Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 10 octombrie 1983  intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si capital    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 10 octombrie 1983 intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si capital

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 51 din 29 iunie 1984

Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital, pe baza principiilor suveranitãţii naţionale, respectãrii independentei, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne, în vederea promovãrii şi intaririi relaţiilor economice şi culturale dintre cele doua tari, au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi capital percepute în contul fiecãrui stat contractant, al unitãţilor administrativ-teritoriale ori autoritãţilor locale, indiferent de modul cum sînt stabilite.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii capitalului.
3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) În ceea ce priveşte România:
i) impozitul pe veniturile realizate în România de persoanele fizice şi juridice;
ii) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite în România cu participarea unor organizaţii economice şi a unor parteneri strãini;
iii) impozitul pe venitul realizat în România din activitãţi agricole (denumite mai jos impozit roman).
b) În ceea ce priveşte Iordania:
- impozitul pe venit (denumit mai jos impozit iordanian).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau substanţial asemãnãtoare care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui, dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale, care cad sub incidenta prezentei convenţii.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Iordania, dupã cum se cere în contextul convenţiei;
b) termenul România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice alte suprafeţe situate în afarã marii teritoriale a României asupra cãrora România îşi exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale din apele marii, fundul marii şi subsolul acestor ape;
c) termenul Iordania înseamnã teritoriul Regatului Hasemit al Iordaniei, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice alte suprafeţe situate în afarã marii teritoriale a Iordaniei asupra cãrora Iordania îşi exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale din apele marii, fundul marii şi subsolul acestor ape;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în scopul impozitãrii, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu legile statelor contractante;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; şi
(ii) în cazul Iordaniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul nationali indica toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia statului contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat potrivit urmãtoarelor reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj, a cãrui durata depãşeşte 7 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) întreţinerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprinderea unui stat contractant;
d) întreţinerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprinderea unui stat contractant;
e) menţinerea unor produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere a acelui stat;
f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziţii ocazionale temporare internaţionale, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziţii, a produselor sau a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii.
4. O persoana activind într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat menţionat, dacã dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa în celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile vor fi impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile în sensul prezentului articol.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa, asa cum s-a menţionat anterior, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care sînt atribuibile acelui sediul permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte, în mãsura în care ele sînt alocate în mod rezonabil sediului permanent.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza repartizãrii beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu impiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate, în fiecare an, prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport internaţional
1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor ori a vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacã nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzãtor, beneficiilor obţinute din participãrile întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau cînd
b) aceleaşi persoane participa în mod direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz sau în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, toate beneficiile care, dacã nu ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acelor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat.
Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 12,5 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Termenul dobinda folosit în prezentul articol înseamnã veniturile din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin. Penalizãrile datorate pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prevederilor prezentului articol.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate, în mod efectiv, creanţele generatoare de dobinzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Dobinda va fi consideratã ca provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractantã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi aceasta dobinda se suporta de acel sediu permanent, atunci se va considera ca dobinda respectiva provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau dintre ambii şi o alta persoana, suma dobinzii plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care aceasta este vãrsatã, excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a comisionului.
3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plãtit cu comision sau oricãrei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naştere.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat activitate profesionalã prin intermediul unui baze fixe situate în acel stat şi dobindirea comisionului este legatã direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã obligaţia plãţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv pentru drepturi de autor pentru filme de cinematograf sau pentru benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevete de invenţie, pentru mãrci de fabrica sau alte asemenea drepturi de proprietate ori alte drepturi, pentru un desen sau un model, un plan, formula sau procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul redevenţelor fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau desfãşoarã în acel celãlalt stat contractant activitate profesionalã printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situaţie se aplica dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15 dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina plãţii acestor redevenţe atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care sînt plãtite (folosirea, concesionarea folosirii sau informaţii), excede suma asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de nave şi aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activitãţi.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, nu vor fi afectate drepturile fiecãrui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria sa legislaţie, un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrãinarea acţiunilor, a acţiunilor de folosinta, a pãrţilor de folosinta sau a altor drepturi într-o societate pe acţiuni sau o societate cu rãspundere limitatã care este rezidenţã a acestui stat, cînd aceste cistiguri sînt realizate de cãtre o persoana fizica rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidenţã a primului stat contractant în timpul unei perioade oarecare în decursul a 5 ani imediat anteriori înstrãinãrii.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacã rezidentul nu dispune pentru exercitarea activitãţii sale de o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant.
Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite din aceasta activitate sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, pot fi impuse numai în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd venitul în legatura cu activitãţile personale ale unor astfel de artişti sau sportivi nu revine acestora, ci altor persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artiştilor sau sportivilor mentionati.
