Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: CONVENTIA din 1978 Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, 1978*)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

CONVENTIA din 1978 Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, 1978*)

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 95 din 28 noiembrie 1981

Comenteaza legea

*) Traducere

PREAMBUL
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
recunoscind utilitatea elaborãrii de comun acord a anumitor reguli privind transportul de mãrfuri pe mare,
au hotãrît sa încheie o convenţie în acest scop şi au convenit asupra celor ce urmeazã:

PARTEA I
Prevederi generale

ART. 1
Definiţii
În prezenta convenţie:
1. cãrãuş înseamnã orice persoana care (sau în numele cãreia) a încheiat un contract de transport de mãrfuri pe mare cu un încãrcãtor;
2. cãrãuş efectiv înseamnã orice persoana cãreia i s-a încredinţat, de cãtre cãrãuş, efectuarea parţialã sau în întregime a unui transport de mãrfuri şi include orice alta persoana cãreia i s-a încredinţat o astfel de sarcina;
3. încãrcãtor înseamnã orice persoana de cãtre care sau în numele cãreia sau din autorizarea cãreia s-a încheiat cu cãrãuşul un contract de transport de mãrfuri pe mare, sau orice persoana de cãtre care sau în numele cãreia sau din autorizarea cãreia mãrfurile sînt în mod efectiv predate cãrãuşului în legatura cu contractul de transport pe mare;
4. destinatar înseamnã persoana indreptatita sa preia mãrfurile;
5. termenul mãrfuri include şi animalele vii; în cazul cînd mãrfurile sînt grupate într-un container, pe o paleta sau pe o alta unitate similarã de transport sau în cazul cînd mãrfurile sînt ambalate, termenul mãrfuri include aceste unitãţi de transport sau ambalaje, dacã sînt puse la dispoziţie de cãtre încãrcãtor;
6. contract de transport pe mare înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul; în orice caz, un contract care implica, pe lîngã transportul pe mare, şi transportul cu alte mijloace, este considerat contract de transport pe mare în sensul prezentei convenţii numai în mãsura în care are legatura cu transportul pe mare:
7. conosament înseamnã un document care face dovada unui contract de transport pe mare şi a preluãrii sau încãrcãrii mãrfurilor de cãtre cãrãuş, prin care cãrãuşul se obliga sa livreze mãrfurile contra prezentãrii acestui document. O astfel de obligaţie se realizeazã prin prevederea expresã din document ca mãrfurile sa fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtãtor;
8. în scris include, printre altele, telegrama şi telex.
ART. 2
Domeniul de aplicare
1. Prevederile prezentei convenţii se aplica la toate contractele de transport pe mare între doua state diferite, dacã:
a) portul de încãrcare prevãzut în contractul de transport pe mare este situat într-un stat contractant, sau
b) portul de descãrcare prevãzut în contractul de transport pe mare este situat într-un stat contractant, sau
c) unul dintre porturile facultative de descãrcare prevãzut în contractul de transport pe mare este portul efectiv de descãrcare şi este situat într-un stat contractant, sau
d) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare este emis într-un stat contractant, sau
e) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare stipuleazã ca prevederile prezentei convenţii sau legislaţia oricãrui stat care le aplica guverneazã contractul.
2. Prevederile prezentei convenţii se aplica independent de naţionalitatea navei, a cãrãuşului, a cãrãuşului efectiv, a încãrcãtorului, a destinatarului sau a oricãrei persoane interesate.
3. Prevederile prezentei convenţii nu se aplica contractelor de navlosire. Totuşi, în cazul cînd se emite un conosament ca urmare a unui contract de navlosire, prevederile convenţiei se aplica la un astfel de conosament în cazul în care acesta reglementeazã relaţiile dintre cãrãuş şi deţinãtorul conosamentului, dacã acesta din urma nu este şi navlositor.
4. Atunci cînd un contract stipuleazã ca în viitor transportul mãrfurilor se va face prin expeditii succesive, într-o perioada convenitã, prevederile prezentei convenţii se vor aplica la fiecare expediţie. Cu toate acestea, atunci cînd un transport se executa potrivit unui contract de navlosire, se aplica prevederilor pct. 3 al prezentului articol.
ART. 3
Interpretarea convenţiei
În interpretarea şi aplicarea prevederilor prezentei convenţii se va tine seama de caracterul ei internaţional şi de necesitatea de a promova uniformitatea.

