Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ACORD din 1 iulie 1986 intre Republica Socialista Romania si Republica Turcia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 61 din 20 octombrie 1986
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Turcia,
dorind sa încheie un Acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi în vederea promovãrii şi intaririi relaţiilor economice dintre cele doua tari, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezentul acord se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezentul acord se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale ori al autoritãţilor sale locale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totalã sau pe elementele de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe suma totalã a salariilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea valorii averii.
3. Impozitele existente cãrora li se aplica acordul sînt, în special:
a) În cazul Republicii Socialiste România:
i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;
ii) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romane şi a unor parteneri strãini;
iii) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole
(denumite mai jos impozit roman).
b) În cazul Republicii Turcia:
i) impozitul pe venit;
ii) impozitul pe societãţi;
iii) impozitul pentru susţinerea industriei de apãrare
(denumite mai jos impozit turc).
4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau analoage care se vor institui ulterior, în plus sau în locul celor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri importante aduse legislatiilor lor fiscale respective, la care se referã acest acord.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentului acord, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) i) termenul România înseamnã Republica Socialistã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, platoul continental şi o zona dincolo de marea teritorialã în cadrul cãreia România poate, pe baza legislaţiei interne şi în conformitate cu dreptul internaţional, sa exercite drepturi suverane de explorare şi exploatare a resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi subsolul acesteia;
ii) termenul Turcia înseamnã Republica Turcia şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Turciei în care legislaţia Turciei este în vigoare, precum şi platoul continental asupra cãruia Turcia are, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane de a explora şi de a exploata resursele sale naturale;
b) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Turcia, dupã cum cere contextul;
c) termenul impozit indica impozitul roman sau impozitul turc, dupã cum cere contextul, şi cuprinde, de asemenea, orice impozit la care se referã art. 2 al acestui acord;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în vederea impozitãrii şi include, de asemenea, societãţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia statelor contractante;
f) termenul sediu înregistrat înseamnã sediul central legal, înregistrat în conformitate cu codul comercial turc sau cu legislaţia romana;
g) termenul nationali înseamnã:
i) cu privire la România, orice persoana fizica care poseda cetãţenia romana şi orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
ii) cu privire la Turcia, orice persoana fizica care poseda naţionalitatea turca conform Codului turc al naţionalitãţii şi orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în Turcia.
h) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
i) termenul autoritate competenta înseamnã:
I) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
II) în Turcia, ministrul finanţelor şi vamilor sau reprezentantul sau autorizat;
j) expresia beneficiar efectiv indica un rezident al unui stat contractant sau al celuilalt stat contractant. Aceasta expresie nu include un rezident al unui stat terţ şi acest rezident nu va fi îndreptãţit sa beneficieze de prevederile acestui acord.
2. Pentru aplicarea prevederilor prezentului acord de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant care reglementeazã impozitele ce fac obiectul prezentului acord, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei, sediului legal (sediu înregistrat), locului conducerii efective sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau dacã nu este un naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o societate este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord, în conformitate cu prevederile art. 25.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolifer sau de extracţie a gazelor, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) i) un şantier de construcţii, de montaj sau un proiect de instalaţii, dar numai dacã un astfel de şantier sau proiect continua pe o perioada mai mare de 6 luni;
ii) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consulting, de o întreprindere prin intermediul salariaţilor sau al altui personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai cînd activitãţile de aceasta natura continua (pentru acelaşi şantier sau pentru un altul legat de aceasta) în ţara, pe o perioada sau perioade care depãşesc în total 6 luni în cadrul oricãrei perioade de 12 luni.
Statele contractante au dreptul ca, în conformitate cu legislaţia lor interna, sa aplice impozitul la sursa din încasãrile brute sau sa efectueze impunerea pe venitul net.
