Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONSTITUTIA din 27 februarie 1938     Twitter Facebook

CONSTITUTIA din 27 februarie 1938

EMITENT: REGELE CAROL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 27 februarie 1938

NOTA:

Prin Inaltul Decret Regal nr. 900 din 20 februarie 1938, publicat în "Monitorul Oficial", partea I, nr. 42 din 20 februarie 1938, Regele Carol al II-lea decreteazã noua Constituţie a României, hotãrând supunerea ei <<Naţiunii Romane spre "buna ştiinţa şi învoire">>.
În acelaşi numãr al "Monitorului Oficial" sunt publicate:
a) Proclamatia Regelui Carol al II-lea cãtre romani, din 20 februarie 1938, prin care acesta prezintã pe scurt conţinutul noii Constituţii decretate şi o supune "învoirii poporului roman";
b) Inaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul roman a fost chemat în ziua de 24 februarie 1938 sa se pronunţe prin plebiscit asupra Constituţiei decretate de Rege;
c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiţi cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.
Plebiscitul s-a desfãşurat în ziua de 24 februarie 1938, fiind chemaţi la vot toţi alegatorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-şi opţiunea prin declaraţie verbalã, pentru sau impotriva Constituţiei, facuta înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constituţie 4.297.581 de votanti, impotriva votand 5.483.
În "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate:
a) Actul de constatare a voturilor date de poporul roman asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului;
b) Cuvântul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului;
c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Miniştri cãtre Rege, prin care Constituţia este supusã sanctionarii regale;
d) Constituţia, sancţionatã prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea şi contrasemnat de Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Miron Cristea, şi de 15 membri secretari de stat.
Constituţia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adicã la data sanctionarii ei. Ea a abrogat expres, pe aceeaşi data, Constituţia din 1923.
Constituţia din 1938 era alcãtuitã din 100 de articole, grupate în 8 titluri.
Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea şi publicat în "Monitorul Oficial" nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituţia din 1938 este suspendatã, iar Corpurile legiuitoare sunt dizolvate.
Textul Constituţiei din 1938 este reprodus dupã "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.

CAROL AL II-LEA,

Prin gratia lui Dumnezeu şi vointa nationala,

REGE AL ROMÂNIEI,

La toţi de fata şi viitori, sãnãtate:

Poporul Roman dându-şi învoirea, Noi decretam urmãtoarea

CONSTITUTIUNE

TITLUL I
Despre teritoriul României

ART. 1
Regatul României este un Stat Naţional, unitar şi indivizibil.
ART. 2
Teritoriul României este inalienabil.
ART. 3
Teritoriul României nu se poate coloniza cu populatiuni de semintie strãinã

TITLUL II
Despre datoriile şi drepturile Romanilor

CAP. 1
Despre datoriile Romanilor

ART. 4
Toţi Romanii, fãrã deosebire de origine etnicã şi credinţa religioasã, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor în viata, a se jertfi pentru apãrarea integritãţii, independentei şi demnitãţii ei; a contribui prin munca lor la inaltarea ei morala şi propãşirea ei economicã; a îndeplini cu credinţa sarcinile obşteşti ce li se impun prin legi şi a contribui de buna voie la împlinirea sarcinilor publice, fãrã de care fiinta Statului nu poate vietui.
ART. 5
Toţi cetãţenii romani, fãrã deosebire de origine etnicã şi credinţa religioasã, sunt egali înaintea legii, datorandu-i respect şi supunere.
Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinţei sale religioase sau de orice altfel.
ART. 6
Nu se admite în Statul Roman nici o deosebire de clasa socialã. Privilegiile în aşezarea darilor sunt oprite. Micsorarile şi maririle de impozite nu pot fi decât generale şi statornicite prin legi.
ART. 7
Nu este ingaduit nici unui Roman a propovadui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernamant a Statului, împãrţirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa.
ART. 8
Este oprit preoţilor, de orice rit şi credinţa religioasã, a pune autoritatea lor spiritualã în slujba propagandei politice, atât în locasurile destinate cultului şi funcţiunilor oficiale, cat şi în afarã de ele.
Propaganda politica, în locasurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestatiunilor religioase, nu este ingaduita nimãnui.
Orice asociaţiune politica pe temeiuri ori pretexte religioase este opritã.
În afarã de persoanele, de condiţiunile şi de formele prevãzute în legi, nimeni nu poate lua ori presta juraminte de credinţa.
ART. 9
Romanul care, fãrã prealabilã autorizaţie a Guvernului, va intra în orice serviciu al unui Stat strãin, sau se va alãturã pe lângã o corporatie militarã strãinã, pierde de plin drept cetãţenia romana.
Supunerea, pentru oricât timp şi din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protecţie strãinã, trage dupã sine pierderea de plin drept a cetateniei romane.
Naţionalitatea romana pierdutã în condiţiunile aici arãtate nu se poate redobândi decât prin naturalizare.

