Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------------
*) Traducere.
ART. 1
În prezenta convenţie, expresiile urmãtoare sînt folosite cu semnificatiile indicate mai jos:
1. creanta maritima înseamnã afirmarea unui drept sau a unei creanţe avînd una dintre urmãtoarele cauze:
a) daune cauzate de cãtre o nava fie prin abordaj, fie în alt mod;
b) pierderi de vieţi omeneşti sau daune corporale cauzate de cãtre o nava sau provenind din exploatarea unei nave;
c) asistenta şi salvare;
d) contracte referitoare la folosinta sau locaţiunea unei nave prin charter-party sau altfel;
e) contracte referitoare la transportul de mãrfuri de cãtre o nava în baza unui charter-party, conosament sau altfel;
f) pierderi sau pagube aduse mãrfurilor şi bagajelor transportate de cãtre o nava;
g) avarie comuna;
h) împrumut maritim;
i) remorcaj;
j) pilotaj;
k) furnizarea, în orice loc, de produse sau de materiale fãcute unei nave în scopul exploatãrii sau întreţinerii sale;
l) construcţie, reparaţii, echipamentul unei nave sau taxele de doc;
m) salariile comandantilor, ofiţerilor sau membrilor echipajului;
n) banii cheltuiti de comandant şi cei plãtiţi de cãtre incarcatori, navlositori sau agenţi în contul navei sau al proprietarului ei;
o) proprietatea contestatã a unei nave;
p) proprietatea contestatã a unei nave sau posesia sa ori exploatarea sa, sau drepturile la rezultatele exploatãrii unei nave în coproprietate;
q) orice ipoteca maritima şi orice garanţie;
2. sechestru înseamnã imobilizarea unei nave cu autorizarea autoritãţii judiciare competente pentru garantarea unei creanţe maritime dar nu se înţelege sechestrarea unei nave pentru executarea unui titlu;
3. persoana înseamnã orice persoana fizica sau juridicã, asociere de persoane sau de capitaluri, precum şi statele, administraţiile şi instituţiile publice;
4. reclamant înseamnã o persoana care invoca, în profitul sau, existenta unei creanţe maritime.
ART. 2
O nava purtind pavilionul unui stat contractant nu va putea fi sechestrata în jurisdicţia unui stat contractant decît pe baza unei creanţe maritime, dar nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va putea fi consideratã ca o extindere sau o restringere a drepturilor şi competentelor pe care statele, autoritãţile judiciare sau autoritãţile portuare le deţin în baza legii lor interne sau a reglementãrilor lor, de a sechestra, a retine sau de a opri în alt mod o nava de a ieşi în larg în jurisdicţia lor.
ART. 3
(1) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor paragrafului 2 şi art. 10, orice reclamant poate sechestra fie nava la care se referã creanta, fie oricare alta nava aparţinînd celui care era, în momentul naşterii creanţei maritime, proprietarul navei la care aceasta creanta se referã, chiar atunci cînd nava sechestrata este gata pentru a naviga, dar nici o nava nu va putea fi sechestrata pentru o creanta prevãzutã la lit. o), p) sau q) ale art. 1, cu excepţia cazului cînd reclamaţia este în legatura cu nava însãşi.
(2) Navele vor fi considerate ca avînd acelaşi proprietar cînd toate pãrţile de proprietate vor aparţine unei aceleiaşi sau unor aceloraşi persoane.
(3) O nava nu poate fi sechestrata şi cauţiunea sau garanţia nu va fi data mai mult de o data în jurisdicţia unuia sau mai multor state contractante pentru aceeaşi creanta şi pentru acelaşi reclamant; şi dacã o nava este sechestrata în una dintre aceste jurisdicţii şi o cauţiune sau o garanţie a fost data, fie pentru a obţine ridicarea sechestrului, fie pentru a-l evita, orice sechestru ulterior al acestei nave sau al oricãrei alte nave aparţinînd aceluiaşi proprietar, cerut de cãtre reclamant şi pentru aceeaşi creanta maritima, va fi ridicat şi nava va fi eliberata de cãtre tribunal sau de cãtre orice alta jurisdicţie competenta a numitului stat, afarã de cazul în care reclamantul va dovedi, convingind tribunalul sau orice alta autoritate judiciarã competenta, ca garanţia sau cauţiunea a fost eliberata în mod definitiv înainte ca sechestrul ulterior sa fi fost aplicat sau ca exista o alta ratiune valabilã pentru a fi menţinut.
(4) În cazul navlosirii unei nave cu predarea gestiunii nautice, cînd navlositorul rãspunde singur de o creanta maritima în legatura cu aceasta nava, reclamantul poate sa sechestreze aceasta nava sau oricare alta aparţinînd navlositorului, cu respectarea dispoziţiilor prezentei convenţii, dar nici o alta nava aparţinînd proprietarului nu poate fi sechestrata în legatura cu aceasta creanta maritima.
Alineatul precedent se aplica, de asemenea, tuturor cazurilor în care o persoana, alta decît proprietarul, este obligatã printr-o creanta maritima.
