depunere. (3) Guvernul Republicii Poloniei va avea sa notifice Guvernului fiecãreia din Inaltele Pãrţi Contractante data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţiuni, precum şi data depunerii fiecãrei ratificãri. ART. 38 (1) Prezenta Convenţiune, dupã intrarea ei în vigoare, va rãmâne deschisã adeziunii tuturor Statelor. (2) Adeziunea se va face printr-o notificare adresatã Guvernului Republicii Poloniei, care va impartasi acest lucru Guvernului fiecãreia din Inaltele Pãrţi Contractante. (3) Adeziunea îşi va produce efectele cu începere din a nouazecea zi dupã notificarea facuta Guvernului Republicii Poloniei. ART. 39 (1) Fiecare din Inaltele Pãrţi Contractante va putea denunta prezenta Convenţiune prin o notificare facuta Guvernului Republicii Poloniei, care va aviza imediat de acest lucru Guvernul fiecãreia din Înalte Pãrţi Contractante. (2) Denunţarea îşi va produce efectele şase luni dupã notificarea denunţãrii şi numai cu privire la Partea care va fi luat aceasta mãsura. ART. 40 (1) Inaltele Pãrţi Contractante vor putea, în momentul semnãrii, al depunerii ratificãrilor sau al adeziunii lor, sa declare ca acceptarea de ele a prezentei Convenţiuni nu se aplica totalitãţii sau unei pãrţi a coloniilor lor, a protectoratelor, a teritoriilor sub mandat sau a oricãrui alt teritoriu supus suveranitãţii lor, sau a oricãrui alt teritoriu sub suzeranitate. (2) Prin urmare Ele vor putea adera mai târziu, în mod separat, în numele totalitãţii sau a unei pãrţi din coloniile, protectoratele, teritoriile sub mandat, sau orice alt teritoriu supus suveranitãţii sau autoritãţii lor, sau orice teritoriu sub suzeranitate, exclus în acest chip din declaraţiunea lor originala. (3) Ele vor putea deasemeni, conformându-se dispoziţiunilor sale, sa denunţe prezenta Convenţiune în mod separat pentru totalitatea sau o parte din coloniile lor, protectoratele, teritoriile sub mandat, sau orice alt teritoriu supus suveranitãţii sau autoritãţii lor, sau orice alt teritoriu sub suzeranitate. ART. 41 Fiecare din Inaltele Pãrţi Contractante va avea facultatea, cel mai curând doi ani dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţiuni, sa provoace reunirea unui noi Conferinţe Internaţionale cu scopul de a cauta îmbunãtãţirile ce ar putea fi aduse prezentei Convenţiuni. Ea se va adresa în acest scop Guvernului Republicii Franceze, care va lua mãsurile necesare pentru a prepara aceasta Conferinţa. Prezenta Convenţiune, facuta la Varsovia în ziua de 12 octombrie 1929, va rãmâne deschisã pentru semnat pana la 31 ianuarie 1930.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