PARTEA A II-A
RĂSPUNDEREA CĂRĂUŞULUI

ART. 4
Durata rãspunderii
1. Rãspunderea cãrãuşului pentru mãrfuri în baza acestei convenţii acoperã perioada în care mãrfurile sînt în grija sa la portul de încãrcare, pe timpul transportului şi la portul de descãrcare.
2. În sensul pct. 1 al acestui articol, mãrfurile sînt considerate în grija cãrãuşului:
a) din momentul cînd acesta le preia de la:
i) încãrcãtor sau de la o persoana care acţioneazã în numele acestuia, sau
ii) o autoritate sau o alta terta persoana cãreia, potrivit legii sau reglementãrilor aplicabile în portul de încãrcare, mãrfurile trebuie predate pentru încãrcare;
b) pînã în momentul cînd cãrãuşul livreaza mãrfurile:
i) prin predarea mãrfurilor destinatarului, sau
ii) în cazurile cînd destinatarul nu primeşte mãrfurile de la cãrãuş, prin punerea lor la dispoziţia destinatarului în conformitate cu contractul sau legea, sau cu practicile ce se aplica în portul de descãrcare, sau
iii) prin predarea mãrfurilor unei autoritãţi sau unei terţe pãrţi cãreia, potrivit legii sau reglementãrilor aplicabile în portul de descãrcare, trebuie predate mãrfurile.
3. La pct. 1 şi 2 ale prezentului articol, referirea la cãrãuş sau destinatar include, în afarã de cãrãuş sau destinatar, şi pe prepuşii sau mandatarii acestora.
ART. 5
Temeiul rãspunderii
1. Cãrãuşul este rãspunzãtor pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea mãrfurilor, precum şi din intirzierea în livrare, dacã împrejurarea care a cauzat pierderea, avarierea sau intirzierea s-a produs în timpul cît mãrfurile se aflau în grija sa în sensul art. 4, dacã nu dovedeşte ca el, prepuşii sau mandatarii sãi au luat toate mãsurile care se cereau în mod rezonabil sa fie luate pentru a evita apariţia şi consecinţele acestei împrejurãri.
2. Se considera intirziere a livrãrii atunci cînd mãrfurile nu au fost livrate la portul de descãrcare prevãzut în contractul de transport maritim în termenul convenit în mod expres sau, în lipsa unui asemenea acord, într-un termen ce poate fi în mod rezonabil pretins unui cãrãuş, diligent, avînd în vedere împrejurãrile de fapt.
3. Persoana indreptatita sa facã o reclamaţie pentru pierderea mãrfurilor poate considera mãrfurile ca pierdute dacã acestea nu au fost livrate, asa cum prevede art. 4, în termen de 60 de zile consecutive de la expirarea termenului de livrare conform pct. 2 al prezentului articol.
4. a) Cãrãuşul este rãspunzãtor:
i) pentru pierderea sau avariile provocate mãrfurilor sau pentru intirzierea în livrare cauzatã de incendiu, dacã reclamantul dovedeşte ca incendiul a rezultat dintr-o greseala sau dintr-o neglijenţa a cãrãuşului, a prepuşilor sau mandatarilor sãi;
ii) pentru pierderea, avariile sau întîrzierile în livrarea mãrfurilor pentru care reclamantul dovedeşte ca sînt un rezultat al culpei sau al neglijentei cãrãuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor sãi în luarea tuturor mãsurilor care pot fi pretinse în mod rezonabil pentru a stinge incendiul şi a evita sau a limita consecinţele acestuia.
b) În cazul cînd incendiul la bordul navei afecteazã mãrfurile, dacã reclamantul sau cãrãuşul doreşte, va fi efectuat un raport de expertiza, în conformitate cu practica transporturilor maritime, pentru determinarea cauzelor şi a împrejurãrilor ce au provocat incendiul, şi o copie a raportului întocmit de expert va fi pusã, la cerere, la dispoziţia cãrãuşului şi a reclamantului.
5. În cazul transportului de animale vii, cãrãuşul nu este rãspunzãtor de pierderile, daunele sau intirzierea în livrare care rezulta din riscuri speciale inerente acestui fel de transport. Dacã cãrãuşul dovedeşte ca s-a conformat instrucţiunilor speciale care i-au fost date de cãtre încãrcãtor şi ca, în împrejurãrile de fapt, pierderea, dãuna sau intirzierea în livrare poate fi atribuitã unor astfel de riscuri, se presupune ca pierderea, dãuna sau intirzierea în livrare a fost astfel cauzatã, dacã nu se face dovada ca pierderea, dãuna sau intirzierea rezulta, în totalitate sau în parte, dintr-o culpa sau dintr-o neglijenţa a cãrãuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor sãi.
6. Cãrãuşul nu este rãspunzãtor, cu excepţia cazurilor de avarie comuna, cînd pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a apãrut ca urmare a mãsurilor luate pentru salvarea de vieţi omeneşti sau din mãsuri rezonabile luate în vederea salvãrii bunurilor pe mare.
7. Atunci cînd culpa sau neglijenţa cãrãuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor sãi este combinata cu alte cauze de producere a pierderii, avarierii sau intirzierii în livrare, cãrãuşul este rãspunzãtor numai în mãsura în care pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare se datoreazã unei astfel de culpe sau neglijente, cu condiţia ca el sa dovedeascã cuantumul pierderii, al avarierii sau al intirzierii în livrare care nu poate fi atribuit respectivei culpe sau neglijente.
ART. 6
Limitele rãspunderii
1. a) Rãspunderea cãrãuşului pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea produsã mãrfurilor în conformitate cu prevederile art. 5 este limitatã la o suma echivalenta cu 835 de unitãţi de cont pe colet sau alta unitate de transport, sau la 2,5 unitãţi de cont pe kilogram de greutate bruta a mãrfurilor pierdute sau avariate, oricare din ele este mai mare.
b) Rãspunderea cãrãuşului pentru intirziere în livrare în conformitate cu prevederile art. 5 este limitatã la un cuantum echivalent cu de doua ori şi jumãtate valoarea navlului plãtibil pentru mãrfurile livrate cu intirziere, dar care nu va depãşi navlul total plãtibil potrivit contractului de transport maritim al mãrfurilor.
c) În nici un caz totalul responsabilitãţii cãrãuşului potrivit subpunctelor a) şi b) ale prezentului articol nu va depãşi limitarea care ar fi stabilitã conform subpunctului a) al prezentului articol pentru pierderea totalã a mãrfurilor la care o asemenea responsabilitate a apãrut.
2. În scopul calculãrii cuantumului mai mare, conform pct. 1 a) al acestui articol, se vor aplica urmãtoarele reguli:
a) În cazul cînd pentru gruparea mãrfurilor se utilizeazã un container, paleta sau alta unitate similarã de transport, enumerate în conosament, dacã este emis, sau în orice alt document fãcînd dovada unui contract de transport maritim, acestea sînt considerate colete sau unitãţi de transport.
Cu excepţia celor menţionate mai sus, mãrfurile într-o astfel de unitate de transport sînt considerate o singura unitate de transport.
b) Atunci cînd însãşi unitatea de transport este pierdutã sau avariata, aceasta este consideratã ca o unitate distinctã dacã nu aparţine cãrãuşului sau nu este pusã la dispoziţie de cãtre cãrãuş.