3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, se considera ca expresia sediu permanent nu cuprinde:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a desfasura, pentru întreprindere, orice alte activitãţi cu caracter preparator sau auxiliar, de a stringe informaţii ori pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoage;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfãşurarea de activitãţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri rezultatã din aceasta combinatie sa aibã un caracter preparator sau auxiliar.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 6 - acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legatura cu orice activitate pe care acea persoana o desfãşoarã pentru întreprindere, dacã o asemenea persoana:
a) dispune de puteri pe care le exercita în mod obişnuit în acel stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitãţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate paragraful 3, care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent conform dispoziţiilor acelui paragraf; sau
b) nu dispune de asemenea puteri, dar menţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mãrfuri din care livreaza, în mod obişnuit, produse sau mãrfuri în numele întreprinderii.
Totuşi, dacã o persoana menţine ocazional, în primul stat menţionat, un stoc de produse sau de mãrfuri din care livreaza rareori produse sau mãrfuri în numele întreprinderii, acea persoana nu constituie un sediu permanent pentru acea întreprindere.
5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, expresia sediu permanent se considera ca nu cuprinde vînzarea produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse, în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, numai la acel tirg sau expoziţie.
6. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, dacã aceste persoane acţioneazã în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat sau care exercita activitatea sa în acel celãlalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile din bunuri imobile (inclusiv veniturile din agricultura sau silvicultura) sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Termenul bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Termenul va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, ambarcatiunile şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuibile, direct sau indirect, acelui sediu permanent. Beneficiile provenind din tranzacţiile în care este implicat sediul permanent sînt considerate ca atribuibile sediului permanent în mãsura corespunzãtoare rolului jucat de sediul permanent în acele tranzacţii. Beneficiile vor fi atribuibile în acest fel, chiar dacã contractul sau ordinul referitor vînzare sau comanda de produse ori pentru prestarea serviciilor sînt fãcute direct cu sediul central din strãinãtate al întreprinderii în mai mare mãsura decît cu sediul permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte. Totuşi, nici o asemenea deducere nu va fi acordatã cu privire la participarea la cheltuielile şi pierderile întreprinderii însãşi sau ale altui sediu permanent situat în strãinãtate, altele decît restituirea cheltuielilor efectiv ocazionate.
4. Nici un beneficiu nu va fi atribuit unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. În cazul cînd beneficiile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
6. Beneficiile unei societãţi a unui stat contractant care desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, dupã ce au fost impozitate în conformitate cu acest articol, pot fi impozitate în statul în care este situat sediul permanent asupra sumei rãmase şi în conformitate cu legislaţia fiscalã a acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta.
7. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, plãţile efectuate unui intermediar, unui comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilatã unui astfel de intermediar sau comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata, pot fi impuse în acel stat, însã impozitul astfel stabilit nu va depãşi 6 la suta din suma bruta a comisioanelor. Totuşi, cînd beneficiarul efectiv al comisionului, fiind rezident al celuilalt stat contractant, are în primul stat menţionat un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv activitatea generatoare de comisioane, dispoziţiile precedente ale acestui paragraf nu vor fi aplicate. În acest caz se vor aplica celelalte dispoziţii ale acestui articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în acel stat.
2. Expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava sau vehicul rutier de cãtre o întreprindere romana sau turca, cu excepţia situaţiei cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între puncte situate pe teritoriul României sau Turciei.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi cînd, fie într-un caz fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit sau impus condiţii, în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în mod corespunzãtor - beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celãlalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit sa revinã întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va modifica corespunzãtor suma impozitului stabilit acolo asupra acelor beneficii, dacã acel celãlalt stat considera modificarea justificatã. La determinarea unei asemenea modificãri se va tine cont şi de celelalte prevederi ale prezentului acord, iar, dacã este cazul, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din acţiuni, din acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi de fondator sau alte drepturi care nu sînt creanţe, din participarea la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului a cãrui rezidenţã este societatea distribuitoare şi veniturile obţinute dintr-un fond de investiţii sau societate de investiţii. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt considerate dividende.