CAP. 2
Despre drepturile Romanilor

ART. 10
Romanii se bucura de libertatea conştiinţei, de libertatea muncii, de libertatea învãţãmântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertãţile din care decurg drepturi în condiţiunile statornicite prin legi.
ART. 11
Naţionalitatea romana se dobândeşte prin cãsãtorie, prin filiatiune, prin recunoaştere şi prin naturalizare. Naturalizarea se acorda prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Sotia profita de naturalizarea soţului şi copiii minori de aceea a pãrinţilor.
ART. 12
Libertatea individualã este garantatã.
Nimeni nu poate fi urmãrit sau percheziţionat, decât în cazurile şi dupã formele stabilite de lege.
Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecãtoresc motivat şi comunicat în momentul arestãrii, sau cel mai târziu în 24 ore dupã arestare.
În caz de vina vãditã ori de urgenta, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite şi comunica în 24 ore, conform alineatului precedent.
ART. 13
Nimeni nu poate fi sustras, în contra voinţei sale, de la judecãtorii pe care îi da legea.
ART. 14
Domiciliul este inviolabil.
Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritãţile competente, în cazurile şi potrivit formelor stabilite de lege.
ART. 15
Pedeapsa cu moartea se aplica în timp de rãzboi potrivit codului de justiţie militarã.
Consiliul de Miniştri va putea decide aplicarea dispoziţiunilor din alineatul precedent şi în timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Sefilor Statelor strãine şi demnitarilor Statului din mobile în legatura cu exerciţiul funcţiunilor ce le sunt încredinţate, precum şi în cazurile de tâlhãrie cu omor şi asasinat politic.
ART. 16
Proprietatea de orice natura, precum şi creanţele atât asupra particularilor cat şi asupra Statului, sunt inviolabile şi garantate ca atare.
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, dupã normele prevãzute în legi.
Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate şi nu pot fi înstrãinate decât dupã regulile şi cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscãrii averilor, afarã de cazurile de inalta trãdare şi delapidare de bani publici.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica şi dupã o dreapta şi prealabilã despãgubire stabilitã de justiţie conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate înţelege decât aceea care este de natura a folosi în acelaşi timp tuturor şi fiecãruia în mod actual ori eventual.
În afarã de cazurile de utilitate publica pentru apãrarea nationala, pentru lucrãrile de interes militar, sanitar, cultural, pentru cai de comunicaţii terestre, nautice ori aeriene, pentru pieţe şi lucrãri publice prevãzute în legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decât prin legi votate de ambele Adunãri cu majoritate de doua treimi.
ART. 17
Zacamintele miniere precum şi bogãţiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteazã masele de roci comune, carierele de materiale de construcţii şi depozitele de turba, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele şi condiţiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel puţin 50% din redeventa şi din preţul la hectar al concesiunii şi va arata, totodatã, putinta şi mãsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogatii.
Drepturile câştigate în favoarea Statului pe baza actelor de concesiune încheiate pana în prezent se respecta.
ART. 18
Drumurile mari şi mici, uliţele care sunt în sarcina Statului, Judeţelor, Municipiilor şi Comunelor, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţãrmurile, adãugirile cãtre mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spaţiul atmosferic, apele producãtoare de forte motrice de folos obştesc şi în deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particularã, sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public.
ART. 19
Libertatea conştiinţei este absolutã.
Statul garanteazã tuturor cultelor o deopotrivã libertate şi protectiune, întru cat exerciţiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi Siguranţei Statului.
Biserica ortodoxa creştinã şi cea greco-catolica sunt biserici româneşti. Religia creştinã ortodoxa fiind religia marei majoritãţi a Romanilor, biserica ortodoxa este biserica dominanta în Statul Roman, iar cea greco-catolica are intaietate fata de celelalte culte.
Biserica ortodoxa romana este şi rãmâne neatarnata de orice chiriarhie strãinã, pastrandu-şi însã unitatea, în privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Rasaritului.
Chestiunile spirituale şi canonice ale bisericii ortodoxe romane ţin de o singura autoritate sinodala centrala.
Raporturile dintre diferitele culte şi Stat sunt de domeniul legilor speciale.
ART. 20
Actele stãrii civile sunt de atributia legii civile.
Întocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasã, care este obligatorie pentru toţi membrii cultelor.
ART. 21
Învãţãmântul este liber în condiţiunile stabilite prin legi speciale şi întru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice şi intereselor de Stat.
Învãţãmântul primar este obligator. În şcolile Statului acest învãţãmânt va fi gratuit.
ART. 22
Constituţia garanteazã fiecãruia, în limitele şi condiţiunile legii, libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.
ART. 23
Secretul scrisorilor, telegramelor şi convorbirilor telefonice este inviolabil. Se excepteazã cazurile în care justiţia e datoare sa se informeze conform legii.
ART. 24
Cetãţenii romani au dreptul a se aduna pasnici şi fãrã arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformându-se legilor care reguleazã exerciţiul acestui drept.
Întrunirile, procesiunile şi manifestatiile pe cãile publice ori în aer liber, sunt supuse legilor şi oranduirilor poliţieneşti.
ART. 25
Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritãţile publice, însã numai în numele celor subscrisi.
Autoritãţile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni în nume colectiv.
ART. 26
Cetãţenii romani au dreptul a se asocia, conformându-se legilor.
Dreptul de libera asociaţiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Condiţiunile în care se acorda personalitatea juridicã se stabilesc prin lege.
ART. 27
Numai cetãţenii romani sunt admisibili în funcţiunile şi demnitãţile publice, civile şi militare, ţinându-se seama de caracterul majoritar şi creator de Stat al Naţiunii Romane.
Supusii strãini nu pot ocupa atari funcţiuni, decât în cazurile statornicite prin legi.
Strãinii aflatori pe pãmântul României se bucura de protectiunea data de legi persoanelor şi averilor în genere.
Numai Romanii şi cei naturalizati romani pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Strãinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.
ART. 28
Decoratiunile strãine se vor purta de Romani numai cu autorizarea Regelui.
Insignele, emblemele, medaliile, precum şi uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fãrã legiuita încuviinţare.