3. Prin unitate de cont se înţelege unitatea de cont menţionatã în art. 26.
4. Cãrãuşul şi încãrcãtorul pot fixa, de comun acord, limite de rãspundere superioare celor prevãzute în art. 1.
ART. 7
Aplicarea la pretenţii necontractuale
1. Apãrãrile şi limitarile rãspunderii prevãzute în prezenta convenţie se aplica în orice acţiune impotriva cãrãuşului cu privire la pierderea sau avarierea mãrfurilor ce fac obiectul contractului de transport maritim sau pentru intirzieri în livrare, indiferent dacã acţiunea este intemeiata pe rãspunderea contractualã sau delictuala sau în alt mod.
2. Dacã aceasta acţiune este îndreptatã impotriva unui prepus sau mandatar al cãrãuşului, acest prepus sau mandatar, dacã dovedeşte ca a acţionat în limitele angajamentului sau, este îndreptãţit sa se prevaleze de apãrãrile şi limitarile rãspunderii pe care cãrãuşul este îndreptãţit sa le invoce potrivit prezentei convenţii.
3. Cu excepţia prevederilor de la art. 8, suma totalã a despãgubirilor datorate de cãrãuş şi de persoanele vizate la pct. 2 al prezentului articol nu va depãşi limitele rãspunderii prevãzute în prezenta convenţie.
ART. 8
Decãderea din dreptul la limitarea rãspunderii
1. Cãrãuşul nu este îndreptãţit sa beneficieze de limitarea rãspunderii prevãzute la art. 6 dacã se dovedeşte ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a rezultat dintr-o acţiune sau omisiune a cãrãuşului comisã fie cu intenţia de a cauza aceasta pierdere, avariere sau intirziere, fie prin nechibzuinta şi cunoscind ca o asemenea pierdere, avariere sau intirziere ar putea probabil sa se producã.
2. Independent de prevederile pct. 2 al art. 7, un prepus sau un mandatar al cãrãuşului nu este îndreptãţit sa beneficieze de limitarea rãspunderii asa cum este prevãzutã în art. 6, dacã se dovedeşte ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare rezulta dintr-un act sau dintr-o omisiune a acestui prepus sau mandatar, comis fie cu intenţia de a cauza o asemenea pierdere, avariere sau intirziere, fie prin nechibzuinta şi cunoscind ca o asemenea pierdere, avariere sau intirziere ar putea probabil sa se producã.
ART. 9
Mãrfuri transportate pe punte
1. Cãrãuşul este autorizat sa transporte mãrfurile pe punte numai dacã un asemenea transport se efectueazã pe baza unui acord cu încãrcãtorul sau în conformitate cu uzanţele comerţului respectiv sau dacã este cerut de reglementãri sau reguli statutare în vigoare.
2. Dacã cãrãuşul şi încãrcãtorul au convenit ca mãrfurile vor fi sau ar putea fi transportate pe punte, cãrãuşul trebuie sa insereze în conosament sau în orice alt document care face dovada contractului de transport maritim o declaraţie în acest sens. În lipsa unei asemenea declaraţii, cãrãuşul are sarcina de a dovedi ca s-a încheiat o asemenea înţelegere pentru transportul pe punte; cãrãuşul nu are însã dreptul de a invoca aceasta înţelegere fata de un terţ, inclusiv fata de un destinatar, care este deţinãtor de buna-credinţa al conosamentului.
3. Atunci cînd mãrfurile au fost transportate pe punte contrar prevederilor pct. 1 al prezentului articol sau cînd cãrãuşul nu poate invoca o înţelegere privind transportul pe punte potrivit pct. 2 al prezentului articol, cãrãuşul, independent de prevederile pct. 1 al art. 5, este rãspunzãtor de pierderea sau avarierea mãrfurilor, ca şi de intirzierea în livrare care rezulta numai din transportul pe punte, iar întinderea rãspunderii sale va fi stabilitã conform prevederilor art. 6 sau art. 8 din prezenta convenţie, dupã caz.
4. Transportul mãrfurilor efectuat pe punte, contrar unei înţelegeri exprese de transport sub punte, este considerat ca un act sau o omisiune a cãrãuşului în sensul art. 8.
ART. 10
Rãspunderea cãrãuşului şi a cãrãuşului efectiv
1. Cînd executarea transportului sau a unei pãrţi a acestuia a fost încredinţatã unui cãrãuş efectiv, indiferent dacã contractul de transport maritim îi permite sau nu, cãrãuşul rãmîne în orice caz rãspunzãtor de întregul transport conform prevederilor prezentei convenţii. Cãrãuşul este rãspunzãtor, pentru partea de transport efectuat de cãrãuşul efectiv, de actele şi omisiunile cãrãuşului efectiv şi de cele ale prepuşilor sau mandatarilor acestuia, care acţioneazã în cadrul atribuţiilor lor.
2. Toate prevederile prezentei convenţii care guverneazã rãspunderea cãrãuşului se aplica de asemenea şi rãspunderii cãrãuşului efectiv pentru transportul efectuat de cãtre el. Prevederile pct. 2 şi 3 ale art. 7 şi cele ale pct. 2 al art. 8 se aplica atunci cînd o acţiune este intentatã impotriva unui prepus sau mandatar al cãrãuşului efectiv.
3. Orice înţelegere specialã prin care cãrãuşul îşi asuma obligaţii ce nu îi incumba în virtutea prezentei convenţii sau renunţa la drepturi care îi sînt conferite prin prezenta convenţie are efecte fata de cãrãuşul efectiv numai dacã acesta a fost de acord cu aceasta înţelegere în mod expres şi în scris. Chiar dacã cãrãuşul efectiv a fost sau nu de acord cu aceasta înţelegere, cãrãuşul rãmîne în orice caz legat de obligaţiile sau renunţãrile rezultind dintr-o asemenea înţelegere specialã.
4. Dacã şi în mãsura în care atît cãrãuşul, cît şi cãrãuşul efectiv, sînt responsabili, responsabilitatea lor este solidarã.
5. Suma totalã a despãgubirilor datorate de cãrãuş, de cãrãuşul efectiv şi de prepuşii şi mandatarii acestora nu poate depãşi limitele rãspunderii prevãzute în prezenta convenţie.
6. Nici o prevedere din prezentul articol nu va aduce atingerea drepturilor de regres care pot exista între cãrãuş şi cãrãuşul efectiv.
ART. 11
Transport cu cãrãuşi succesivi
1. Deosebit de prevederile pct. 1 al art. 1, cînd un contract de transport pe mare prevede în mod expres ca o parte anumitã a transportului cãruia i se aplica contractul respectiv va fi executatã de o persoana desemnatã, alta decît cãrãuşul, contractul poate, de asemenea, prevedea ca cãrãuşul nu este rãspunzãtor de pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare cauzate de o împrejurare care a avut loc în timp ce mãrfurile se aflau în grija cãrãuşului efectiv pe durata acestei pãrţi a transportului. Totuşi, orice prevedere limitind sau excluzind o asemenea rãspundere este fãrã efect dacã nici o procedura judiciarã nu poate fi pornitã impotriva cãrãuşului efectiv în fata unui tribunal competent în conformitate cu pct. 1 şi 2 ale art. 21. Cãrãuşul are sarcina de a dovedi ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a fost cauzatã de o astfel de împrejurare.
2. Cãrãuşul efectiv este rãspunzãtor, în conformitate cu prevederile pct. 2 al art. 10, pentru pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare cauzatã printr-o împrejurare care s-a produs în timp ce mãrfurile erau în grija sa.