4. Sub rezerva prevederilor paragrafului 6 al art. 7, cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului cînd aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd acţiunile pentru care se plãtesc dividendele sînt în mod efectiv legate de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau din venituri provenind din acel celãlalt stat.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, activitãţi prin intermediul un sediu permanent situat acolo şi acţiunile pentru care se plãtesc dividendele sînt în mod efectiv legate de acel sediu permanent. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 dobinzile provenind din:
a) România şi plãtite Guvernului Turciei sau Bãncii Centrale a Turciei sînt scutite de impozitul roman;
b) Turcia şi plãtite Guvernului României sau Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România sînt scutite de impozitul turc.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii, din creanţe de orice natura, penalitãţi datorate pentru plata cu intirziere, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant, din care provin aceste dobinzi, printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţele în baza cãrora se plãtesc dobinzile sînt în mod efectiv legate de acel sediu permanent. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
6. Dobinda va fi consideratã ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta pentru care se plãteşte dobinda şi aceasta dobinda este suportatã de acel sediu permanent, atunci acea dobinda va fi consideratã ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi terţe persoane, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
8. Cînd un rezident al unui stat contractant vinde produse sau mãrfuri unui rezident al celuilalt stat contractant, iar plãţile aferente acestor vinzari sînt efectuate într-o perioada determinata de timp dupã livrarea acestor produse sau mãrfuri, atunci orice element al acestor plati nu va fi considerat ca dobinda în sensul prezentului articol. În acest caz se aplica prevederile art. 5 şi 7.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã sumele de orice natura primite pentru folosirea, concesionarea folosirii sau vînzarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice şi a înregistrãrilor pentru radio şi televiziune, a oricãrui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau procedeu secret sau pentru informaţii referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, şi dreptul sau bunul în legatura cu care se plãtesc redevenţele este în mod efectiv legat de acel sediu permanent. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legat în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi aceste redevenţe sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de folosirea, dreptul sau informaţia pentru care ele sînt plãtite, excede pe aceea asupra cãreia s-ar fi convenit de plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant tinindu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentul acord.
ART. 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile menţionate la art. 6 şi situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sînt impozabile în celãlalt stat.
Totuşi, cistigurile unei întreprinderi a unui stat contractant provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea acestor nave, aeronave sau vehicule rutiere sînt impozabile numai în acel stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
Totuşi, cistigurile din capital menţionate în alineatele precedente şi realizate din celãlalt stat contractant sînt impozabile în celãlalt stat contractant dacã perioada de timp dintre achiziţie şi înstrãinare nu depãşeşte un an.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat. Totuşi, aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat, dacã aceste profesii sau activitãţi sînt exercitate în acel celãlalt stat şi dacã acesta:
a) are o baza fixa în mod regulat la dispoziţia sa în acel celãlalt stat în scopul exercitãrii acelor profesii sau activitãţi; sau
b) este prezent în acel celãlalt stat în scopul exercitãrii acelor profesii sau activitãţi pe o perioada sau perioade care insumeaza în total 183 de zile sau mai mult, în orice perioada continua de 12 luni.
În aceste situaţii, poate fi impusa în acel celãlalt stat numai partea din venit care este atribuibila acelei baze fixe sau este realizatã din profesiile sau activitãţile exercitate în timpul prezentei sale în acel celãlalt stat, dupã caz.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil şi alte activitãţi care necesita o pregãtire profesionalã specifica.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, dacã activitatea nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel desfasurata, remuneraţia obţinutã de acolo poate fi impusa în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţia obţinutã de un rezident al unui stat contractant, pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant, va fi impozabilã numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pe o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în anul calendaristic vizat, şi
b) remuneraţia este plãtitã de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţia nu este suportatã de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru munca salariata prestatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul rutier exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este întreprinderea.
ART. 16
Tantieme
Tantiemele şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitate de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant, sînt impozabile în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi un artist de teatru, cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum şi de un sportiv din activitatea lui personalã desfasurata în aceasta calitate în celãlalt contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cînd veniturile din activitãţile exercitate personal de un artist sau sportiv în aceasta calitate nu revin artistului sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, acele venituri pot fi impuse, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului sau sportivului.
