Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ACORD din 12 iulie 1991 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri in materie de impozit pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 19 din 12 februarie 1992
CAP. 1
ART. 1
Persoane vizate
Prezentul acord se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezentul acord se aplica impozitelor pe venit şi pe capital, percepute de fiecare stat contractant, sau unitãţilor lor administrativ-teritoriale, fãrã a lua în considerare sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozit pe venit şi pe capital toate impozitele asupra veniturilor totale, asupra capitalului total, sau asupra elementelor de venituri sau de capital, incluzind impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrãinarea de bunuri sau imobile, ca şi impozitele asupra reevaluarii capitalului.
3. Acordul se aplica urmãtoarele impozite existente:
a) În ceea ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
- impozitul pe profiturile realizate de persoanele juridice;
- impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
- impozitul pe profitul reprezentantelor strãine şi societãţilor cu participare de capital strãin, constituite potrivit legislaţiei romane;
(denumite în continuare impozit roman)
b) În ceea ce priveşte Costa Rica:
- impozitul pe beneficiile întreprinderilor şi persoanelor fizice care desfãşoarã activitãţi lucrative;
-impozitul pe veniturile persoanelor fizice care desfãşoarã activitãţi dependente;
- impozitul asupra remiterilor la exterior.
(denumite în continuare impozit costarican)
Acest acord se aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoga care ar fi impuse în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile componente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice schimbare semnificativã care se va produce în respectivele legislaţii fiscale pînã la sfîrşitul fiecãrui an calendaristic.
CAP. 2
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentului acord, în mãsura în care contextul nu stabileşte o interpretare diferita:
a) termenii un stat contractant şi alt stat contractant desemneazã în acest context România şi Costa Rica;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, indica teritoriul României, incluzind marea sa teritorialã, precum şi zona sa economicã exclusiva şi platoul continental cãrora România îşi exercita drepturile suverane în conformitate cu legislaţia interna şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele maritime, pe fundul şi în subsolul acestora;
c) termenul Costa Rica înseamnã Costa Rica şi, folosit în sens geografic, indica teritoriul Costa Rica, incluzind şi spaţiul aerian al teritoriului sau, apele sale teritoriale, platoul continental, ca şi zona economicã asupra cãreia Costa Rica îşi exercita drepturile exclusive în conformitate cu legislaţia sa interna şi cu dreptul internaţional cu privire la protejarea, conservarea şi exploatarea tuturor resurselor şi bogãţiilor naturale în apele maritime, pe fundul şi în subsolul acestora;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alt grup de persoane legal constituite în unul dintre state;
e) termenul societate indica orice persoane juridicã, incluzind reprezentantele şi societãţile constituite pe baza legilor romane sau legilor costaricane, sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii în conformitate cu legislatiile fiscale ale fiecãrui stat contractant;
f) termenii întreprindere a unui stat contractant întreprindere a celuilalt stat contractant semnifica, respectiv, o întreprindere condusã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere condusã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite pe baza legilor în vigoare într-un stat contractant;
h) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava aeronava sau autovehicul exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd respectivul transport se realizeazã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) termenul autoritate competenta înseamnã:
1. în România, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
2. în Costa Rica, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicare acordului de cãtre fiecare stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia fiscalã a acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, conform legislaţiei acestui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, reşedinţei, locului de administrare sau oricãrui criteriu de natura similarã.
2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul ei juridic se determina în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) este consideratã rezidenţã a statului contractant unde deţine un domiciliu permanent. Dacã dispune de un domiciliu permanent în ambele state contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care activitãţile personale şi economice sînt mai importante;
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana deţine principalele activitãţi nu poate fi determinat sau dacã persoana nu dispune de un domiciliu permanent în nici unul dintre statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant unde deţine domiciliul în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana deţine un domiciliu în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã acesta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, în acest caz va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla sediul conducerii sale efective.
ART. 5
1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnã un loc fix prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent include, în special:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj, în mãsura în care perioada depãşeşte 12 luni.
3. Termenul sediu permanent nu include:
a) folosirea unei instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul preluãrii de cãtre alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix exclusiv în scopul cumpãrãrii de bunuri şi produse ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclama, pentru a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai datoritã faptului ca îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
CAP. 3
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Venitul provenit din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultura şi exploatãri forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Termenul va include în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în exploatãrile agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi dreptul la sume variabile sau fixe pentru exploatarea zãcãmintelor minerale şi altor resurse naturale sau ca preţ al dreptului de exploatare a acestora; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica venitului obţinut din exploatarea directa, din închirierea sau arendarea, precum şi din orice forma de exploatarea a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplica, de asemenea venitului provenit din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Beneficiile întreprinderii
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant pot fi supuse impozitãrii în acest stat contractant, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, se atribuie în fiecare stat, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar putea realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuite acelui sediu permanent.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; totuşi metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru simplul fapt ca acesta cumpara bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere; totuşi dacã acest sediu permanent vinde aceste bunuri şi mãrfuri, beneficiul i se va atribui.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuite unui sediu permanent se termina în fiecare an, prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile includ venituri tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile provenite din operaţiuni de exploatare a navelor, aeronavelor şi a vehiculelor auto în trafic internaţional vor fi impuse numai în statul în care este situata conducerea efectivã a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective al unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de baza al navei sau, dacã nu exista un atare port, în statul în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica de asemenea, şi asupra beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internaţional de exploatare.