TITLUL III
Despre puterile Statului

ART. 29
Toate puterile Statului emana de la Naţiunea Romana.
Ele însã nu se pot exercita decât prin delegaţiune şi numai dupã principiile şi regulile aşezate în Constituţia de fata.
ART. 30
Regele este Capul Statului.
ART. 31
Puterea legislativã se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se împarte în doua Adunãri: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.
Regele sancţioneazã şi promulga legile.
Înainte de a i se da sancţiunea regala, legea nu e valabilã.
Regele poate refuza sancţiunea.
Nici o lege nu poate fi supusã sancţiunii regale, decât dupã ce va fi fost discutata şi votatã de majoritatea ambelor Adunãri.
Promulgarea legilor votate de ambele Adunãri se va face prin îngrijirea Ministrului de Justiţie care este şi pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.
Initiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunãri pot propune din initiativa proprie numai legi în interesul obştesc al Statului.
Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.
Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generalã sau comunalã nu pot fi îndatoritoare decât dupã ce se publica în chipul hotãrît prin ele.
ART. 32
Puterea executivã este încredinţatã Regelui, care o exercita prin Guvernul Sau în modul stabilit prin Constituţie.
ART. 33
Puterea judecãtoreascã se exercita de organele ei.
Hotãrîrile judecãtoreşti se pronunţa în virtutea legii.
Ele se executa în numele Regelui.