ART. 4
O nava nu poate fi sechestrata decît cu autorizaţia unui tribunal sau a oricãrei alte autoritãţi judiciare competente a statului contractant în care sechestrul este aplicat.
ART. 5
Tribunalul sau oricare alta autoritate judiciarã competenta, în jurisdicţia cãreia nava a fost sechestrata, va acorda ridicarea sechestrului în cazul în care o cauţiune sau o alta garanţie suficienta va fi fost furnizatã, afarã de cazul în care sechestrul este aplicat în considerarea creanţelor maritime enumerate la art. 1 de mai sus, la lit. o) şi p); în acest caz, instanta poate permite exploatarea navei de cãtre posesor, cînd acesta va prezenta garanţii suficiente, sau sa regleze gestiunea navei pe timpul duratei sechestrului.
În lipsa acordului între pãrţi cu privire la mãrimea cauţiunii sau a garanţiei, tribunalul sau autoritatea judiciarã competenta va fixa natura şi cuantumul.
Cererea de ridicare a sechestrului pe baza unei astfel de garanţii nu va putea fi interpretatã nici ca o recunoaştere a responsabilitãţii, nici ca o renunţare la beneficiul limitãrii legale a responsabilitãţii proprietarului navei.
ART. 6
Orice contestaţii referitoare la rãspunderea reclamantului pentru daune cauzate ca urmare a sechestrului navei sau pentru cheltuieli de cauţiune sau de garanţie prezentate în vederea ridicãrii sau împiedicãrii sechestrului vor fi soluţionate pe baza legii statului contractant în jurisdicţia cãruia sechestrul a fost aplicat sau solicitat.
Regulile de procedura referitoare la sechestrul unei nave, la obţinerea autorizaţiei prevãzute la art. 4 şi la oricare alte incidente de procedura pe care sechestrul le poate ridica sînt guvernate de legea statului contractant în care sechestrul a fost aplicat sau solicitat.
ART. 7
(1) Tribunalele statului în care sechestrarea a fost operata vor fi competente pentru a statua asupra fondului procesului,
fie ca aceste tribunale sînt competente pe baza legii interne a statului în care sechestrul este aplicat,
fie în cazurile urmãtoare, anume definite:
a) dacã reclamantul are resedinta sa obişnuitã sau sediul sau principal în statul unde sechestrul a fost aplicat;
b) dacã creanta maritima este ea însãşi nascuta în statul contractant de care depinde locul sechestrãrii;
c) dacã creanta maritima s-a nãscut în cursul unui voiaj în timpul cãruia sechestrarea a fost facuta;
d) dacã creanta provine dintr-un abordaj sau în circumstanţele prevãzute în art. 13 al Convenţiei internaţionale pentru unificarea unor reguli în materie de abordaj, semnatã la Bruxelles la 23 septembrie 1910;
e) dacã creanta este nascuta dintr-o asistenta sau dintr-o salvare;
f) dacã creanta este garantatã prin ipoteca maritima sau o garanţie asupra navei sechestrate.
(2) Dacã tribunalul în jurisdicţia cãruia nava a fost sechestrata nu are competenta pentru a statua asupra fondului, cauţiunea sau garanţia cerutã în conformitate cu art. 5 pentru obţinerea ridicãrii sechestrului va trebui sa garanteze executarea oricãror condamnãri care vor fi ulterior pronunţate de cãtre tribunalul competent pentru a statua asupra fondului şi tribunalul sau orice alta autoritate judiciarã a locului sechestrãrii va stabili un termen în care reclamantul va trebui sa introducã o acţiune în fata tribunalului competent.
(3) Dacã înţelegerile pãrţilor cuprind fie o clauza atributiva de competenta unei alte jurisdicţii, fie o clauza arbitralã, tribunalul va putea sa stabileascã un termen în care reclamantul va trebui sa intenteze acţiunea sa asupra fondului.
(4) În cazurile prevãzute la cele doua alineate precedente, dacã acţiunea nu se introduce în termenul acordat, pîrîtul va putea sa ceara ridicarea sechestrului sau eliberarea cauţiunii depuse.
(5) Acest articol nu se va aplica cazurilor prevãzute în dispoziţiile Convenţiei revizuite asupra navigaţiei pe Rhin din 17 octombrie 1868.
ART. 8
(1) Dispoziţiile prezentei convenţii sînt aplicabile în orice stat contractant oricãrei nave care poarta pavilionul unui stat contractant.
(2) O nava care poarta pavilionul unui stat necontractant poate sa fie sechestrata în unul dintre statele contractante, în baza uneia dintre creanţele enumerate la art. 1, sau pentru orice alta creanta care permite sechestrarea dupã legea acestui stat.
(3) Cu toate acestea, fiecare stat contractant poate sa refuze în totul sau în parte avantajele prezentei convenţii oricãrui stat necontractant şi oricãrei persoane care, în ziua sechestrãrii, nu are resedinta obişnuitã sau sediul sau principal într-un stat contractant.