3. Totuşi, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din astfel de activitãţi desfãşurate în celãlalt stat contractant vor fi scutite de impozit în celãlalt stat, dacã activitãţile sînt desfãşurate în cadrul unui acord cultural sau unei alte înţelegeri încheiate între statele contractante.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata prestatã în trecut sînt impozabile numai în acel stat.
Aceasta prevedere se aplica, de asemenea, anuitãţilor pe viata plãtite unui rezident al unui stat contractant.
ART. 19
Funcţii guvernamentale
1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile plãtite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia, din fonduri constituite de acestea, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţi sau autoritãţi a acestuia, la retragerea dintr-o funcţie guvernamentalã, sînt impozabile în acel stat.
2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 17 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legatura cu o activitate comercialã exercitatã de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia.
ART. 20
Studenţi
1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este un naţional al unui stat contractant şi care prezent în celãlalt stat contractant numai în scopul educãrii sau specializãrii sale, le primeşte în scopul întreţinerii, educãrii sau specializãrii sale nu vor fi impuse în acel celãlalt stat pe o perioada care depãşeşte 6 ani, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui celãlalt stat.
2. Remuneraţiile pe care un student sau un practicant, care este un naţional al unui stat contractant, le realizeazã din munca salariata pe care o presteazã în celãlalt stat contractant, pe o perioada sau perioade care nu depãşesc 183 de zile într-un an calendaristic, în scopul cistigarii de experienta practica cu privire la educarea şi formarea sa, nu vor fi impuse în celãlalt stat.
ART. 21
Profesori
1. Remuneraţiile obţinute de un profesor sau de un invatator, care este un naţional al unui stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant cu scopul principal de a preda sau pentru cercetãri ştiinţifice pe o perioada sau perioade care nu depãşesc doi ani, vor fi scutite, în acel celãlalt stat, de impozitul asupra remuneraţiilor din activitatea de predare sau cercetare, cu condiţia ca sumele respective sa provinã din surse aflate în afarã acelui celãlalt stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacã lucrãrile de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.
ART. 22
Alte venituri
Elementele de venit provenind dintr-un stat contractant şi care nu au fost menţionate în mod expres în articolele precedente ale acestui acord pot fi impuse în acel stat.
ART. 23
Averea
1. Averea constind din bunuri imobile menţionate la art. 6, detinuta de un rezident al unui stat contractant şi situata în celãlalt stat contractant, poate fi impusa în acel celãlalt stat.
2. Averea constind din bunuri imobile care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe folositã de un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant, în scopul exercitãrii unei profesii independente, poate fi impusa în acel celãlalt stat.
3. Averea constind din nave, aeronave sau vehicule rutiere exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile afectate exploatãrii unor astfel de nave, aeronave sau vehicule rutiere este impozabilã numai în statul contractant al cãrui rezident este întreprinderea.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat.
ART. 24
Evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã:
1. În cazul României, impozitele plãtite în Turcia de rezidentii romani asupra veniturilor realizate sau averii deţinute, care în conformitate cu prevederile acestui acord pot fi impuse în Turcia, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman.
Aceasta scãdere nu va depãşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit calculatã în România înainte ca scãderea sa fie acordatã şi care este corespunzãtoare venitului ce poate fi impus în Turcia.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane bugetului de stat vor fi considerate ca impozit roman.
2. În cazul Turciei, cînd un rezident al Turciei obţine venituri care, în conformitate cu prevederile acestui acord, pot fi impuse în România, Turcia va acorda ca scãdere din impozitul pe venit al acelei persoane, sub rezerva prevederilor legislaţiei fiscale turce privind creditarea impozitelor strãine (care nu va afecta principiile generale ale acestui acord), o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România.
Aceasta scãdere nu va depãşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit calculat în Turcia înainte ca scãderea sa fie acordatã şi care este corespunzãtoare venitului ce poate fi impus în România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al art. 7, impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în acel celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de cãtre unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere care este diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitarea sau obligaţiile legate de impunere la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile de acelaşi fel din primul stat menţionat.