CAP. 1
Despre Rege

ART. 34
Puterile constituţionale ale Regelui sunt ereditare în linie coboritoare directa şi legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bãrbat în bãrbat prin ordinul de primogenitura şi cu excluziunea perpetua a femeilor şi coboritorilor lor.
Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti în religiunea ortodoxa a Rasaritului.
ART. 35
În lipsa de coboritori în linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în varsta dintre fraţii Sãi, sau coboritorilor acestora, dupã regulile statornicite în articolul precedent.
Dacã nici unul din fraţi sau coboritorii lor nu s-ar gãsi în viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Naţionale data în forma prescrisã de art. 36.
Dacã nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
ART. 36
În caz de vacanta a Tronului, ambele Adunãri se întrunesc de îndatã într-o singura Adunare chiar fãrã convocare şi, cel mai târziu pana în opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei pãtrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunãri şi majoritatea de doua treimi a membrilor prezenţi sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. În caz când Adunarea nu se va fi fãcut în termenul mai sus descris, atunci în a noua zi la amiaza Adunãrile întrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numãrul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absolutã a voturilor.
Dacã Adunãrile s-ar afla dizolvate în momentul vacantei Tronului, se va urma dupã modul prescris la articolul urmãtor.
În timpul vacantei Tronului, Adunãrile întrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.
În toate cazurile mai sus arãtate votul va fi secret.
ART. 37
La moartea Regelui Adunãrile se întrunesc chiar fãrã convocare, cel mai târziu zece zile dupã declararea morţii.
Dacã din întâmplare ele au fost dizolvate mai dinainte şi convocarea lor a fost hotarita în actul de dizolvare, pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunãrile cele vechi se aduna pana la întrunirea acelora care au a le înlocui.
ART. 38
De la data morţii Regelui şi pana la depunerea Jurãmântului succesorului Sau la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sunt exercitate în numele Naţiunii Romane de Miniştrii intruniti în consiliu şi sub a lor responsabilitate.
ART. 39
Regele este major la varsta de 18 ani împliniţi.
La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi în sanul Adunãrilor întrunite urmãtorul Jurãmânt: <<Jur a pãzi Constituţia şi legile Naţiunii Romane, a menţine drepturile ei naţionale şi integritatea teritoriului>>.
ART. 40
Regele poate numi un Regent şi doi Supleanţi care, dupã moartea Lui, sa exercite puterile Regale în timpul minoritãţii succesorului Sau.
Aceasta numire se face cu primirea Reprezentatiunii Naţionale, data în forma prescrisã de art. 36 din Constituţia de fata.
Regentul va exercita totodatã şi tutela Regelui minor.
Dacã la moartea Regelui, Regentul nu s-ar gãsi numit şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunãri întrunite vor numi pe Regent şi pe cei doi Supleanţi, procedând dupã formele prescrise de art. 36 din Constituţia de fata.
Regentul şi supleanţii Sãi nu intra în funcţiune decât dupã ce vor depus înaintea ambelor Adunãri întrunite, jurãmântul prescris de art. 39 din Constituţia de fata.
În caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în varsta îi va lua de drept locul, procedându-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.
ART. 41
Dacã Regele se afla în imposibilitate de a domni, Principele Moştenitor major, singur, ia de drept Regenta. În cazul în care Principele Moştenitor ar fi minor, Consiliul de Miniştri, dupã ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoacã îndatã Adunãrile Legiuitoare reunite pentru a decide.
ART. 42
Nici o modificare nu se poate face Constituţiei în timpul Regentei.
ART. 43
Regele nu va putea fi totodatã şi Şeful unui alt Stat fãrã consimţãmântul Adunãrilor.
Nici una din Adunãri nu poate delibera asupra acestui obiect, dacã nu vor fi prezenţi cel puţin doua treimi din membri care le compun şi hotãrîrea nu se poate lua decât cu doua treimi din voturile membrilor de fata.
ART. 44
Persoana Regelui este inviolabilã. Miniştrii Lui sunt rãspunzãtori.
Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta însãşi, devine rãspunzãtor de ele.
Se excepteazã numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.
ART. 45
Regele convoacã Adunãrile Legiuitoare cel puţin odatã pe an, deschizand sesiunea prin mesaj, la care Adunãrile prezintã rãspunsul lor.
Regele pronunţa închiderea sesiunii.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunãri de odatã sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa conţinã convocarea alegãtorilor şi a noilor Adunãri.
Regele poate amana Adunãrile. Ele se întrunesc de plin drept la împlinirea unui an de la data amânãrii, dacã între timp nu au mai fost convocate.
ART. 46
Regele numeşte şi revoacã pe Miniştrii Sãi.
El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afarã de ceea ce se statorniceste în privinta Ministrilor.
El nu poate suspenda cursul urmãririi sau judecãrii, nici a interveni prin nici un mod în administrarea justiţiei.
El numeşte sau confirma în funcţiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua funcţiune fãrã o lege specialã.
El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fãrã sa poatã modifica legile şi scuti pe cineva de executarea lor.
El poate, în timpul când Adunãrile Legiuitoare sunt dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, sa facã în orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeazã a fi supuse Adunãrilor spre ratificare la cea mai apropiatã a lor sesiune.
El este Capul Ostirii.
El are dreptul de a declara rãzboiul şi de a încheia pacea.
El conferã gradele militare în conformitate cu legea.
El conferã decoratiunile romane.
El acrediteazã Ambasadorii şi Miniştrii Plenipotentiari pe lângã Şefii Statelor Strãine.
El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.
El încheie, cu Statele Strãine, tratatele politice şi militare. Convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi altele asemenea de El încheiate, pentru a avea putere de lege în interior trebuie sa fie însã supuse Adunãrilor Legiuitoare şi aprobate de ele.
ART. 47
Lista civilã se hotãrãşte prin lege.