4. Cu toate prevederile dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol şi ale art. 7, beneficiile provenind din exploatãrile navale, aeronavale şi rutiere de cãtre o întreprindere dintr-un stat contractant, folosite în principal, pentru transportul exclusiv între doua puncte situate într-un stat contractant, sînt impozabile în acest stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Cînd:
a) o întreprindere dintr-un stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un stat contractant şi a unei întreprinderi din celãlalt stat contractant şi, fie într-un caz fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat contractant; cînd primitorul dividendelor este beneficiarul lor şi subiect de impunere în celãlalt stat contractant impozitul astfel stabilit nu va putea depãşi:
a) 5% din totalul brut al dividendelor, dacã beneficiarul este o societate, alta decît societãţile de persoane, care ar utiliza direct cel puţin 25% din capitalul societãţii la care subscrie;
b) 15% din totalul brut al dividendelor în toate celelalte cazuri. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, forma de aplicare a acestor limite.
Prevederile acestui paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii pentru beneficiile din care au fost plãtite dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol înseamnã veniturile provenite din acţiuni, din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator, sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni conform cu legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celãlalt stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni în virtutea cãruia sînt plãtite dividendele este efectiv legatã de activitãţile desfãşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate sa perceapã nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa prevaleze vreun impozit, cu titlul de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, total sau parţial, din beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celãlalt stat, impozitul astfel perceput nu va putea depãşi 10% din totalul brut al dobinzilor.
Dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol nu se aplica dobinzilor plãtite în virtutea unui credit acordat şi garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau un organism public (cuprinde instituţii financiare sau bãnci de stat).
3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de un drept de participare la beneficii, şi, în special, veniturile din efecte publice, din titluri sau obligaţii, inclusiv premii şi prime aferente acestor efecte, titluri sau obligaţii. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat, unde societatea plãtitoare de dobinzi este rezidenţã, un sediu permanent sau presteazã servicii personale independente la o baza fixa situata acolo, iar creanta în virtutea cãreia sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de activitãţile desfãşurate printr-un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana care plãteşte dobinzile, fie ca este rezidenţã a unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor depãşeşte suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãţile unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, numai dacã persoana care primeşte comisionul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit neputind depãşi 5% din suma bruta a comisionului.
3. Termenul comisioane indica sumele plãtite oricãrei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comision sau orice alta persoana asimilatã unui intermediar sau unui comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin astfel de sume.
4. Prevederile paragrafului 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent, iar obţinerea comisionului este legatã direct de un asemenea sediu permanent. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant obligaţia plãţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediu permanent respectiv, atunci comisionul se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana suma comisioanelor depãşeşte, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele obţinute într-un stat contractant şi plãtite cãtre un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi impuse şi în statul contractant din care provin în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã în cazul în care beneficiarul efectiv al redevenţelor este supus impozitului în celãlalt stat, impozitul astfel stabilit nu va putea depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor
3. Termenul redevenţe, asa cum este folosit în acest articol, indica sumele de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire, a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice destinate radioteleviziunii şi televiziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete, ca şi pentru folosirea şi concesionarea dreptului de folosire a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al unui stat contractant şi are în celãlalt stat contractant unde societatea plãtitoare de redevenţe este rezidenţã un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate cu activitãţile desfãşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie, se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, asemenea redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediu permanent sau baza fixa.
6. Cînd datoritã relaţiilor speciale dintre plãtitor şi beneficiar sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiar, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã.
În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care acestea sînt situate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant în care în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii personale independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere), sau acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenite din înstrãinarea navelor, aeronavelor şi vehiculelor şi vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de aceasta exploatare nu sînt impozabile decît în statul contractant unde, în conformitate cu stipularile art. 8, cistigurile din astfel de activitãţi sînt impozabile.
4. Cistigurile provenite din înstrãinarea altor proprietãţi, decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale acestui articol, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi independente cu caracter similar sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd acest rezident are o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţii sale. Dacã are o asemenea baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Termenul profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21, şi 22 salariile, soldele şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã şi în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia primitã din aceasta activitate este impozabilã în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţia pe care un rezident al unui stat contractant o primeşte pentru activitatea sa salariala, exercitatã în celãlalt stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal, şi
b) remuneraţia este plãtitã de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţia nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru exercitarea unei activitãţi salariate la bordul unei nave, aeronave şi vehicul rutier exploatate în trafic internaţional este impozabilã în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii primite de cãtre un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau supraveghere a unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant, sînt impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile realizate de rezidentii unui stat contractant, ca profesionisti de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali,
precum şi de sportivi, din activitatea lor profesionalã desfasurata în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat
2. Cînd venitul în legatura cu activitãţile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revine acestuia ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile profesionistului de spectacole sau ale sportivului.
3. Venitul realizat din asemenea activitãţi desfãşurate în cadru unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impozitare.
ART. 19
Pensii
Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident de cãtre un stat contractant pentru o activitate anterioarã nu sînt impozabile decît în acest stat, dacã legea nationala o stipuleazã.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã unei persoane fizice în legatura cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unitãţi administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile în acest stat contractant, numai dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:
(i) poseda cetãţenia acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor plãtite în virtutea unor servicii prestate în cadrul unei activitãţi exercitate pentru un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Profesori
Remuneraţiile profesorilor şi celorlalţi membri ai corpului profesoral, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau sau care realizeazã cercetãri ştiinţifice într-o universitate sau o alta instituţie de învãţãmînt, oficial recunoscuta de celãlalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat.
ART. 22
Studenţi şi stagiari
Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celãlalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau de formare, nu sînt impozabile în acest celãlalt stat cu condiţia ca ele sa provinã din surse din afarã acestui celãlalt stat.
CAP. 4
Impozit pe capital
ART. 23
Impozite pe capital
1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, ca cele definite în paragraful 2 al art. 6, se impoziteazã în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Capitalul constituit din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabil în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile aparţinînd acestor exploatãri, se impun numai în statul contractant în care este situata conducerea efectivã a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident dintr-un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.
ART. 24
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de provenienta, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, se impoziteazã în acest stat.
CAP. 5
ART. 25
Metode de evitare a dublei impuneri
1. Dubla impozitare va fi evitata în urmãtoarea maniera:
În ceea ce priveşte România, impozitul plãtit de un rezident al României pe venituri şi pe capital obţinute în Costa Rica, în concordanta cu prevederile acestui acord, va fi dedus din totalul impozitului roman exigibil, conform legislaţiei fiscale romane.
Aceasta deductie nu poate sa depãşeascã fracţiunea de impozit calculatã înainte de deducere, corespunzãtor elementelor sale de venit primite în acest celãlalt stat.
2. În ceea ce priveşte Costa Rica, veniturile obţinute în celãlalt stat contractant vor fi exonerate în totalitate.
CAP. 6
Dispoziţii generale
ART. 26
Nediscriminare
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acestui celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Prin derogare de la prevederile art. 1, prezenta prevedere se aplica şi naţionalilor unui stat contractant care nu sînt rezidenţi ai nici uneia din statele contractante.
2. Un stat contractant nu va mari impozitarea unui rezident din celãlalt stat contractant, incluzind elementele de venit care au fost impuse deja în celãlalt stat contractant, dupã expirarea perioadei prevãzute de legislaţiei nationala, şi în orice caz, dupã 3 ani de la finele perioadei impozabile.
3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
Nici o prevedere cuprinsã în prezentul articol nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sînt rezidente în acel stat oricare din deducerile, înlesnirile şi reducerile de ordin fiscal, cu caracter personal, care sînt acordate persoanelor fizice rezidente, ţinînd cont de starea lor civilã şi problemele lor familiale.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este deţinut în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de cãtre unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricãrei obligaţiuni în legatura cu aceasta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile în legatura cu aceasta la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplica tuturor impozitelor de orice fel şi denumire.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca datoritã mãsurilor luate de unul sau ambele state contractante rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu prezentul acord, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul trebuie sa fie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioada de 3 ani de la data comunicãrii impozitului din care rezulta o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentului acord.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultãţi sau îndoieli rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentului acord. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezentul acord.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Dacã pentru facilitarea acestui acord, este nevoie de un schimb oral de pãreri, acest schimb va trebui sa se realizeze prin intermediul unei comisii constituite din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord şi a legislatiilor naţionale ale statelor contractante, cu privire la impozitele cuprinse în prezentul acord, în mãsura în care impozitarea nu este contrarã acestui acord.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret, în mãsura în care acesta este permisã de legislaţia statelor contractante şi nu va putea fi divulgatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor prevãzute în acest acord.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practici administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere a acestui acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor organizaţii internaţionale, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 30
Dispoziţii finale
1. Prezentul acord se va supune aprobãrii conform cu prevederile constituţionale din fiecare din statele contractante şi va intra în vigoare la data primirii ultimei notificãri de aprobare.
2. Dispoziţiile prezentului acord vor fi aplicabile astfel:
a) în cazul României, pentru impozitele pe venit şi pe capital aferente perioadei impozabile, de la 1 ianuarie al anului calendaristic intrãrii în vigoare a prezentului acord;
b) în ceea ce priveşte Costa Rica, cu privire la veniturile obţinute într-o perioada fiscalã, începînd cu 1 octombrie pînã la 30 septembrie din anul urmãtor, sau orice alta perioada fiscalã autorizata expres de lege.
ART. 31
Denunţare
Prezentul acord va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate sa-l denunţe pe cale diplomaticã, printr-o nota de denunţare pînã la 30 iunie al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui intrãrii în vigoare a acordului. În acest caz, prezentul acord va inceta sa aibã efect la 31 decembrie al anului calendaristic în cursul cãruia denunţarea va fi notificatã.
Semnat la San Jose la 12 iulie 1991, în doua exemplare originale în limbile romana şi spaniola, ambele texte fiind egal autentice.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