(4) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va modifica sau nu va afecta legea interna a statelor contractante în ce priveşte sechestrarea unei nave în jurisdicţia statului al cãrui pavilion îl poarta de cãtre o persoana care are resedinta sa obişnuitã sau sediul sau principal în acest stat.
(5) Orice terţ, altul decît reclamantul iniţial, care invoca o creanta maritima prin efectul unei subrogatii, a unei cesiuni sau în alt mod, va fi considerat, pentru aplicarea prezentei convenţii, ca are aceeaşi resedinta obişnuitã sau acelaşi sediu principal ca şi creditorul iniţial.
ART. 9
Nici o prevedere a acestei convenţii nu trebuie sa fie consideratã ca ar crea un drept la o acţiune care, în afarã stipulaţiilor acestei convenţii, nu ar exista dupã legea aplicabilã de cãtre tribunalul sesizat cu litigiul.
Prezenta convenţie nu conferã reclamanţilor nici un drept de urmãrire, altul decît cel acordat prin aceasta ultima lege sau prin Convenţia internationala asupra privilegiilor şi ipotecilor maritime, dacã aceasta este aplicabilã.
ART. 10
Inaltele pãrţi contractante pot, în momentul semnãrii, depunerii ratificãrilor sau cu prilejul aderãrii lor la convenţie, sa-şi rezerve:
a) dreptul de a nu aplica dispoziţiile prezentei convenţii la sechestrarea unei nave practicatã în considerarea uneia dintre creanţele maritime prevãzute la lit. o) şi p) ale art. 1 şi de a aplica acestui sechestru legea lor nationala;
b) dreptul de a nu aplica dispoziţiile primului paragraf al art. 3 sechestrului practicat pe teritoriul lor pentru creanţele prevãzute la lit. q) al art. 1.
ART. 11
Inaltele pãrţi contractante se angajeazã de a supune arbitrajului orice diferend între state, care pot sa rezulte din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, fãrã prejudicierea, totodatã, a obligaţiilor inaltelor pãrţi contractante care au convenit sa supunã diferendele lor Curţii Internaţionale de Justiţie.
ART. 12
Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre statele reprezentante la cea de-a noua Conferinţa diplomaticã de drept maritim. Procesul-verbal de semnare va fi întocmit prin grija Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei.
ART. 13
Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, care va notifica depunerile tuturor statelor semnatare şi celor care au aderat.
ART. 14
a) Prezenta convenţie va intra în vigoare între primele doua state care o vor ratifica, dupã 6 luni de la data depunerii celui de-al doilea instrument de ratificare.
b) Pentru fiecare stat semnatar care ratifica convenţia dupã cea de-a doua depunere, aceasta va intra în vigoare dupã 6 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare.
ART. 15
Oricare stat nereprezentat la cea de-a noua Conferinţa diplomaticã de drept maritim va putea sa adere la prezenta convenţie.
Aderarile vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei, care va informa despre aceasta, pe cale diplomaticã, toate statele semnatare şi pe cele care au aderat.
Convenţia va intra în vigoare, pentru statul care a aderat, dupã 6 luni de la data primirii acestei notificãri, dar nu mai înainte de data intrãrii sale în vigoare astfel cum este stabilitã la art. 14 paragraful a).
ART. 16
Oricare inalta parte contractantã va putea, la expirarea unei perioade de 3 ani ce va urma intrãrii în vigoare pentru ea a prezentei convenţii, sa solicite convocarea unei conferinţe însãrcinate sa decidã asupra tuturor propunerilor vizind revizuirea convenţiei.
Oricare inalta parte contractantã care va dori sa utilizeze aceasta posibilitate va informa Guvernul belgian, care îşi asuma sarcina sa convoace acesta conferinţa în termen de 6 luni.
ART. 17
Fiecare dintre inaltele pãrţi contractante va avea dreptul sa denunţe prezenta convenţie, în ceea ce o priveşte, în orice moment dupã intrarea sa în vigoare. Totodatã, aceasta denunţare nu va avea efect decît dupã un an de la data primirii notificãrii de denunţare de cãtre Guvernul belgian, care va informa despre aceasta celelalte pãrţi contractante, pe cale diplomaticã.
ART. 18
a) Oricare inalta parte contractantã poate, în momentul ratificãrii, aderãrii sau în orice moment ulterior, sa notifice în scris Guvernului belgian ca prezenta convenţie se aplica teritoriilor sau anumitor teritorii pentru care asigura relaţiile internaţionale. Convenţia va fi aplicabilã respectivelor teritorii dupã 6 luni de la data primirii acestei notificãri de cãtre Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, însã nu înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii cît priveşte aceasta inalta parte contractantã.
b) Oricare inalta parte contractantã, care a efectuat o declaraţie conform paragrafului a) al acestui articol, va putea, în orice moment, sa informeze Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei ca teritoriului respectiv înceteazã sa i se aplice convenţia. Aceasta denunţare va produce efect dupã termenul de un an prevãzut la art. 17.
c) Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei va comunica, pe cale diplomaticã, tuturor statelor semnatare şi celor care au aderat orice notificare primitã în baza prezentului articol.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