CAP. 2
Despre Reprezentarea Nationala

ART. 48
Membrii Adunãrilor Legiuitoare reprezintã Naţiunea şi nu-şi exercita mandatul decât dupã depunerea legiuitului jurãmânt.
ART. 49
Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul dupã care se constituie şi îşi exercita atribuţiunile.
ART. 50
Validarea alegerilor pentru ambele Adunãri şi verificarea titlurilor membrilor aparţinând fiecãreia din ele, se face de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înainte de data fixatã pentru întrunirea Adunãrilor.
ART. 51
Nimeni nu poate fi totodatã membru al uneia şi al celeilalte Adunãri.
ART. 52
Deputaţii şi Senatorii, numiţi de puterea executivã într-o funcţiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanţi ai Naţiunii.
Aceasta dispoziţiune nu se aplica Ministrilor şi Subsecretarilor de Stat.
ART. 53
Membrii Adunãrilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare impotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administraţie ale întreprinderilor care au contractat cu Statul, Judeţele sau Comunele.
ART. 54
Orice hotãrîre se ia cu majoritate absolutã a voturilor afarã de cazurile statornicite în altfel prin Constituţie.
În caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsã.
Adunãrile ţin şedinţe cu jumãtate plus unul din numãrul membrilor înscrişi în apelul nominal.
ART. 55
Fiecare membru al Adunãrilor are dreptul a adresa Ministrilor întrebãri la care aceştia sunt obligaţi a rãspunde în termenul prevãzut de regulament.
ART. 56
Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunãri nu poate fi urmãrit pentru opiniunile şi voturile de el emise în cursul exerciţiului mandatului.
ART. 57
Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunãri nu poate, în timpul sesiunii, sa fie urmãrit sau arestat pentru vine penale, decât cu autorizarea Adunãrii din care face parte, afarã de cazul de flagrant delict.
Detenţiunea sau urmãrirea vreunuia din membrii Adunãrilor este suspendatã în tot timpul sesiunii, dacã Adunarea o cere.
ART. 58
Fiecare din Adunãri delibereazã şi hotãrãşte separat, afarã de cazurile anume arãtate în Constituţia de fata.
ART. 59
Poliţia Adunãrilor se exercita de Preşedintele fiecãreia din ele care, singur, dupã încuviinţarea Adunãrii, poate da ordine garzii respective.
ART. 60
Diurnele Deputaţilor şi Senatorilor se stabilesc prin lege.

Secţiunea I
Despre Adunarea Deputaţilor

ART. 61
Adunarea Deputaţilor se compune din Deputaţi aleşi de cetãţenii romani, care au varsta de 30 ani împliniţi şi practica efectiv o îndeletnicire intrand în vreuna din urmãtoarele trei categorii:
1. Agricultura şi munca manualã;
2. Comerţul şi industria;
3. Ocupatiuni intelectuale.
Alegerea se face cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care sa asigure reprezentarea felului de îndeletnicire a alegãtorilor.
Legea electoralã va fixa circumscriptiunile şi va statornici dupã normele mai sus impuse, condiţiunile cerute pentru a fi alegator, pentru bãrbaţi şi femei, incapacitãţile, decãderile, incompatibilitãţile, procedura votarii şi garanţiile libertãţii alegerilor precum şi numãrul deputaţilor.
Durata mandatului este de şase ani.
ART. 62
Spre a fi eligibil în Adunarea Deputaţilor se cere:
a) A fi cetãţean roman;
b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice şi a practica efectiv îndeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii arãtate în articolul precedent, pe ai carei alegatori urmeazã a-i reprezenta;
c) A avea varsta de 30 ani împliniţi;
d) A avea domiciliul în România.
Incapacitãţile, decãderile temporare ori definitive şi incompatibilitãţile, se vor stabili prin legea electoralã.