PARTEA A III-A
RĂSPUNDEREA ÎNCĂRCĂTORULUI

ART. 12
Regula generalã
Încãrcãtorul nu este rãspunzãtor de prejudiciul suferit de cãrãuş sau de cãrãuşul efectiv, nici de avarierea navei, decît dacã prejudiciul sau avarierea a fost provocatã din culpa sau neglijenţa încãrcãtorului, a prepuşilor sau a mandatarilor acestuia. De asemenea, nici prepuşii sau mandatarii încãrcãtorului nu sînt rãspunzãtori de pierdere sau avariere decît dacã ele au rezultat din culpa sau prin neglijenţa lor.
ART. 13
Reguli speciale privind mãrfurile periculoase
1. Încãrcãtorul trebuie sa aplice pe mãrfurile periculoase un marcaj sau o eticheta prin care se indica într-un mod corespunzãtor ca mãrfurile sînt periculoase.
2. Cînd încãrcãtorul preda mãrfuri periculoase cãrãuşului sau cãrãuşului efectiv, încãrcãtorul trebuie sa-l informeze pe cãrãuş sau pe cãrãuşul efectiv, dupã caz, despre caracterul periculos al mãrfurilor şi, dacã este necesar, asupra precautiilor ce trebuie luate. Dacã încãrcãtorul nu-şi îndeplineşte aceasta obligaţie şi dacã cãrãuşul sau cãrãuşul efectiv nu cunoaşte pe alta cale caracterul lor periculos:
a) încãrcãtorul este rãspunzãtor fata de cãrãuş şi fata de orice alt cãrãuş efectiv pentru pierderea care rezulta din încãrcarea acestor mãrfuri, şi
b) mãrfurile pot fi descãrcate în orice moment, distruse sau fãcute inofensive, dupã cum o cer împrejurãrile, fãrã plata unei compensãri.
3. Prevederile pct. 2 al prezentului articol nu pot fi invocate de o persoana care, în timpul transportului, a luat în primire mãrfurile cunoscind ca ele sînt periculoase.
4. Dacã în cazurile cînd prevederile pct. 2 subpunctul b) din prezentul articol nu sînt aplicabile sau nu pot fi invocate, mãrfurile periculoase devin un pericol efectiv pentru persoane sau bunuri, ele pot fi descãrcate, distruse sau fãcute inofensive, dupã cum o cer împrejurãrile, fãrã plata unei compensãri, cu excepţia cazurilor cînd exista obligaţia de a contribui la avaria comuna sau cînd cãrãuşul este rãspunzãtor în conformitate cu prevederile art. 5.

