Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ARANJAMENTUL DE LA MADRID din 14 aprilie 1891 privind inregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comert, revizuite la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911 si la Haga la 6 noiembrie 1925*
ART. 1 Cetãţenii fiecãrei tari contractante vor putea sa-şi asigure în toate celelalte tari protecţia marcilor lor de fabrica sau de comerţ înregistrate în ţara de origine, pe baza depozitului acestor mãrci la Biroul internaţional de la Berna, fãcut prin intermediul Administraţiei tarii de origine respective. Definitia tarii de origine este cea cuprinsã în articolul 6 al Convenţiei generale a Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale. ART. 2 Sunt asimilaţi cetãţenii ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care nu au aderat la prezentul Aranjament şi care pe teritoriul Uniunii restrânse constituitã de acesta îndeplinesc condiţiile stabilite prin acordul 3 al Convenţiei generale. ART. 3 Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentatã pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figureazã pe cerere corespund celor din registrul naţional. Dacã depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat: 1. sa declare acest lucru şi sa însoţeascã depozitul sau de o menţiune care sa indice culoarea sau combinatia de culori reclamata; 2. sa ataseze la cererea sa un numãr de exemplare ale acestei mãrci în culori, care vor fi anexate la notificãrile fãcute de cãtre Biroul internaţional. Numãrul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare. Biroul internaţional va inregistra imediat mãrcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fãrã întârziere diverselor Administraţii. Mãrcile înregistrate vor fi inserate într-o publicaţie periodicã editata de cãtre Biroul internaţional, pe baza indicaţiilor conţinute în cererea de înregistrare şi a unui cliseu procurat de depunator. În vederea publicitãţii ce trebuie facuta în ţãrile contractante marcilor înregistrate, fiecare Administraţie va primi gratuit de la Biroul internaţional numãrul de exemplare pe care îl va cere din publicaţia menţionatã mai sus. Aceasta publicitate va fi consideratã în toate ţãrile contractante ca deplin satisfãcãtoare şi nici o alta publicitate nu va putea fi cerutã de la depunator. ART. 4 Din momentul înregistrãrii astfel facuta la Biroul internaţional, marca va fi protejata în fiecare din ţãrile contractante în aceeaşi mãsura în care ar fi protejata dacã ar fi fost înregistratã direct în fiecare ţara. Orice mãsura care a fãcut obiectul unei înregistrãri internaţionale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenţiei generale, fãrã ca sa fie necesarã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la litera D a acestui articol. ART. 4 BIS Când o marca depusa într-una sau în mai multe din ţãrile contractante a fost ulterior înregistratã de cãtre Biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi consideratã ca substituitã înregistrãrilor naţionale anterioare, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma. ART. 5 În ţãrile în care legislaţia autoriza acest lucru, Administraţiile cãrora Biroul internaţional le va notifica înregistrarea unei mãrci vor avea dreptul sa declare ca protecţia nu poate fi acordatã acestei mãrci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condiţiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenţiei generale, unei mãrci depuse pentru înregistrarea nationala. Administraţiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internaţional, în termenul prevãzut prin legea lor nationala, şi cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrãrii internaţionale a marcii. Biroul internaţional va transmite fãrã întârziere Administraţiei tarii de origine şi proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacã el a fost indicat Biroului de cãtre Administraţie, cererea de refuz astfel notificatã. Cel interesat va avea aceleaşi mijloace legale ca şi în cazul când el însuşi ar fi depus marca în ţara în care s-a refuzat protecţia. Administraţiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internaţional, vor fi considerate ca au acceptat marca. ART. 5 BIS Actele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripţii analoage care ar putea sa fie reclamate de cãtre Administraţiile ţãrilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administraţiei tarii de origine. ART. 5 TER Biroul internaţional va elibera oricãrei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mentiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata. El va putea de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, sa se angajeze sa facã examinari de prioritate printre mãrcile internaţionale. ART. 6 Protecţia care rezulta din înregistrarea la Biroul internaţional va avea o durata de 20 ani începând de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevãzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plãtit decât o fracţiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocatã în favoarea unei mãrci care nu ar mai beneficia de protecţia legalã în ţara de origine. ART. 7 Înregistrarea va putea fi reînnoitã oricând, conform dispoziţiilor articolelor 1 şi 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii. Cu şase luni înainte de expirarea termenului de protecţie, Biroul internaţional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactã a expirãrii. Dacã marca prezentatã pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administraţiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire şi ele vor avea acelaşi drept şi în cazul unei schimbãri în indicarea produselor cãrora trebuie sa se aplice marca, afarã de cazul când, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internaţional, cel interesat declara ca renunţa la protecţia produselor, altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare. Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare. Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de alte drepturi obţinute prin înregistrarea anteriora. ART. 8 Administraţia tarii de origine va fixa dupã voia sa şi va percepe în folosul sau o taxa nationala pe care o va cere proprietarului marcii a carei înregistrare internationala este solicitatã. La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca şi de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile urmãtoare, depuse în acelaşi timp la Biroul internaţional în numele aceluiaşi proprietar. Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internaţional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca şi de şaptezeci şi cinci franci pentru fieacare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima. Dacã depunatorul face uz de acest drept, el va trebui ca, în termen de zece ani de la înregistrarea internationala, sa plãteascã Biroului internaţional o diferenţa de taxa de şaptezeci şi cinci franci pentru prima marca şi de cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima, fãrã care, la expirarea acestui termen, el va pierde beneficiul înregistrãrii sale. Cu şase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internaţional va reaminti depunatorului data exactã a expirãrii, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el sa-şi ia mãsurile necesare. Dacã înainte de expirarea termenului diferenţa de taxa nu este plãtitã Biroului internaţional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operaţie Administraţiilor şi o va insera în publicaţia sa. Dacã lista produselor pentru care este cerutã protecţia conţine mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistratã decât dupã plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare. Venitul anual provenit din diferitele încasãri ale înregistrãrii internaţionale va fi repartizat în pãrţi egale între ţãrile contractante, prin grija Biroului internaţional, dupã scãderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament. Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încã ratificat de cãtre o ţara, aceasta nu va avea dreptul pana la data aderãrii sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe. ART. 8 BIS Proprietarul unei mãrci internaţionale poate oricând renunţa la protecţie în una sau în mai multe din ţãrile contractante, printr-o declaraţie remisã Administraţiei tarii de origine a marcii pentru a fi comunicatã Biroului internaţional, care o ratifica ţãrilor la care se referã aceasta renunţare. ART. 9 Administraţia tarii de origine va notifica Biroului internaţional anularile, radierile, renunţãrile, transmiterile şi alte schimbãri aduse înregistrãrii marcii. Biroul va înscrie aceste schimbãri în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţãrilor contractante şi le va insera în publicaţia sa. Se va proceda în acelaşi fel în cazul când proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplica. Aceste operaţiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixatã prin Regulamentul de aplicare. Adaugirea ulterioara a unui nou produs pe lista nu poate fi obţinutã decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3. Substituirea unui produs prin altul este asimilatã cu adaugirea. ART. 9 BIS În cazul când o marca înscrisã în registrul internaţional va fi transmisã unei persoane stabilitã într-o ţara contractantã, alta decât ţara de origine a marcii, transmiterea va fi notificatã Biroului internaţional, dupã primirea asentimentului Administraţiei cãreia îi aparţine noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administraţii şi o va insera în publicaţia sa, menţionând, dacã este posibil, data şi numãrul de înregistrare a marcii în noua sa ţara de origine. Nu va fi înregistratã nici o transmitere de marca înscrisã în registrul internaţional, facuta în favoarea unei persoane cãreia nu-i este permisã depunerea unei mãrci internaţionale. ART. 9 TER Dispoziţiile articolelor 9 şi 9 bis privind transmiterile nu au ca efect modificarea legislatiilor ţãrilor contractante care interzic transmiterea marcii fãrã cesiunea simultanã a întreprinderii industriale sau comerciale ale carei produse le distinge marca. ART. 10 Administraţiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament. ART. 11 Ţãrile Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale care nu sunt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevãzutã în Convenţia generalã. De îndatã ce Biroul internaţional va fi informat ca o ţara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administraţiei acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivã a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecţie internationala. Aceasta notificare va asigura prin ea însãşi marcilor indicate, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat şi va face sa curgã termenul de un an în timpul cãruia Administraţia interesatã poate face declaraţia prevãzutã la articolul 5. Totuşi, fiecare ţara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afarã de mãrcile internaţionale care au fãcut mai înainte în aceasta ţara obiectul unei înregistrãri naţionale identice încã în vigoare şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui Act va fi limitatã la mãrcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua când aceasta aderare va deveni efectivã. Aceasta declaraţie va scuti Biroul internaţional de a face notificarea colectivã indicatã mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizãrile necesare, mãrcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul exceptiei prevãzute la alineatul precedent. ART. 12 Prezentul Aranjament va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga, cel mai târziu la 1 mai 1928. El va intra în vigoare la o luna dupã aceasta data şi va avea aceeaşi putere şi durata ca şi Convenţia generalã. Acest Act va înlocui, în raporturile între ţãrile care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Washington la 2 iunie 1911. Totuşi acesta din urma rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Aranjament. Fãcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