Secţiunea II
Despre Senat

ART. 63
Senatul se compune din Senatori numiţi de Rege, din Senatori de drept şi din Senatori aleşi cu vot obligator, secret şi exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite în Stat, în numãrul şi condiţiunile, pentru alegatorii şi eligibilii, bãrbaţi şi femei, ce se vor stabili prin legea electoralã.
Proporţia Senatorilor numiţi în raport cu cei aleşi este de jumãtate.
ART. 64
Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea înaltei lor situatiuni în Stat şi Biserica:
a) Moştenitorul Tronului de la varsta de 18 ani împliniţi;
b) Toţi Principii Familiei Regale, majori;
c) Patriarhul şi Mitropolitii Tarii;
d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe romane şi greco-catolice, întru cat vor fi aleşi conform legilor Tarii;
e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, întru cat sunt aleşi sau numiţi conform legilor Tarii şi reprezintã un numãr de peste 200.000 credinciosi;
f) Actualii Senatori de drept recunoscuţi pana la data promulgãrii prezentei Constituţii.
Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a - e inclusiv, înceteazã odatã cu calitatea sau demnitatea în virtutea cãreia îl deţin.
Durata mandatelor Senatorilor numiţi şi aleşi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor aleşi se reînoiesc din trei în trei ani de la data depunerii jurãmântului prevãzut de art. 48 din Constituţie, în proporţie de o treime. Ultima treime neiesita la sorţi pentru reinoire pãstreazã mandatele pana la expirarea termenului de noua ani.
Pentru mandatele ieşite la sorţi se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

CAP. 3
Despre Guvern şi Miniştri

ART. 65
Guvernul se compune din Miniştri şi Subsecretari de Stat.
Miniştrii exercita puterea executivã în numele Regelui, în condiţiunile stabilite de Constituţie şi pe a lor rãspundere.
Miniştrii au rãspundere politica numai fata de Rege.
ART. 66
Miniştrii intruniti alcãtuiesc Consiliul de Miniştri, care este prezidat de acel care a fost însãrcinat de Rege cu formarea Guvernului şi care poarta titlul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Departamentele Ministeriale şi Subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta şi desfiinta decât prin lege.
ART. 67
Nu poate fi Ministru decât cel care este roman de cel puţin trei generaţii. Se excepteazã acei care au fost Miniştri pana acum.
ART. 68
Membrii Familiei Regale nu pot fi Miniştri.
ART. 69
Miniştrii şi Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunãrilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunãrile pot cere prezenta Ministrilor la deliberãrile lor. Dezbaterile nu pot începe fãrã prezenta unui Ministru.
ART. 70
Regele şi fiecare din Adunãri poate cere urmãrirea Ministrilor şi trimiterea lor în judecata Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, singura, în secţiuni unite, este în drept a-i judeca. În ceea ce priveşte exerciţiul acţiunii civile a partii vãtãmate şi în ceea ce priveşte crimele şi delictele comise de ei afarã de exerciţiul funcţiunii lor, sunt supuşi regulelor de drept comun.
Punerea sub urmãrire a Ministrilor de cãtre Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.
Instrucţiunea se va face de o comisie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie compusa din cinci membri traşi la sorţi în secţiuni unite. Aceasta comisiune are şi puterea de a califica faptele şi de a decide sau nu urmãrirea.
Acuzarea înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se va susţine de Ministerul Public.
Legea responsabilitãţii Ministeriale determina cazurile de rãspundere şi pedepsele aplicabile Ministrilor.
Miniştrii de Justiţie iesiti din funcţiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii.
Miniştrii iesiti din funcţiune nu pot face parte din consiliile de administraţie ale întreprinderii cu care au încheiat contracte în cei trei ani urmãtori.
ART. 71
Orice parte vãtãmatã în drepturile sale printr-un decret sau dispoziţiune semnatã de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constituţiei ori legilor în vigoare, poate cere Statului despãgubiri bãneşti pentru paguba suferitã, conform dreptului comun.

CAP. 4
Despre Consiliul Legislativ

ART. 72
Consiliul Legislativ funcţioneazã pe baza legii sale organice.
Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atât înainte cat şi dupã amendarea lor în comisiuni, afarã de cele care privesc creditele bugetare.
Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fãrã consultarea prealabilã a Consiliului Legislativ, afarã de cazul prevãzut la alineatul urmãtor pentru proiectele de legi.
Adunãrile Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fãrã a mai aştepta aprobarea Consiliului Legislativ, dacã acesta nu-l da în termenul fixat de legea sa organicã.