PARTEA A IV-A
DOCUMENTE DE TRANSPORT

ART. 14
Emiterea conosamentului
1. Cînd mãrfurile sînt luate în primire de cãtre cãrãuş sau de cãtre cãrãuşul efectiv, cãrãuşul trebuie, la cererea încãrcãtorului, sa emita un conosament.
2. Conosamentul poate fi semnat de cãtre o persoana care a primit împuternicirea cãrãuşului. Un conosament semnat de comerciantul navei care transporta mãrfurile se considera ca fiind semnat în numele cãrãuşului.
3. Semnatura depusa pe conosament poate fi scrisã de mina, tiparita în facsimil, aplicatã prin perforare sau prin stampilare, se poate prezenta sub forma de simbol sau sa fie aplicatã prin orice alte mijloace mecanice sau electronice, dacã procedeul nu contravine legilor tarii unde s-a emis conosamentul.
ART. 15
Conţinutul conosamentului
1. Conosamentul trebuie sa cuprindã, printre altele, urmãtoarele menţiuni:
a) natura generalã a mãrfurilor, marcajele principale necesare pentru identificarea mãrfurilor, o declaraţie expresã, dacã este cazul, privind caracterul periculos al mãrfurilor, numãrul de colete sau de bucãţi, precum şi greutatea mãrfurilor sau cantitatea lor exprimatã în alt mod, asa cum au fost furnizate aceste indicaţii de cãtre încãrcãtor;
b) starea aparenta a mãrfurilor;
c) numele şi sediul cãrãuşului;
d) numele încãrcãtorului;
e) destinatarul, dacã este numit de încãrcãtor;
f) portul de încãrcare prevãzut în contractul de transport maritim şi data la care mãrfurile au fost preluate în portul de încãrcare;
g) portul de descãrcare prevãzut în contractul de transport maritim;
h) numãrul de exemplare originale ale conosamentului, dacã sînt mai mult de unu;
i) locul emiterii conosamentului;
j) semnatura cãrãuşului sau a unei persoane care acţioneazã în numele sau;
k) navlul în mãsura în care trebuie plãtit de destinatar sau alta indicaţie ca navlul este plãtibil de cãtre acesta;
l) declaraţia vizata în pct. 3 al art. 23;
m) declaraţia, dacã este cazul, ca mãrfurile vor fi sau vor putea fi transportate pe punte;
n) data sau perioada de livrare a mãrfurilor în portul de descãrcare dacã aceasta a fost expres agreatã de cãtre pãrţi, şi
o) limita sau limitele majorate ale rãspunderii dacã au fost fixate de comun acord în conformitate cu pct. 4 al art. 6.
2. Dupã ce mãrfurile au fost încãrcate la bord, cãrãuşul trebuie sa elibereze încãrcãtorului, la cererea acestuia, un conosament cu menţiunea "imbarcat", care, în afarã de indicaţiile cerute la pct. 1 al prezentului articol, trebuie sa indice ca mãrfurile sînt la bordul unei sau mai multor nave nominalizate şi data sau datele încãrcãrii. Dacã cãrãuşul a emis anterior încãrcãtorului un conosament sau orice alt titlu cu privire la oricare din aceste mãrfuri, încãrcãtorul trebuie sa predea cãrãuşului, la cererea acestuia, documentul respectiv, în schimbul unui conosament cu menţiunea "imbarcat". Cãrãuşul poate modifica orice document emis anterior, în scopul satisfacerii cererii încãrcãtorului privind un conosament "imbarcat", cu condiţia ca documentul astfel modificat sa conţinã toate informaţiile ce se cer a fi conţinute într-un conosament "imbarcat".
3. Lipsa în conosament a uneia sau mai multor indicaţii la care se referã prezentul articol nu afecteazã natura juridicã de conosament a documentului, cu condiţia totuşi ca el sa satisfacã cerinţele pct. 7 al art. 1.
ART. 16
Conosamentul: rezerve şi forta probanta
1. Dacã conosamentul conţine indicaţii privind natura generalã, marcajele principale, numãrul de colete sau de bucãţi, greutatea sau cantitatea mãrfurilor, despre care cãrãuşul sau alta persoana ce emite conosamentul în numele sau ştie sau are motive serioase sa banuiasca ca nu reprezintã exact mãrfurile pe care le-a preluat efectiv, sau, cînd a fost emis un conosament "imbarcat", încãrcat, sau dacã el nu a avut mijloace suficiente de a controla aceste indicaţii, cãrãuşul sau o astfel de persoana trebuie sa facã în conosament o rezerva prin care sa precizeze aceste inexactitati, motivele banuielii sau lipsa mijloacelor suficiente de control.
2. Dacã cãrãuşul sau alta persoana care emite conosamentul în numele sau nu face în conosament menţiuni privind starea aparenta a mãrfurilor, se considera ca el a menţionat în conosament ca mãrfurile erau în stare aparenta buna.
3. Cu excepţia indicaţiilor pentru care şi în limita în care a fost facuta o rezerva permisã de pct. 1 al prezentului articol:
a) conosamentul face dovada, pînã la proba contrarã, a preluãrii sau, în cazul unui conosament "imbarcat", a încãrcãrii la bord de cãtre cãrãuş a mãrfurilor asa cum sînt descrise în conosament;
h) dovada contrarã facuta de cãtre cãrãuş nu este admisã dacã conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv unui destinatar, care a acţionat cu buna-credinţa bazindu-se pe descrierea mãrfurilor cuprinsã în conosament.
4. Un conosament care nu menţioneazã navlul, asa cum prevede pct. 1 subpunctul k) al art. 15, sau nu indica, în alt mod, ca navlul este plãtibil de cãtre destinatar sau nu menţioneazã contrastaliile ocazionate la portul de încãrcare plãtibile de cãtre destinatar, constituie o dovada, pînã la proba contrarã, ca navlul sau contrastaliile nu sînt plãtibile de cãtre el. Totuşi, dovada contrarã a cãrãuşului nu este admisã cînd conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv unui destinatar, care a acţionat cu buna-credinţa bazindu-se pe lipsa unei asemenea menţiuni în conosament.
ART. 17
Garanţii date de cãtre încãrcãtor
1. Se considera ca încãrcãtorul a garantat cãrãuşului exactitatea indicaţiilor privind natura generalã a mãrfurilor, marcajul lor, numãrul, cantitatea şi greutatea, furnizate de cãtre el pentru a fi inserate în conosament. Încãrcãtorul trebuie sa despãgubeascã pe cãrãuş pentru prejudiciul rezultat din inexactitatea acestor indicaţii. Încãrcãtorul rãmîne rãspunzãtor chiar dacã conosamentul a fost transmis de cãtre el. Dreptul cãrãuşului la o asemenea despãgubire nu limiteazã în nici un fel rãspunderea ce revine pe baza contractului de transport maritim fata de orice persoana, alta decît încãrcãtorul.
2. Orice scrisoare de garanţie sau orice înţelegere prin care încãrcãtorul se obliga sa despãgubeascã pe cãrãuş pentru orice pierdere rezultatã din emiterea de cãtre cãrãuş sau de cãtre o persoana ce acţioneazã în numele sau, a conosamentului fãrã rezerve privind indicaţiile furnizate de cãtre încãrcãtor pentru a fi inserate în conosament, sau cu privire la starea aparenta a mãrfurilor, este nul şi fãrã efecte fata de orice terţ, inclusiv un destinatar, cãruia i-a fost transmis conosamentul.
3. Aceasta scrisoare de garanţie sau înţelegere este opozabilã încãrcãtorului, în afarã de cazul în care cãrãuşul sau persoana care acţioneazã în numele sau, omitind sa facã rezerva la care se referã pct. 2 al prezentului articol, intenţioneazã sa lezeze o terta persoana, inclusiv un destinatar, care acţioneazã bazat pe descrierea mãrfurilor conform conosamentului. În acest ultim caz, dacã rezerva omisa se referã la indicaţii furnizate de cãtre încãrcãtor pentru a fi inserate în conosament, cãrãuşul nu are dreptul la nici o despãgubire din partea încãrcãtorului în virtutea pct. 1 al prezentului articol.
4. În cazul lezarii intenţionate, la care se face referinta la pct. 3 al prezentului articol, cãrãuşul este rãspunzãtor, fãrã sa beneficieze de limitarea rãspunderii prevãzutã în prezenta convenţie, pentru orice prejudiciu suferit de un terţ, inclusiv un destinatar, deoarece el a acţionat în baza descrierii mãrfurilor conform conosamentului.
ART. 18
Alte documente în afarã de conosament
Dacã un cãrãuş emite un document altul decît conosamentul pentru a face dovada primirii mãrfurilor spre a fi transportate, acest document face dovada, pînã la proba contrarã, a încheierii contractului de transport maritim şi a preluãrii de cãtre cãrãuş a mãrfurilor asa cum sînt descrise în acest document.