4. Aceste dispoziţii nu vor fi interpretate ca:
a) obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal la plata impozitului, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi;
b) o discriminare, dacã un stat contractant limiteazã aplicarea unor înlesniri, reduceri sau scutiri elaborate în scopul incurajarii investiţiilor, pentru persoanele celuilalt stat contractant.
ART. 26
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord sau cele ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de acord, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd nu este contrarã acordului. Orice informaţie primitã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi fel ca informaţiile obţinute în conformitate cu legislaţia interna a acelui stat şi va fi divulgatã numai persoanelor sau autoritãţilor, inclusiv instanţelor sau organelor administrative însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea sau soluţionarea contestaţiilor referitoare la impozitele vizate de acord. Aceste persoane sau autoritãţi vor folosi informaţiile respective numai în acest scop.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative în contradictie cu propria legislaţie sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 27
Asistenta administrativã
1. Statele contractante se angajeazã sa-şi acorde reciproc sprijin şi asistenta în scopul înştiinţãrii şi încasãrii în special a majorãrilor de intirziere, dobinzilor, cheltuielilor şi amenzilor care nu au caracter penal şi a impozitelor vizate de art. 2.
2. La solicitarea autoritãţii competente a unui stat contractant, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant va asigura, în ultimul stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei şi reglementãrilor aplicabile înştiinţãrii şi încasãrii impozitelor sus-menţionate, înştiinţarea şi încasarea drepturilor fiscale prevãzute la primul paragraf şi care revin primului stat. Aceste cereri nu vor beneficia de vreun privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat sa aplice mijloace de executare care nu sînt prevãzute de legislaţia şi reglementãrile statului solicitant.
3. Solicitarile prevãzute la paragraful 2 vor avea la baza copii oficiale ale documentelor de urmãrire, însoţite, atunci cînd este cazul, de copiile oficiale de pe sentinţele judecãtoreşti definitive.
4. Cu privire la drepturile fiscale care pot fi contestate, autoritatea competenta a unui stat contractant poate, în scopul apãrãrii drepturilor sale, sa solicite autoritãţii competente a celuilalt stat contractant sa ia mãsurile de protejare prevãzute de legislaţia ultimului stat; asupra acestor mãsuri se aplica în mod reciproc prevederile paragrafelor 1 la 3.
5. Prevederile art. 26 paragraful 1 se aplica, de asemenea, tuturor informaţiilor aduse la cunostinta autoritãţii competente a statului solicitant, în scopul aplicãrii paragrafelor anterioare ale prezentului acord.
6. Nationalii unui stat contractant care desfãşoarã activitãţi dependente în celãlalt stat contractant pot solicita sprijinul, în rezolvarea contestaţiilor legate de impunere, unor delegaţi trimişi de o agenţie autorizata a statului lor de origine. Împuternicirile şi competentele acestor agenţii şi delegaţi vor fi stabilite în conformitate cu prevederile care reglementeazã împuternicirile şi competentele agentiilor şi delegaţilor similari ai celuilalt stat contractant.
ART. 28
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezentul acord, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu acordul.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea acordului. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de acord.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri, asa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Dispoziţiile acestui acord nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari acordate fie în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional, fie în baza prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezentul acord va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Acordul va intra în vigoare la schimbarea instrumentelor de ratificare şi prevederile sale îşi vor produce efectul în România şi Turcia pentru impozitele aferente fiecãrui an fiscal, care încep la sau dupã 1 ianuarie al anului urmãtor celui în care acordul a intrat în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezentul acord va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea lui de cãtre unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta acordul pe cale diplomaticã, dupã 1 ianuarie al celui de al 5-lea an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, transmiţînd în acest sens o nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul va inceta sa se aplice în România şi în Turcia pentru impozitele cu privire la fiecare an de impunere care începe la sau dupã 1 ianuarie al anului urmãtor celui în care s-a dat nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii plenipotentiari am semnat prezentul acord.
Încheiat la Bucureşti în 1 iulie 1986, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, turca şi engleza, cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul englez are precãdere.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Petre Gigea,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul
Republicii Turcia,
Abdullah Tenekeci,
ministru de stat
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