3. Venitul realizat din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite reciproc de impozite.
ART. 19
Pensii
1. Pensiile (altele decît pensiile a cãror impunere este reglementatã de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale art. 20) şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice anuitate plãtitã unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuţiile de asigurãri sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislaţia acelui stat şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în primul stat menţionat.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, dacã un rezident dintr-un stat contractant primeşte plati cu titlu de pensie de întreţinere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plati se vor scuti de impozit în ambele state contractante.
Expresia pensie de întreţinere pentru copil, astfel cum este folositã în prezentul articol, înseamnã plati periodice pentru susţinerea unui minor urmare unei hotãrîri de divorţ, acord de întreţinere separatã, convenire de întreţinere sau separare.
4. Termenul anuitate înseamnã o suma stabilitã platibila periodic, la date fixate în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificatã sau care poate fi determinata cu obligaţia de a face în schimb plati pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plãtitã de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale din acel stat se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
i) este un naţional al acelui stat, sau
ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã din acesta, oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale din acesta este impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impusa numai în celãlalt stat contractant, dacã primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor în legatura cu orice activitate comercialã sau de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã din acest stat.
ART. 21
Profesori
1. Un profesor universitar ori un profesor sau alţi membri ai instituţiilor de învãţãmînt, rezidenţi ai un stat contractant, care predau la o universitate sau la orice alta instituţie de învãţãmînt autorizata a celuilalt stat contractant, sînt impozabili numai în acel prim stat contractant asupra totalitãţii remuneraţiilor primite cu privire la acea activitate pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la începerea activitãţii lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoana fizica rezidenţã a unui stat contractant le primeşte pentru lucrãri de cercetare executate în celãlalt stat contractant, dacã asemenea cercetãri nu sînt întreprinse în principal pentru folosul privat al unei întreprinderi sau persoane determinate.
ART. 22
Studenţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant, un stagiar sau o persoana trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesionalã sau comercialã specialã, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezenta în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii, instruirii sau şcolarizãrii, nu vor fi impuse în primul stat menţionat cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse din afarã acelui stat.
2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de cãtre o persoana dintre cele menţionate mai sus, din munca salariata pe care o presteazã în acel prim stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele sale de întreţinere, educare, instruire şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioada limitatã la durata studiilor, cu condiţia ca venitul anual sa nu depãşeascã 2000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în moneda nationala.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat prin bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Capitalul reprezentat prin bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impoziteze beneficiile obţinute din atare exploatare.
ART. 24
Veniturile nemenţionate în mod expres
Elementele de venit care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în statul din care provine venitul.
ART. 25
Evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor:
1. În ce priveşte România, impozitele plãtite în Iordania de rezidenţi ai României asupra veniturilor obţinute sau capitalului deţinut care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Iordania, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul de stat, dupã plata impozitului iordanian, vor fi considerate ca impozit roman.
2. În ce priveşte Iordania, impozitele plãtite în România de rezidenţi iordanieni asupra veniturilor obţinute sau capitalului deţinut care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în România, vor fi deduse din venitul sau capitalul respectiv, în vederea determinãrii impozitului iordanian.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai acestui stat contractant, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau cerinţe în legatura cu aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care nationalii acestui celãlalt stat sînt sau pot fi supuşi.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decît impunerea stabilitã întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant al cãrui sediu este deţinut sau controlat, în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de cãtre unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau oricãrei obligaţiuni în legatura cu aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiunile în legatura cu aceasta, la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menţionat.
4. În sensul prezentului articol, termenul impunere înseamnã impozitele vizate de prezenta convenţie.
ART. 27
Asistenta la încasãri
1. Fiecare stat contractant se va strãdui sa încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celãlalt stat contractant.
2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul ca impune unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricãrui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii.
ART. 28
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute în convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacã modificãrile aduse legislaţiei lor fiscale necesita modificãri ale convenţiei.
ART. 29
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi tratata în secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi altele decît cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial ori informaţional a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 30
Funcţionari diplomatici şi consulari
1. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea convenţiilor la care cele doua state contractante sînt pãrţi.
2. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organele sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ, dacã se gãsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi în oricare stat contractant din punctul de vedere al impozitelor pe venit şi pe capital.
ART. 31
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare dintre cele doua state şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului de note prin care se notifica ca ambele pãrţi s-au conformat acestor prevederi.
2. Prezenta convenţie se va aplica în ambele state contractante cu privire la veniturile aferente oricãrui an impozabil, începînd la 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare.
ART. 32
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate sa denunţe convenţia pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor intrãrii în vigoare a convenţiei, prin nota de denunţare remisã pe cale diplomaticã; în asemenea situaţii, aplicarea prezentei convenţii înceteazã la 31 decembrie al anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, am semnat prezenta convenţie.
Facuta la Amman la 10 octombrie 1983, în trei exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, arabã şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate.
În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor prezentei convenţii, textul în limba engleza are precãdere.

Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Ion Stanescu,
ministru, şeful Departamentului
pentru Construcţii în Strãinãtate

Pentru Guvernul
Regatului Hasemit al Iordaniei,
Salem Masa Deh,
ministrul finanţelor

-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016