PARTEA A V-A
RECLAMAŢII ŞI ACŢIUNI

ART. 19
Notificare de pierdere, de avariere sau de intirziere
1. Dacã destinatarul nu transmite cãrãuşului o notificare scrisã de pierdere sau de avariere, specificind natura generalã a acestei pierderi sau avarieri, cel mai tirziu în ziua lucrãtoare care urmeazã zilei cînd mãrfurile i-au fost predate de cãtre cãrãuş, se prezuma, pînã la dovada contrarã, ca mãrfurile au fost predate de cãtre cãrãuş asa cum sînt descrise în documentul de transport sau, dacã nici un asemenea document nu a fost emis, ca ele au fost predate în bune condiţii.
2. Cînd pierderea sau avarierea nu este aparenta, prevederile pct. 1 al prezentului articol se aplica corespunzãtor dacã notificarea nu este data în scris în termen de 15 zile consecutive începînd cu ziua urmãtoare celei în care mãrfurile au fost predate destinatarului.
3. Dacã starea mãrfurilor în momentul predãrii lor cãtre destinatar a fãcut obiectul unei expertize/inspecţii comune de cãtre pãrţi, nu este necesar sa se dea o notificare în scris pentru pierderea sau avarierea constatatã în timpul expertizei/inspecţiei respective.
4. În caz de pierdere sau de avarie efectivã sau prezumatã, cãrãuşul şi destinatarul trebuie sa-şi acorde reciproc toate facilitãţile rezonabile pentru a proceda la inspectarea şi talimania mãrfurilor.
5. Nici o despãgubire nu va fi datoratã pentru prejudiciul rezultat din intirzierea în livrare, dacã nu s-a dat nici o notificare în scris cãrãuşului în termen de 60 de zile consecutive începînd din ziua urmãtoare celei în care mãrfurile au fost predate cãtre destinatar.
6. Dacã mãrfurile au fost predate de cãtre un cãrãuş efectiv, orice notificare care i-a fost data în virtutea prezentului articol va avea acelaşi efect ca şi cum ar fi fost data cãrãuşului şi orice notificare data cãrãuşului are acelaşi efect ca şi cum ar fi fost data cãrãuşului efectiv.
7. Dacã o notificare de pierdere sau de avariere, specificind natura generalã a pierderii sau avarierii, nu a fost data în scris de cãtre cãrãuş sau de cãtre cãrãuşul efectiv încãrcãtorului în termen de 90 de zile consecutive dupã împrejurarea care a produs o asemenea pierdere sau avariere sau dupã predarea mãrfurilor conform cu pct. 2 al art. 4, oricare este mai tirzie, în lipsa unei astfel de notificãri, se considera, pînã la dovada contrarã, ca cãrãuşul sau cãrãuşul efectiv nu a suportat nici o pierdere sau avariere datoratã unei culpe sau unei neglijente a încãrcãtorului, a prepuşilor sau a mandatarilor sãi.
8. În sensul prezentului articol, o notificare data unei persoane ce acţioneazã în numele cãrãuşului sau a cãrãuşului efectiv, inclusiv comandantul sau ofiţerul sub controlul cãruia este nava, sau unei persoane ce acţioneazã în numele încãrcãtorului, se considera a fi fost data cãrãuşului, cãrãuşului efectiv, respectiv încãrcãtorului.
ART. 20
Prescrierea acţiunilor
1. Orice acţiune referitoare la transportul mãrfurilor în virtutea prezentei convenţii se prescrie dacã nici o procedura judiciarã sau arbitrarã nu a fost introdusã în termen de 2 ani.
2. Termenul de prescripţie curge din ziua în care cãrãuşul a predat mãrfurile sau o parte a acestora sau, în cazurile cînd mãrfurile nu au fost predate, începînd din ultima zi în care mãrfurile trebuiau sa fie predate.
3. Ziua din care începe sa curgã termenul de prescripţie nu este inclusã în acest termen.
4. Persoana cãreia îi este adresatã o reclamaţie poate, în orice moment în timpul termenului de prescripţie, sa prelungeascã acest termen printr-o declaraţie în scris adresatã reclamantului. Termenul poate fi prelungit din nou prin una sau mai multe alte declaraţii.
5. O acţiune pentru despãgubire a unei persoane ţinuta rãspunzãtoare poate fi exercitatã chiar şi dupã expirarea termenului de prescripţie prevãzut în punctele precedente, dacã a fost exercitatã şi în termenul fixat de legea statului unde a fost începutã procedura, Totuşi, acest termen nu va putea fi mai mic de 90 de zile începînd din ziua cînd persoana ce introduce acţiunea pentru despãgubire a rezolvat reclamaţia sau a primit ea însãşi notificarea de introducere a unei acţiuni impotriva sa.
ART. 21
Jurisdicţie
1. În orice acţiune privind transportul de mãrfuri în virtutea prezentei convenţii, reclamantul poate, la opţiunea sa, sa înainteze o acţiune în fata unui tribunal care este competent în conformitate cu legea statului în care este situat şi sub jurisdicţia cãruia se afla unul dintre locurile urmãtoare:
a) sediul piritului sau, în lipsa, domiciliul sau obişnuit; sau
b) locul unde s-a încheiat contractul, cu condiţia ca pîrîtul sa aibã acolo sediul, o sucursala sau o agenţie prin care s-a încheiat contractul; sau
c) portul de încãrcare sau portul de descãrcare; sau
d) orice alt loc desemnat în acest scop în contractul de transport maritim.
2. a) Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, o acţiune poate fi intentatã în fata tribunalelor din orice port sau loc într-un stat contractant în care nava care efectueazã transportul sau orice alta nava aparţinînd aceluiaşi proprietar a fost sechestrata în concordanta cu regulile ce se aplica conform legislaţiei acestui stat şi cele ale dreptului internaţional. Totuşi, într-un asemenea caz, la cererea piritului, reclamantul trebuie sa strãmute acţiunea, la alegerea sa, într-una din jurisdictiile vizate la pct. 1 al prezentului articol pentru ca aceasta sa judece cererea, însã pîrîtul trebuie sa depunã în prealabil o garanţie suficienta pentru a asigura plata oricãror sume care ar putea fi acordate reclamantului;
b) Tribunalul din portul sau locul sechestrãrii navei va hotãrî dacã şi în ce mãsura garanţia este suficienta.
3. Nici o procedura judiciarã referitoare la transportul mãrfurilor în virtutea prezentei convenţii nu poate fi începutã într-un loc care nu este specificat în pct. 1 sau 2 ale prezentului articol. Prevederile prezentului punct nu constituie un obstacol în competenta tribunalelor din statele contractante în ce priveşte mãsurile provizorii asiguratorii şi de protecţie.
4. a) Atunci cînd o acţiune a fost intentatã în fata unui tribunal competent în baza pct. 1 sau 2 din prezentul articol sau cînd o hotãrîre a fost pronunţatã de un asemenea tribunal, o noua acţiune nu mai poate fi introdusã între aceleaşi pãrţi fiind intemeiata pe aceeaşi cauza, decît dacã hotãrîrea tribunalului în fata cãruia a fost intentatã prima acţiune nu este executorie în ţara în care se instituie noua procedura.
b) În sensul prezentului articol, mãsurile avînd ca obiect obţinerea executãrii unei hotãrîri nu sînt considerate ca introducere a unei noi acţiuni.
c) În sensul prezentului articol, strãmutarea unei acţiuni în fata unui alt tribunal pe teritoriul aceleiaşi tari, sau în fata unui tribunal dintr-o alta ţara, în conformitate cu pct. 2. a) al prezentului articol, nu se considera ca o introducere a unei noi acţiuni.
5. Independent de prevederile punctelor precedente, o înţelegere între pãrţi desemnind locul unde reclamantul poate introduce acţiunea, intervenita dupã ce a apãrut reclamaţia în baza contractului de transport, produce efecte.
ART. 22
Arbitrajul
1. Sub rezerva prevederilor prezentului articol, pãrţile pot prevedea printr-o înţelegere atestata în scris ca orice litigiu ce poate aparea privind transportul mãrfurilor în baza prezentei convenţii va fi deferit arbitrajului.
2. Cînd un contract de navlosire conţine o dispoziţie prin care se prevede ca litigiile ce pot aparea din executarea lui vor fi supuse arbitrajului şi conosamentul emis ca urmare a acestui contract de navlosire nu specifica printr-o clauza expresã ca aceasta dispoziţie este obligatorie pentru deţinãtorul conosamentului, cãrãuşul nu poate invoca aceasta dispoziţie fata de un deţinãtor de buna-credinţa al conosamentului.
3. Procedura de arbitraj va fi declansata, la opţiunea reclamantului, într-unul din urmãtoarele locuri:
a) un loc într-un stat pe teritoriul cãruia este situat:
i) sediul piritului sau, în lipsa, domiciliul sau obişnuit; sau
ii) locul unde s-a încheiat contractul, cu condiţia ca pîrîtul sa aibã acolo un sediu, o sucursala sau o agenţie prin care s-a încheiat contractul; sau
iii) portul de încãrcare sau portul de descãrcare; sau
b) orice loc desemnat în acest scop în clauza de arbitraj sau pact compromisoriu.
4. Arbitrul sau arbitrajul va aplica regulile din prezenta convenţie.
5. Prevederile pct. 3 şi 4 din prezentul articol se considera ca fãcînd parte din orice clauza de arbitraj sau pact compromisoriu şi orice dispoziţie sau clauza care contravine celor de mai sus este nulã.
6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu afecteazã validitatea unui acord referitor la arbitraj încheiat de pãrţi dupã apariţia unui litigiu din contractul de transport maritim.