CAP. 5
Despre Puterea Judecãtoreascã

ART. 73
Nici o jurisdicţiune nu se poate infiinta decât în puterea unei legi.
Comisiuni şi Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire şi nici un cuvânt, în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecãrii unor anume persoane.
Juriul se desfiinţeazã.
ART. 74
Pentru întreg Statul Roman exista o singura Curte de Casaţie şi Justiţie.
ART. 75
Numai Curtea de Casaţie şi Justiţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituţiei. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.
Curtea de Casaţie şi Justiţie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni.
Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.
ART. 76
Judecãtorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specialã care va interveni cel mai târziu în termen de şase luni de la promulgarea prezentei Constituţii. În acest rastimp sancţiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.
ART. 77
Justiţia militarã se organizeazã prin lege.
ART. 78
Contenciosul administrativ este în cãderea puterii judecãtoreşti, potrivit legii speciale.
Puterea judecãtoreascã nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum şi actele de comandament cu caracter militar.

CAP. 6
Despre Institutiunile Judeţene şi Comunale

ART. 79
Institutiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV
Despre Finanţe

ART. 80
Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili şi percepe decât pe baza unei legi.
Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, Judeţelor, Comunelor şi Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.
ART. 81
Nu se pot infiinta monopoluri decât prin lege şi numai în folosul Statului, Judeţelor şi Comunelor.
ART. 82
Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni în sarcina tezaurului public nu se pot infiinta decât în virtutea unei legi.
ART. 83
În fiecare an Adunãrile Legiuitoare încheie socotelile şi voteazã bugetul fãrã a putea spori cheltuielile propuse.
Toate veniturile şi cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget şi socoteli.
Dacã bugetul nu se voteazã în timp util, puterea executivã va face fata necesitãţilor serviciilor publice aplicând bugetul anului precedent, fãrã a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
ART. 84
Controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor Statului se va exercita de Inalta Curte de Conturi, care va supune în fiecare an Adunãrilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi sãvârşite de Miniştri în aplicarea lui.
Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentatã Adunãrilor Legiuitoare cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecãrui exerciţiu.
Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea şi examina legalitatea şi corectitudinea executãrii gestiunilor în toate serviciile publice.
Acest corp va funcţiona pe lângã Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi va lucra dupã ordinele Şefului Guvernului.
ART. 85
Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.
ART. 86
Pentru toatã România exista o singura Curte de Conturi.
ART. 87
Delapidarea de bani publici se califica crima şi se pedepseşte ca atare.

TITLUL V
Despre Ostire

ART. 88
Toţi cetãţenii romani sunt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.
ART. 89
Gradele, decoratiunile şi pensiunile militare nu pot fi retrase decât în virtutea unei sentinţe judecãtoreşti.
ART. 90
Contingentul ostirii se voteazã pentru fiecare an de Adunãrile Legiuitoare.
ART. 91
Nici o trupa armata strãinã nu poate fi admisã în serviciul Statului şi nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în virtutea unei legi.

TITLUL VI
Dispoziţiuni generale

ART. 92
Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben, Roşu, aşezate vertical.
ART. 93
Resedinta Guvernului e în Capitala Tarii.
ART. 94
Limba romana este limba oficialã a Statului.
ART. 95
Nici un jurãmânt nu leagã şi nu poate fi impus decât în puterea unei legi, care hotãrãşte şi formula lui.
ART. 96
Constituţia de fata nu poate fi suspendatã nici în total nici în parte.
În caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generalã sau parţialã.

TITLUL VII
Revizuirea Constituţiei

ART. 97
Constituţia de fata nu poate fi revizuitã în total sau în parte decât din initiativa Regelui şi cu consultarea prealabilã a Corpurilor Legiuitoare care urmeazã a indica şi textele de revizuit.
Consultarea Adunãrilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal şi se exprima cu majoritate de doua treimi ale Adunãrilor întrunite într-una singura sub preşedinţia Preşedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunostinta Regelui de preşedinţii celor doua Adunãri insotiti de o Comisiune specialã.
Textele noi, urmând a înlocui pe cele revizuite, se voteazã cu majoritate de doua treimi, de fiecare Adunare în parte.