PARTEA A VI-A
PREVEDERI SUPLIMENTARE

ART. 23
Clauze contractuale
1. Orice stipulaţie dintr-un contract de transport maritim, dintr-un conosament sau orice alt document care face dovada contractului de transport maritim este nulã în mãsura în care deroga, direct sau indirect, de la prevederile prezentei convenţii. Nulitatea unei asemenea stipulaţii nu afecteazã valabilitatea celorlalte prevederi ale contractului sau documentului din care face parte. O clauza prin care se cesioneaza cãrãuşului beneficiul asigurãrii mãrfurilor sau orice alta clauza similarã este nulã.
2. Independent de prevederile pct. 1 al prezentului articol, cãrãuşul îşi poate asuma o responsabilitate şi obligaţii mai mari decît cele care sînt prevãzute în prezenta convenţie.
3. Atunci cînd se emite un conosament sau orice alt document care face dovada unui contract de transport maritim, acest document trebuie sa conţinã o menţiune din care sa rezulte ca transportul este supus prevederilor prezentei convenţii care anuleazã orice stipulaţie ce deroga de la aceasta în detrimentul încãrcãtorului sau primitorului.
4. Cînd reclamantul a suportat un prejudiciu cu privire la marfa, ca rezultat al unei stipulaţii nule în baza prezentului articol sau ca rezultat al unei omisiuni a menţiunii la care face referire pct. 3 al acestui articol, cãrãuşul trebuie sa despãgubeascã în limitele cerute, în scopul de a despãgubi pe reclamant conform prevederilor acestei convenţii, pentru orice pierdere sau avariere a mãrfurilor, la fel ca şi pentru intirziere în livrare. Cãrãuşul trebuie, în plus, sa ramburseze reclamantului cheltuielile efectuate în scopul exercitãrii dreptului sau cu condiţia ca cheltuielile din acţiunea unde prevederea anterioarã este invocatã sa fie determinate conform dreptului statului unde s-a instituit acţiunea.
ART. 24
Avariile comune
1. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu se opune aplicãrii prevederilor contractului de transport maritim sau a legislaţiei naţionale privind reglementarea avariilor comune.
2. Cu excepţia art. 20, prevederile prezentei convenţii în legatura cu rãspunderea cãrãuşului pentru pierderea sau avarierea suferitã de marfa stabilesc de asemenea dacã destinatarul poate refuza sa contribuie la avariile comune şi responsabilitatea cãrãuşului pentru a-l despãgubi pe destinatar pentru o astfel de contribuţie sau pentru cheltuielile de salvare plãtite.
ART. 25
Alte convenţii
1. Prezenta convenţie nu afecteazã în nici un fel drepturile sau obligaţiile cãrãuşului, ale cãrãuşului efectiv şi ale prepuşilor sau mandatarilor lor rezultind din convenţii internaţionale sau din legislaţia nationala privind limitarea rãspunderii proprietarilor de nave maritime.
2. Prevederile art. 21 şi 22 ale prezentei convenţii nu se opun aplicãrii prevederilor obligatorii conţinute într-o alta convenţie multilaterala deja în vigoare la data încheierii prezentei convenţii şi care privesc probleme tratate în articolele menţionate, cu condiţia ca diferendul sa apara în exclusivitate între pãrţi ce îşi au sediul în state care sînt membre la alta convenţie de acest fel. Totuşi, prezentul punct nu afecteazã aplicarea pct. 4 al art. 22 din prezenta convenţie.
3. Nu se creeazã nici o rãspundere în virtutea prevederilor prezentei convenţii cu privire la o avariere cauzatã de un accident nuclear, dacã cel care utilizeazã o instalatie nucleara este rãspunzãtor pentru aceasta avariere:
a) fie în aplicarea Convenţiei de la Paris din 29 iulie 1960, cu privire la rãspunderea terţului în domeniul energiei nucleare, asa cum a fost modificatã prin Protocolul sau adiţional din 28 ianuarie 1964, fie în aplicarea Convenţiei de la Viena din 21 mai 1963 privind rãspunderea civilã în materie de avarieri nucleare, sau
b) în baza legislaţiei naţionale ce guverneazã rãspunderea pentru asemenea avariere, cu condiţia ca aceasta legislaţie sa fie din toate punctele de vedere tot atît de favorabilã persoanelor ce ar putea fi lezate prin asemenea avariere ca şi Convenţia de la Paris sau cea de la Viena.
4. Nu se creeazã nici o rãspundere în virtutea prevederilor prezentei convenţii pentru pierderea, avarierea sau intirzierea în predarea barjelor, pentru care cãrãuşul este rãspunzãtor în baza oricãrei convenţii internaţionale sau a legislaţiei internaţionale referitoare la transportul pasagerilor şi al bagajelor lor pe mare.
5. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu interzice unui stat contractant sa aplice o alta convenţie internationala care este deja în vigoare la data încheierii prezentei convenţii şi care se aplica obligatoriu la contractele de transport de mãrfuri efectuat în primul rind în alt mod decît cel maritim. Aceasta prevedere se aplica de asemenea tuturor revizuirilor sau modificãrilor ulterioare a convenţiei internaţionale respective.
ART. 26
Unitatea de cont
1. Unitatea de cont la care se face referire în art. 6 al prezentei convenţii este dreptul special de tragere asa cum este el definit de Fondul Monetar Internaţional. Sumele menţionate în art. 6 se vor converti în moneda nationala a unui stat în funcţie de valoarea acestei monede la data pronunţãrii unei hotãrîri judecãtoreşti sau la o data convenitã de pãrţi. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional la data respectiva pentru operaţiunile şi tranzacţiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã în modul stabilit de acel stat.
2. Totuşi, acele state care nu sînt membre al Fondului Monetar Internaţional şi a cãror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor pct. 1 al prezentului articol pot, la data semnãrii sau la data ratificãrii, a acceptãrii, a aprobãrii sau a aderãrii sau la orice data ulterioara, sa declare ca limitele rãspunderii prevãzute în prezenta convenţie şi aplicabile pe teritoriile lor vor fi fixate la:
12.000 unitãţi monetare pe colet sau alta unitate de transport sau 37,5 unitãţi monetare pe kg de greutate bruta a mãrfurilor.
3. Unitatea monetara la care se referã pct. 2 al prezentului articol corespunde cu 65,5 miligrame de aur de noua sute miimi puritate. Convertirea în moneda nationala a sumelor la care se referã pct. 2 se efectueazã conform legislaţiei statului respectiv.
4. Calculul menţionat în ultima fraza a pct. 1 şi convertirea menţionatã la pct. 3 al prezentului articol se vor face astfel încît sa exprime, în moneda nationala a statului contractant, pe cît este posibil, aceeaşi valoare realã cu cea care este exprimatã în unitãţi de cont în art. 6. La data semnãrii sau cînd se depun instrumentele lor de ratificare a acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii sau cînd se prevaleazã de opţiunea oferitã la pct. 2 al prezentului articol, şi ori de cîte ori se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în rezultatul convertirii, statele contractante trebuie sa comunice depozitarului metoda de calcul în conformitate cu pct. 1 al prezentului articol sau rezultatul acestei convertiri menţionatã la pct. 3 al prezentului articol, dupã caz.

PARTEA A VII-A
CLAUZE FINALE

ART. 27
Depozitar
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 28
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor, pînã la 30 aprilie 1979, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York.
2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare.
3. Dupã 30 aprilie 1979, prezenta convenţie va fi deschisã spre aderare tuturor statelor care nu sînt semnatare.
4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare şi de aderare vor fi depuse secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 29
Rezerve
Nici o rezerva nu este admisã la prezenta convenţie.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unui termen de un an de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care devine un stat contractant la prezenta convenţie dupã data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta convenţie intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de un an de la data depunerii instrumentului corespunzãtor în numele statului respectiv.
3. Fiecare stat contractant va aplica prevederile prezentei convenţii contractelor de transport maritim încheiate la sau dupã data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce priveşte statul respectiv.
ART. 31
Denunţarea altor convenţii
1. În momentul cînd devine stat contractant la prezenta convenţie, orice stat parte la Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosamente, semnatã la Bruxelles la 25 august 1924 (Convenţia din 1924), trebuie sa notifice guvernului belgian, ca depozitar al Convenţiei din 1924, ca denunta numita convenţie, declarind ca denunţarea va intra în vigoare la data cînd prezenta convenţie intra în vigoare pentru acel stat.
2. La data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în virtutea pct. 1 al art. 30, depozitarul prezentei convenţii trebuie sa notifice guvernului Belgiei, ca depozitar al Convenţiei din 1924, data acestei intrari în vigoare, precum şi numele statelor contractante pentru care convenţia a intrat în vigoare.
3. Prevederile pct. 1 şi 2 ale prezentului articol se aplica în mod corespunzãtor statelor pãrţi la Protocolul semnat la 23 februarie 1968, care aduce modificãri Convenţiei internaţionale pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosamente, semnatã la Bruxelles la 25 august 1924.
4. Deosebit de prevederile art. 2 al prezentei convenţii, în sensul pct. 1 al prezentului articol, un stat contractant poate, dacã considera necesar, sa amine denunţarea Convenţiei din 1924 şi a Convenţiei din 1924, asa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1968, pentru o perioada de maximum 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. În acest caz, va notifica guvernului belgian intenţia sa. În timpul acestei perioade tranzitorii va trebui sa se aplice statelor contractante prezenta convenţie excluzind oricare alta convenţie.
ART. 32
Revizuire şi amendamente
1. La cererea a minimum o treime din statele contractante la prezenta convenţie, depozitarul va convoca o conferinţa a statelor contractante în scopul de a revizui sau de a aduce amendamente la prezenta convenţie.
2. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie va fi considerat ca se aplica la convenţie asa cum a fost ea modificatã.
ART. 33
Revizuirea cuantumurilor limita şi a unitãţii de cont sau a unitãţii monetare
1. Deosebit de prevederile art. 32, o conferinţa avînd ca obiect numai revizuirea cuantumurilor stabilite în art. 6 şi la pct. 2 al art. 26 sau substituirea oricãreia sau ambelor unitãţi definite la pct. 1 şi 3 ale art. 26, prin alte unitãţi, va fi convocatã de cãtre depozitar în conformitate cu pct. 2 al prezentului articol. Revizuirea cuantumurilor se va face numai ca urmare a unei schimbãri semnificative a valorii lor reale.
2. O conferinţa de revizuire va fi convocatã de cãtre depozitar la cererea a minimum o pãtrime din numãrul statelor contractante.
3. Orice hotãrîre a conferintei trebuie adoptatã cu o majoritate de doua treimi din numãrul statelor participante. Amendamentul va fi comunicat de cãtre depozitar tuturor statelor contractante pentru acceptare şi tuturor statelor semnatare ale convenţiei pentru informare.
4. Orice amendament adoptat intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii unui an de la acceptarea ei de cãtre doua treimi din numãrul statelor contractante. Acceptarea se va efectua prin depunerea unui instrument formal în acest sens depozitarului.
5. Dupã intrarea în vigoare a unui amendament, un stat contractant care a acceptat amendamentul este îndreptãţit sa aplice convenţia asa cum a fost ea modificatã în relaţiile sale cu statele contractante care, într-un termen de 6 luni de la adoptarea amendamentului, nu au notificat depozitarului ca nu sînt legate de modificarea respectiva.
6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie se considera ca se aplica la convenţie asa cum a fost ea modificatã.
ART. 34
Denunţarea
1. Orice stat contractant poate denunta în orice moment prezenta convenţie printr-o notificare în scris adresatã depozitarului.
2. Denunţarea intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii unui an de la primirea notificãrii de cãtre depozitar. Dacã în notificare este specificatã o perioada mai lungã, denunţarea intra în vigoare la expirarea perioadei respective dupã ce notificarea a fost primitã de cãtre depozitar.
Facuta la Hamburg azi, treizeci şi unu martie una mie noua sute şaptezeci şi opt, într-un singur original, ale cãrui texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt, de asemenea, autentice.
Drept pentru care subsemnaţii plenipotentiari, pe deplin autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.

CONSENSUL ADOPTAT DE CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA TRANSPORTULUI DE
MĂRFURI PE MARE

Se înţelege ca rãspunderea cãrãuşului în virtutea prezentei convenţii se bazeazã pe principiul culpei sau neglijentei prezumate. Aceasta înseamnã ca, de regula, sarcina prezentãrii de dovezi incumba cãrãuşului, dar ca, în anumite cazuri, prevederile convenţiei modifica aceasta regula.

REZOLUŢIA
adoptatã de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului de mãrfuri pe mare

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului de mãrfuri pe mare,
amintind cu recunoştinţã amabila initiativa a Republicii Federale Germania, care a gãzduit conferinţa la Hamburg,
constienta de faptul ca serviciile puse la dispoziţia conferintei şi generoasa ospitalitate acordatã participanţilor de guvernul Republicii Federale Germania şi de oraşul liber şi hanseatic Hamburg au contribuit în mare mãsura la succesul conferintei,
exprima recunoştinţã sa guvernului şi poporului Republicii Federale Germania şi,
adoptînd Convenţia privind transportul de mãrfuri pe mare pe baza unui proiect de convenţie elaborat de Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional, la solicitarea Conferintei Naţiunilor Unite pentru comerţ şi dezvoltare,
exprima recunoştinţã sa Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional şi Conferintei Naţiunilor Unite pentru comerţ şi dezvoltare, pentru contribuţia lor remarcabila la simplificarea şi la armonizarea dreptului privind transportul mãrfurilor pe mare, şi
hotãrãşte sa intituleze convenţia adoptatã de conferinţa: Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mãrfuri pe mare, 1978, şi
recomanda ca regulile pe care le conţine sa fie denumite "Regulile de la Hamburg".

---------
NOTA:
Convenţia a fost adoptatã la 30 martie 1978 prin Conferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului mãrfurilor pe mare, care s-a ţinut la Hamburg între 6 şi 31 martie 1978.
Conferinţa a fost convocatã de cãtre Secretarul general al O.N.U., în conformitate cu rezoluţia nr. 31/100 adoptatã de Adunarea generalã din 15 decembrie 1976.
Convenţia a fost deschisã odatã cu semnatura de la Hamburg la 31 martie 1978 şi a rãmas deschisã pînã la semnarea ei de cãtre toate statele la sediul O.N.U. de la New York, pînã la 30 aprilie 1979.


 ┌───────────────┬─────────────────┬────────────────────────┐
 │  Statul       │ Semnatura       │ Ratificare/aderare (a) │
 ├───────────────┼─────────────────┼────────────────────────┤
 │     1         │     2           │         3              │ 
 ├───────────────┼─────────────────┼────────────────────────┤
 │ Australia     │ 30 aprilie 1979 │ 2 februarie 1981/a)    │
 │ Ins. Barbados │                 │                        │
 │ Brazilia      │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Cehoslovacia  │  6 martie 1979  │                        │
 │ Chile         │ 31 martie 1978  │ 9 iulie 1982           │
 │ Danemarca     │ 18 aprilie 1979 │                        │
 │ Ecuador       │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Egipt         │ 31 martie 1978  │ 23 aprilie 1979        │
 │ Finlanda      │ 18 aprilie 1979 │                        │
 │ Filipine      │ 14 iunie 1978   │                        │
 │ Franta        │ 18 aprilie 1979 │                        │
 │ Ghana         │ 31 martie 1978  │                        │
 │ R. F. G.      │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Madagascar    │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Maroc         │                 │                        │
 │ Norvegia      │ 19 aprilie 1979 │ 12 iunie 1981 a)       │
 │ Pakistan      │  8 martie 1979  │                        │
 │ Panama        │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Portugalia    │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Senegal       │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Sierra Leone  │ 15 august 1978  │                        │
 │ Singapore     │ 31 martie 1978  │                        │
 │ S.U.A.        │ 30 aprilie 1979 │                        │
 │ Suedia        │ 18 aprilie 1979 │                        │
 │ Thailanda     │ 6 decembrie 1985│                        │
 │ R. P. Unita   │                 │                        │
 │ Tanzania      │                 │ 24 iulie 1979/a        │
 │ Tunisia       │                 │ 15 septembrie 1980 a)  │
 │ Uganda        │                 │  6 iulie 1979          │
 │ R.P. Ungaria  │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Vatican       │ 1 octombrie 1986│                        │
 │ Venezuela     │ 31 martie 1978  │                        │
 │ Zair          │ 19 aprilie 1979 │                        │
 └───────────────┴─────────────────┴────────────────────────┘

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Conventie, Consiliul de Stat, CONVENTIA din 1978 Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, 1978*) EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL nr. 95 din 28 noiembrie 1981

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"