TITLUL VIII
Dispoziţiuni tranzitorii şi finale

ART. 98
Toate pãmânturile expropriate şi distribuite pe baza legii pentru reforma agrarã a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrarã din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrarã din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures din 13 Iunie 1921 şi a legii pentru reforma agrarã din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi câştigate şi vor fi carmuite, pentru orice litigii relative la ele în prezent şi pe viitor, de acele legi.
Dispoziţiunile acestor legi introduse în art. 131 din Constituţia de la 1923 rãmân cu caracter constituţional.
Toate drepturile politice dobândite în virtutea decretelor-legi ratificate prin art. 133 al Constituţiei din 1923, se respecta.
Toate codicele şi legile în vigoare se vor revizui în vederea unificãrii legislaţiei, punându-se în armonie cu principiile actualei Constituţii. Pana atunci ele rãmân în vigoare. Din ziua promulgãrii Constituţiei de fata sunt desfiinţate acele dispoziţii din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte care sunt contrarii celor înscrise în aceasta Constituţie.
Se abroga de asemenea din ziua promulgãrii prezentei Constituţii, Constituţia promulgatã cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.
Juriul în materie criminalã va mai funcţiona pana la punerea Codului Penal Carol al II-lea şi al Procedurii Penale în acord cu principiul statornicit în art. 73 al Constituţiei de fata.
Pana la convocarea Adunãrilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fãrã a mai fi nevoie de ratificarea lor.
Statutul Familiei Regale are caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu procedura pentru revizuirea Constituţiei.
ART. 99
Pentru alegerea Adunãrilor Legiuitoare ce urmeazã a fiinta pe baza prezentei Constituţii, un Decret Regal cu putere de lege, în condiţiunile art. 98, va fixa condiţiunile cerute pentru a fi alegator şi ales, în Camera şi Senat, circumscriptiunile electorale, numãrul Deputaţilor şi Senatorilor, normele dupã care urmeazã a se face alegerea.
Acest decret are un caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu majoritate de doua treimi.
ART. 100
Prezenta Constituţie, dupã ce va fi edictata de Rege, va fi supusã Naţiunii Romane spre <<buna ştiinţa şi învoire>>.
Un Decret Regal va fixa procedura dupã care se va urma în acest scop.
Dupã terminarea acestei operaţiuni şi a aducerii rezultatului ei la cunostinta Regelui de cãtre Preşedintele Consiliului de Miniştri, Constituţia de fata va fi promulgatã şi intra în vigoare.

ACT
DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL ROMAN ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938

Noi subscrişii:
Alexandru N. Gane, Prim Preşedintele Consiliului Legislativ,
Nicolae Badescu-Rosiori, Consilier la Inalta Curte de Casaţie,
Eugeniu P. Banescu, Consilier la Inalta Curte de Casaţie,
Gheorghe Drimba, Consilier la Inalta Curte de Casaţie,
Corneliu Gheorghian, Consilier la Inalta Curte de Casaţie,
care prin Decretul MAJESTATII SALE CAROL AL II-LEA REGELE ROMÂNIEI, cu Nr. 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiţi Inalta Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Roman asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamatiunea de la 20 Februarie 1938, ne-am adunat la Ministerul Justiţiei în zilele de 25 şi 26 Februarie 1938 şi am cercetat listele de votare din intreaga ţara şi din numãrul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii sasezeci şi patru) al votantilor am constatat ca 4.297.581 (patru milioane doua sute nouãzeci şi şapte mii cinci sute optzeci şi unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA şi numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci şi trei) au votat impotriva.
Acestea am gãsit şi le marturisim Înaintea Natiunei.

Fãcut la Bucureşti Sambata 26 Februarie anul una mie noua sute treizeci şi opt.

Promulgãm aceasta Constitutiune şi ordonãm sa fie investitã cu sigiliul Statului şi publicatã în <<Monitorul Oficial>>.

Dat în Bucureşti, la 27 Februarie 1938.

Preşedintele Consiliului de Miniştri,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finanţelor
şi ad-interim la Departamentul Justiţiei,

Miniştrii Secretari de Stat,

Ministru Secretar de Stat şi ad-interim la
Departamentul Afacerilor Strãine,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Industriei şi Comerţului,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Agriculturii, Domeniilor şi Cooperaţiei

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Muncii, Sãnãtãţii şi Ocrotirilor Sociale,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Culte şi
Arte,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Internelor,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Apãrãrii Naţionale şi ad-interim la Aer şi
Marina,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
lucrãrilor Publice şi al Comunicaţiilor,

-------

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email




Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Constitutie, Regele Carol, CONSTITUTIA din 27 februarie 1938

Comentarii



Nume
Email
Comentariu

Maximum 3000 caractere.
Cod securitate:
Cod de securitate
simona
18 Ianuarie 2012
DA VREAU SA MA ABONEZ
Cautare document
Club Legislatia Muncii
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5
 

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice